FORMAREA UNOR VALORI CREŞTINE PREŞCOLARILOR

Portik Laura - educatoare

Grăd. P. P. Nr.1, Reghin

Preşcolarul este o personalitate în formare, „copilul de astăzi, este adultul de mâine„ şi de aceea este atât de necesar formarea şi transmiterea adevăratelor valori pe care noi dorim să le avem în societate, nişte adulţi drepţi, corecţi, cu multă compasiune şi capacitate empatică.

Cum putem forma copiilor valori creştine? Cum am putea să le transmite cunoştinţe, să le formăm valori morale, creştine dacă nu prin intermediul unor activităţi de educaţie religioasă.

Preşcolarii aflaţi la o vârstă fragedă asimilează cu uşurinţă cunoştinţe, îşi însuşesc reguli, norme şi valori morale, religioase, spirituale prin imitaţie sau prin contactul direct avut cu acestea.

Religia este baza vieţii sociale, deoarece:

• ea este principiul constitutiv al familiei şi al statului;
• religia dă naştere şi avânt culturii; literatura, artele şi ştiinţele au luat naştere din religie şi sub ocrotirea ei;
• religia apropie pe oameni unii de alţii şi îi face să fie mai umani.

Copilul este o personalitate aflată în curs de formare, de pe acum el îşi însuşeşte primele reguli şi norme morale ce vor deveni mai târziu trăsături de caracter. Astfel încât, încă de la cea mai fragedă vârstă trebuie să-l formăm în spiritul binelui, frumuseţii sufleteşti, adevărului, credinţei şi iubirii, valori atât de necesare în modelarea unei personalităţi armonioase şi care să corespundă cerinţelor unei societăţi moderne.

Educaţia religioasă trebuie asigurată copilului din primii ani de viaţă: "Dacă nu plouă primăvara, degeaba va ploua mai târziu" (Vasile Băncilă, "Iniţierea religioasă a copilului"). Aceasta se realizează în familie, Biserică şi şcoală, de către părinţi, preoţi şi profesori. Există o strânsă legătură între aceşti factori educativi, conlucrarea lor determinând transmiterea valorilor credinţei şi formarea conduitei exemplare. O educaţie temeinică şi durabilă este cea începută în familie, încă din fragedă copilărie, când părinţii le transmit copiilor propriile convingeri religioase îl îndreaptă spre credinţă, spre divin şi este mai apoi continuată în şcoală şi consolidată prin diferite activităţi ce se derulează în Biserică şi societate.

Cunoştinţele şi normele religioase se pot transmite preşcolarilor în grădiniţă prin intermediul activităţilor de educaţie religioasă, cunoştinţe transmise într-o formă accesibilă şi apelând la nivelul de înţelegere al preşcolarilor, dar totodată şi cu acordul părinţilor acestea se, dar se poate realiza şi prin stabilirea unui parteneriat cu Biserica urmărind astfel educarea în spiritul unor valori moral-religioase:

- iubirea aproapelui (ceilalţi copii);

- respectarea aproapelui;

- dorinţa de a face fapte bune;

- dorinţa de a fi cinstit;

- dorinţa de a fi modest;

-capacitatea de a-şi recunoaşte şi îndrepta greşelile;

-capacitatea de a avea încredere în ei şi în ceilalţi.

Influenţa religiei asupra copilului nu poate să aibă decât un efect benefic asupra acestuia, îi determină şi îi învaţă cum să devină mai buni, să aibă mai multă compasiune, dăruire, să fie mai înţelegători, mai apropiaţi de semeni şi dornici de a ajuta, cum să se sprijine şi ajute reciproc fără a aştepta vreo recompensă, îi învaţă să fie mai receptivi la problemele şi dorinţele celor din jur.

Educaţia religioasă prin ansamblu de mijloace utilizate ajută la învoirea, înnoirea spirituală a omului şi cu precădere şi a copilului având totodată în vedere şi respectarea particularităţilor de vârstă.

Iată câteva exemple de activităţi de învăţare ce se pot desfăşura:

- observarea, prezentarea, descrierea unor imagini cu conţinut religios;

- audierea unor povesti, pilde religioase;

- realizarea unor scenete cu conţinut religios, serbări tematice

- audierea unor casete (povestiri, colinde etc.);

- memorarea unor texte religioase, rugăciuni, cântece;

- jocuri de rol;

Ȋn cadrul activităţilor de educaţie muzicală putem folosi texte şi cântece cu conţinut moral-religios accesibil preşcolarilor şi şcolarilor mici, precum şi planşe ilustrate, dar şi prin realizarea în cadrul unor activităţi practice a unor şabloane diverse (îngeri, clopoţei etc.) .

Sărbătorile religioase pot constitui momente favorabile şi propice pentru transmiterea unor cunoştinţe religioase care fi marcate în mod deosebit prin: povestiri, memorizări, activităţi muzicale, artistico – plastice, activităţi practice, plimbări, vizite, serbări etc.

Modul de abordare şi desfăşurare a activităţilor în manieră interdisciplinară, în vederea corelării şi integrării educaţiei religioase în programul instructiv-educativ, toate activităţile pot cuprinde cunoştinţe, pot urmări formare acestor valori apelând la capacitatea copiilor de a discerne şi de a face corelaţii între idei, credinţe, cunoştinţe. Copiii nu trebuie îndoctrinaţi în spiritul unei religii, trebuie să se urmărească transmiterea unor valori şi a unor trăsături de caracter prin intermediul educaţiei religioase.

Totuşi rolul primordial în însuşirea unor norme şi valori creştine îl are familia deoarece multe din elementele comportamentului religios formându-se prin contaminare, prin imitarea a ceea ce spun sau a ceea ce fac părinţii, copiii adoptă aceeaşi atitudine faţă de biserică, faţă de adevăratele valori creştine în concordanţă cu cele ale părinţilor deoarece ei încă nu au capacitatea de a discerne şi de a-şi forma o viziune proprie, de a discerne.

Ȋn urma acestor acţiuni şi apropieri ale preşcolarului de biserică, de credinţă, acesta va reuşi să facă distincţia dintre o sărbătoare şi o zi obişnuită, dintre săvârşirea unor fapte bune şi a unor fapte rele, ajunge să cunoască elemente caracteristice care definesc portretul spiritual al poporului român, ei vor reuşi astfel să clădească cu încredere şi demnitate statutul de mic creştin. Prin intermediul educaţiei religioase realizate la vârste timpurii nu se urmăreşte îndoctrinarea copilului, orientarea acestuia spre o anumită religie, sectă ci transmiterea şi formarea unor valori morale, spirituale, formarea caracterului şi a unei personalităţii deosebite prin cunoaşterea şi interiorizarea unor valori morale estetice şi intelectuale.

Educaţia religioasă trebuie realizată în vederea formării şi transmiterii unor valori necesare în societatea zilelor noastre, formarea personalităţii armonioase a preşcolarului, un suflet frumos, curat.

„Educaţia religioasă este activitatea pe care educatorul o desfăşoară pentru dezvoltarea religiozităţii copilului, ştiut fiind faptul că omul se naşte cu predispoziţie spre religiozitate”.

Bibliografie:

1. Anton Anghelescu „Psihologia religioasă a copilului şi a adolescentului cu aplicaţiuni la învăţământul religios (teză de doctorat)”, Atelierele tipografice “Presa’’, Brăila, 1939;

2.  Sebastian Şebu Opriş Monica, Opriş Dorin „Metodica predării Religiei”, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2000.