Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Modalitati de dezvoltare la elevi a competentelor de comunicare eficienta
Scris de administrator   
Luni, 08 Ianuarie 2018 17:07

MODALITĂȚI DE DEZVOLTARE LA ELEVI A COMPETENȚELOR DE COMUNICARE EFICIENTĂ

Prof. Ionescu Ionela Milvia

Șc. Gimn. Nr.1 Bumbești-Jiu, Gorj

Noţiunea de competenţă de comu­nicare a evoluat foarte mult, înglo­bând astăzi domenii de cunoaştere din ce în ce mai vaste. Consiliul Eu­ropei consideră că există şase compo­nente în aptitudinea de comunicare: competenţa lingvistică, competenţa socio-lingvistică, competenţa dis­cursivă, competenţa socio-culturală, competenţa strategică şi competenţa socială. Competenţa de comunicare este considerată de mulţi autori ca o capacitate globală care cuprinde ca­pacităţi comunicative ale indivizilor dobândite de-a lungul vieţii. Acestea pot fi îmbunătăţite prin aplicarea unei metodologii speciale care ar contribui la dezvoltarea competenţei de comu­nicare.

Şcoala are o singură finalitate - pregătirea elevului pentru activitatea ulterioară, dezvoltarea competenţelor acestuia. Astfel, elevul studiind de-a lungul anilor, trebuie să ajungă o per­soană capabilă de a se orienta în viaţă prin comunicarea eficientă în diferite situaţii, aptă să-şi exprime atitudi­nea faţă de valorile etice şi estetice, pregătită să-şi achiziţioneze în mod independent cunoştinţele şi compe­tenţele solicitate – o personalitate cu un ansamblu de cunoştinţe, atitudini şi competenţe de comunicare formate pe parcursul şcolarităţii.

Cauzele pentru care elevii se im­plică prea puţin sau deloc în dialogul şcolar sunt uneori obiective, înteme­iate, iar alteori subiective, nejustifi­cate.

Chiar şi atunci când este vor­ba despre cauze subiective, simpla constatare a acestui fapt nu este ca­pabilă sa rezolve problemele. Într-o intervenţie educativă de succes, după indentificarea cauzelor se recurge la elaborarea unor strategii acţionale de contracarare a manifestărilor nefavo­rabile şi de promovare a celor favo­rabile.

În urma unui studiu de caz reali­zat pe un eşantion reprezentativ de un numar de 168 de elevi, din clasele gimnaziale şi liceale, li s-a cerut să specifice motivele personale pentru care nu participă efectiv la desfăşu­rarea lecţiilor. După interpretarea an­chetelor au fost inventariate următoa­rele categorii de cauze:

· -natura temperamentală: introver­tit, nesociabil, necomunicativ, timid, pasiv;

· -gradul de solicitare în realizarea sarcinilor școlare;

· -atractivitatea pe care o inspiră profesorul;

· -atractivitatea pe care o inspiră disciplina de învăţământ;

· -capacitatea stimulativă a profesorului;

· -capacitatea stimulativă a clasei de elevi;

· -gradul de satisfacţie personală pe care îl procură interacţiunea;

· -gradul de satisfacţie interperso­nală pe care îl procură interacţiunea;

· -măsura în care interacţiunea poate satisface aşteptările, speranţe­le, aspiraţiile elevului.

Elevii invocă în mod deosebit nu atât cauze de ordin logic, raţional, cât mai ales, cauze de ordin sensibil, emoţional.

Cele mai bune oportunităţi de dez­voltare a abilităţilor de comunica­re s-au dovedit a fi oferite de însuşi exerciţiul comunicativ. Teoretizările savante nu pot decât să explice une­le chestiuni privind corectitudinea şi precizia exprimării, dar nu pot rezol­va blocajele și obstacolele reale pe care le simţim cu toţii atunci când ne aflăm într-o confruntare directă cu un interlocutor. Pentru astfel de motive apreciem că în practica educaţională este necesar ca elevilor să li se ofere ocaziile de a comunica constructiv. Din acest punct de vedere şcoala a creat o adevarată mentalitate care se cere complet revizuită: a comunica nu înseamnă a multiplica actele de vorbire. Aceasta presupune că, pentru antrenarea elevilor în procesul comu­nicativ nu trebuie să li se pretindă să vorbească mult, ci să fie găsite moda­lităţi de intensificare a interacţiunilor elev-elev în planul schimbului infor­maţional şi interpersonal. Comuni­carea se manifestă astfel, nu doar ca o acumulare de cunoştinţe, ci şi ca oportunitate de coparticipare activă şi veritabilă la orice demers didactic a cărui structură astfel va spori dobân­direa competenţelor de comunicare.

Dezvoltarea competenţelor de comu­nicare eficientă la elevi presupune formarea următoa­relor deprinderi de:

· ascultare activă;

· dialogare;

· însuşire şi folosire a formulelor de politeţe;

· dezvoltare a capacităţii empati­ce;

· dezvoltare a comunicării aserti­ve.

· respectare a normelor de comu­nicare orală şi scrisă;

· cunoaştere a limbajului non-verbal şi paraverbal.

Este evident faptul că descurajarea şi frustrarea afectează puternic rela­ţiile interumane în ziua de azi. Mulţi renunţă să mai comunice, iar cauza principală a acestui sentiment este frica inconştientă de a împărtăşi tră­irile sufleteşti cu ceilalţi. Problemele de comunicare în marea majoritate a relaţiilor interpersonale îşi au origi­nea în obiceiurile învăţate în copilă­rie, în primii ani de şcoală. De exemplu, competenţele de comunicare ale adolescenţilor se formează în spe­cial prin activitatea didactică şi extradidactică, de predare-învăţare a cunoştinţelor, de formare a pri­ceperilor şi deprinderilor, de co­municare interumană şi relaţionare în cadrul grupului şcolar. De aceea se pune accentul pe necesitatea învăţării interactive şi a conlucrării între elevi în procesul instructiv-educativ, rolul profesorului fiind cel de observator, îndrumător, cunoscător, capabil să dirijeze pentru a îmbunătăţi statutele de­ficitare, de a stimula şi a dezvolta competenţele de comunicare ale adolescenţilor. Este importantă influenţa stilului de comunicare al profesorului în relaţia sa cu elevii şi al competenţelor de comunicare ale acestuia în forma­rea competenţelor comunicative ale elevilor. Preponderentă este comunicarea verbală, comunicarea nonverbală şi paraverbală trebuie să însoţească şi să sprijine mesajul verbal, fiind totodată model de co­municare. Este necesară formarea/dezvolta­ rea competenţelor de comunicare ale adolescenţilor pentru obţinerea performanţelor în procesul de co­municare, de relaţionare, de înca­drare în societate şi a dezvoltării inteligenţei emoţionale prin faci­litarea găsirii mijloacelor de ex­primare şi etichetare corectă a emoţiilor.

În  vederea  însuşirii  noţiunilor  privitoare  la  componentele  comunicării  vom reda  câteva  tipuri  de  exerciţii.Aceste  tipuri  de  exerciţii  contribuie  la  formarea  deprinde- rilor  de  a  formula  corect  o  întrebare  și  de  a  da  răspunsuri  adecvate  situaţiei  de  comu-nicare.

Înainte de  a  exemplifica,  trebuie  să  semnalăm  faptul  că  elevii  îşi  vor  însuși  deprin-derea  ca  informaţia  cerută  sau  oferită  să  fie  corectă,  clară,  precisă,  politicoasă și  binevoitoare. Împarţiţi-vă  în  grupe. Imaginaţi-vă că  vă  aflaţi  într-un  magazin. Formulaţi diverse  solicitări,  recurgând  la  formule  ca:

· „Fiţi  amabil,  arataţi-mi. . .”

· „Puteţi  să-mi  arătaţi . . .”

· „Vă rog,  unde  aş  putea  găsi . . .”

· „Daţi-mi,  vă  rog,  o  informaţie . . .”

· „Vă  rog  să  mă  ajutaţi . . .”

· „Vă  rog,  am  nevoie  de . . .”

· „M-ar  interesa . . .”

· Aş  vrea  să  ştiu . . .”

Reformulaţi  cererea  în  funcţie  de  persoana  căreia  i-o  adresaţi:

· un  prieten;

· un  coleg

· un  membru  al  familiei;

· un  adult  necunoscut.

Dialogul  oral  se  desfășoară  îndiverse  situaţii  cotidiene.  În  acest  sens  propunem  ur-mătorul  exerciţiu:

Pe  scara  unui  bloc  se  întâlnesc  un  copil  și  o  bătrânică.

"- Sărut  mâna,  doamna Popescu!

-Bună  ziua,  Petrișor."

Continuă dialogul celor  două  personaje.  Roagă o  fetită  să  interpreteze  rolul  bătrânei. Folosiţi  în  conversaţia  voastră  pronumele  personal de  politeţe  și  cel  putin  zece  verbe.

Clasa  va  urmări  corectitudinea  exprimării  și  respectarea  cerinţei.

De asemenea, amintim şi exercițiile și jocurile care contribuie la:

· dezvoltarea auzului fonematic;

· îmbogaţirea și activizarea vocabularului;

· formarea şi dezvoltarea flexibilitaţii și fluiditaţii vorbirii;

· formarea limbajului conceptual;

· stimularea capacitaţilor creatoare.

Exercițiile care contribuie la dezvoltarea auzului fonematic.

Ca să poată vorbi corect, un copil trebuie să perceapă sunetul, să-l articuleze şi apoi să-l pronunţe cu claritate, cu exactitate, cu expresivitate și siguranță.


a) Baba, baba, oarba,

Unde-ţi este roaba,

Roaba ici colea,

Ia-te după ea.

b) Luna, lacul luminează,

Lebada pe el pluteste,

Lunecând pe luciul apei,

Capu-n pene-şi odihneste.


Exerciții folosite pentru îmbogăţirea și activizarea vocabularului.

A-ţi cunoaste limba înseamnă a fi capabil să exprimi corect şi precis tot ce gândeşti, simţi ori ştii. Precizia și expresivitatea comunicării sunt date în cea mai mare măsură de calitatea vocabularului utilizat. Îmbogăţirea vocabularului copiilor este una din sarcinile prioritare pe linia cultivării exprimării, sarcină care se realizează în cadrul tuturor disciplinelor din şcoală.

Îmbogatirea vocabularului se realizeaza pe calea explicării cuvintelor necunoscute, prin prezentarea obiectului sau imaginii obiectului, prin sinonime, omonime, antonime. "Jocul sinonimelor".

Jocuri care contribuie la formarea și dezvoltarea flexibilitaţii și fluidităţii vorbirii.

Unele jocuri ofera prilejul ca elevii să opereze cu situaţii gramaticale cu mult înainte de a studia gramatica.

Prin jocurile didactice "Baba-oarba","Ce-mi dai ?"  "Cei mici", " A cui este? " elevii îşi pot consolida deprinderea de a folosi corect substantivele în cazurile nominativ, genitiv, dativ, acuzativ.

Jocul "A cui este?" are drept sarcină didactică, recunoașterea și denumirea corectă a obiectului de îmbrăcăminte( câmpul lexico-semantic), indicarea categoriei de persoane care-l poartă, formularea corectă a răspunsului în propoziţii.

Aceste jocuri - exerciţii influentează fluenţa vorbirii, dar la rândul ei aceasta influenţează favorabil dezvoltarea capacitaţii analitico-sintetice a scoarţei cerebrale, fără de care nu este posibilă "Învățarea şcolară".

Jocuri care contribuie la formarea limbajului conceptual.

În orele de vocabular se urmăreşte și formarea unui limbaj conceptual. Prin jocul "Ce nu se potriveşte" se testează capacitatea elevilor de a separa dintre noțiuni pe cea  care nu se integrează în grupa respectivă.

Jocul se desfășoară individual. Pe fișe de lucru sunt scrise serii de cuvinte, iar elevii trebuie să taie ce nu se potriveşte.

Exemple:

ocaise, cireşe, prune, morcov, mere;

opisică, fluture, cal, ploaie, peşte;

oroşii, ardei, salată, cuţit, vinete;

oploaie, zapadă, lampă, polei, rouă;

Jocuri care contribuie la stimularea capacităţilor creatoare.

Psihologul P.Oberon afirmă ca ori de câte ori un copil pus în faţa unei probleme, restructurează datele problemei sau imaginează procedeul ce conduce la o soluţie, el înfăptuieşte o inovaţie.

În jocul "Povestiţi ceva despre: o întâmplare haioasă etc." se urmareste spontaneitatea construcţiilor verbale, a fanteziei, a reprezentărilor despre lucrurile puse în discuţie. Se creează o atmosferă plăcută, o atmosferă care favorizează comunicarea, consultarea care încurajează pe cei cu o gândire mai lentă şi dă aripi celor dotaţi.

Inventivitatea profesorului asigură măsura pregătirii psihologice a copiilor pentru o învățare creativă, pentru o reală dezvoltare a spontaneitaţii și creativităţii actului învăţării şi formării aptitudinilor necesare creaţiei .

Una dintre cauzele care provoacă dificultăţi în comunicare este reprezentată de inabilitatea cadrului didactic de recunoaştere şi exprimare a emoţiilor. A comunica eficient presupune a şti să îţi exprimi emoţiile. Fiecare dintre noi am trăit momente în care cineva, ignorând modul în care ne simţeam, încerca să ne spună ce să facem pentru a depăşi situaţia respectivă. În acele momente, am simţit că respectiva persoană nu ne înţelege sau nu ne ascultă. Acelaşi lucru îl simte şi un copil. Pentru ca el să audă ceea ce îi spune cadrul didatic, copilul are nevoie să ştie că acesta la ascultat.

Cum să construim şi să comunicăm mesaje de validare a emoţiilor de disconfort pe care le manifestă copiii în situaţiile cotidiene? Validarea emoţională se face sub forma traducerii în cuvinte a stării emoţionale citite pe faţa sau din acţiunile copilului. Mesajele trebuie să sublinieze faptul că înţelegeţi şi acceptaţi ceea ce simte copilul.

Este recunoscut faptul că relațiile dintre cadrele didactice și elevi sunt multiple, iar modul de manifestare comportamentală e resimțit de ceilalți în maniere diferite generând douã tipuri de sentimente: de respingere sau de acceptare. Acest lucru este influentat de individ, dar și de obstacole apărute în calea comunicării. De multe ori, atunci când dorim să modificăm comportamentul unui elev, încercăm să modificăm mediul sau să intervenim asupra propriului mod de manifestare. Nu reușim însă întotdeauna „să-i ascultăm pe elevi” cu tact, răbdare și atenție, lucru ce duce la instalarea unor obstacole în calea comunicării. Spre exemplu, în cazul unui elev care se plânge cã întâmpină dificultăți în efectuarea unei teme, cadrul didactic poate riposta pe un ton :

  • -de avertizare: „Dacã vrei note mari, muncește!”;
  • -de comandã: „Lucrează și nu te mai plânge atât!”;
  • -de ridiculizare: „ Vai de mine … chiar așa?”

Astfel de mesaje sunt depreciative pentru elevi și neagă importanța sentimentelor trăite de aceștia, tocmai din acest motiv, pentru că știm cu toții că educația cere nu numai pricepere ci și afectivitate din partea educatorului, ar trebui sã-i răspundem elevului într-o manieră de acceptare și stimulare a copilului cu disponibilitate pentru cooperare și comunicare. Se impune să încurajăm copilul verbal și prin gesturi, ascultându-l activ ori să ascultăm mesajul acestuia în tăcere, incitându-l să-și destăinuie propriile trăiri. Este necesar, ca noi cei de la catedră, să reflectăm mai mult asupra forței modelatoare a limbajului. Cuvântul poate fi unealtă prețioasă sau mijloc periculos, deoarece poate influența pozitiv sau negativ interlocutorul. Se stie deja, că limbajul celui de la catedră, gesturile sau mimica acestuia sunt copiate de elevi, de aceea trebuie să acordăm o atenție deosebită comunicării. Atitudinea cadrului didactic în fața elevilor și a părinților poate declanșa sau atenua conflictele care apar între elevi, între elevi și părinți ori între părinți și profesor.

Bibliografie:

Suportul de curs al Modului de psihologie din cadrul cursului Competențe în comunicare – Performanță în educație, Sorina Petrică, Mugur Ciumăgeanu

Abric, Jean – Claude, Psihologia comunicării, Teorii şi metode., Editura Polirom, Iasi, 2004

Chelcea, Septimiu,   Personalitate şi societate în tranziţie, studii de psihologie socială, Editura Ştiinţa & Tehnica, Bucureşti, 1994

Cosmovici, A., Psiholo­gie şcolară, Editura Polirom, Iaşi 1998

Cosmovici, A.,  Psihologie generală., Editura Polirom, Iaşi 1996

 

Revista cu ISSN

Legislatie

Ordin nr. 5106/01.09.2010 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de realizare a raportului de activitate în vederea obţinerii gradaţiei de merit pentru personalul didactic de predare din învăţământul preuniversitar Norme...

Read more

Continuitatea activitatii instructiv edu…

CONTINUITATEA ACTIVITĂŢII INSTRUCTIV-EDUCATIVE LA CLASELE A IV-A ŞI A V-A   Prof. Stan Cristina Şcoala cu clasele I-VIII Bâsca Chiojdului   O problemă importantă în ceea ce priveşte continuitatea muncii instructiv-educative între clasa a IV-a şi...

Read more

Planificare model pentru cunoasterea med…

Planificare model pentru cunoasterea mediului invatamant primar   Incepand cu anul scolar 2011-2012, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a oferit pentru prima data tuturor cadrelor didactice modele de planificari calendaristice. Iata...

Read more

LicArt 2013 regulament

Clubul Nouă ne pasă! şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului  organizează a 12-a ediţie a Festivalului Naţional de Arte pentru Liceeni LicArt 2013 -secţiunile poezie, fotografie şi teatru-   Regulament LicArt   Poezie   La concurs pot participa...

Read more

DESPRE CREATIVITATE

DESPRE CREATIVITATE   Prof. drd. Bizo Ioana Grup Şcolar „Aurel Vlaicu”, Baia Mare     Studiul de fatã îsi propune sã prezinte diferitele acceptiuni ale substantivului „creativitate” de-a lungul timpului, prezentând totodatã diferitele grade ale...

Read more

Bolile aparatului respirator

BOLILE APARATULUI RESPIRATOR   Prof. Cosma  Camelia Liceul de Artă „Ioan Sima” Zalău   Bolile aparatului respirator pot fi grupate în două categorii: infecţii respiratorii acute şi boli respiratorii cronice. Infecţiile respiratorii acute cuprind boli localizate...

Read more

Studiu privind impactul divortului asupr…

STUDIU PRIVIND IMPACTUL DIVORTULUI ASUPRA COPIILOR   Andone Crenguța - profesor Colegiul Tehnic de Transporturi Brașov   Divorțul își pune amprenta asupra copilului de orice vârstă, consecințele materializându-se la nivel emoțional, comportamental, intelectual și...

Read more

Componente ale comunicarii nonverbale

COMPONENTE ALE COMUNICĂRII NONVERBALE   Raluca-Nicoleta Iancău, profesor limba română Şcoala Generală nr. 6 Iacob Mureşianu, Braşov     Teoriile contemporane ale comunicării, influenţate de discipline atât de diverse ca lingvistica enunţării, psihologia, sociologia,...

Read more