COSTUME ÎNTÂLNITE ÎN ZONA MOLDOVEI

Prof.Vacaru Mariana,

Colegiul Tehnic „Danubiana”Roman

Costumul naţional femeiesc din Moldova are o structură unitară, fiind constituit în toate satele din aceleaşi elemente: cămaşa (ia), poalele, catrinţa, brâul şi bârneaţa, pieptarul sau bundiţa, opincile, hainele groase, traista, baticul înflorat şi podoabele.

Particularităţile locale sau individuale se evidenţiază la costumul de sărbătoare, într-o bogăţie de forme şi variante decorative. Încălţămintea caracteristică costumului popular din zona Moldovei este opinca.

Pe lângă cercei, mărgele şi inele, în Moldova se mai poartă ca podoabă de sărbători flori şi panglici în păr.

Cuvinte cheie: costume, naţionale, Moldova, cămaşa, bonda, traista.

The female national costume from Moldova has a unitary structure, being constituted, in all of the villages, of the same items: the shirt (ia), the poale, the catrinţa, the belt and the bârneaţa, the vest or the bunda, the sandals, the warm clothes, the bag, the flowered scarf and the ornaments.

The local or individual particularities stand out at the celebration costume, in a wealth of shapes and decorative versions. The characteristic footwear of the folk costume from Moldova is „opinca”. In addition to earrings, beads and rings, in Moldova, as celebration ornaments, flowers and ribbons are still worn.

Keywords: costume, folk, Moldova, shirt, „opinca”.

Caracteristica principală a portului tradiţional din Moldova o constituie păstrarea unui număr mare de elemente străvechi. În comparaţie cu celelalte zone ale ţării, aici formele arhaice de port s-au conservat foarte bine. La acestea au contribuit izolarea geografică, puţinele căi de comunicaţie, înapoierea economică în care au fost ţinute unele sate, dar şi existenţa unui patriotism local dezvoltat, manifestat de oamenii acestor locuri.

Costumul naţional femeiesc din Moldova are o structură unitară, fiind constituit în toate satele din aceleaşi elemente: cămaşa (ia), poalele, catrinţa, brâul şi bârneaţa, pieptarul sau bundiţa, opincile, hainele groase, traista, baticul înflorat şi podoabele. Particularităţile locale sau individuale se evidenţiază la costumul de sărbătoare, într-o bogăţie de forme şi variante decorative.

            Cămaşa este încreţită la gât şi are mâneca croită din gât. Căutând să-şi împodobească într-un mod cât mai deosebit şi personal cămaşa, femeile au creat un impresionant număr de modele, dar respectând totodată repartiţia acestora pe cămaşă: pe mâneci, la gura cămeşii, pe piept.

            Altiţa reprezintă decorul din partea de sus a mânecii, în formă dreptunghiulară şi dimensiuni variabile, lucrat în întregime cu ornamente compacte. Pentru a sublinia altiţa şi a separa cele două ornamente de bază ale mânecii, s-a realizat încreţul evidenţiat prin diferite tehnici de lucru, motive ornamentale sau culori. Cea mai mare parte din mânecă este ocupată de râuri – acele şiruri de ornamente cu dispunere oblică sau dreaptă. Pe pieptul cămăşii şi pe spate sunt cusute decoruri simple, în formă de şiruri verticale. Culorile cele mai des folosite sunt: albul – culoarea curăţeniei şi a nevinovăţiei, roşul – culoarea vieţii şi a bucuriei, negrul – culoarea întunericului.

            Poala este o continuitate a cămăşii. Ea este albă, iar în partea de jos, de jur împrejur are un ornament asemănător celui de pe cămaşă.

            Catrinţa este una din cele mai simple piese de port, formată dintr-o ţesătură dreaptă, dreptunghiulară, de culoare închisă, cu care femeia îşi înfăşoară trupul de la brâu în jos, suprapunând capetele în faţă. Şi catrinţa

are variante locale: catrinţa neagră, catrinţa pestriţă, catrinţa cu vrâste, catrinţa cu flori

            Brâul în zona Moldovei este ţesut. Brâul este folosit la fixarea cămăşilor şi bârneţelor, pentru susţinerea catrinţelor. Brâul este o ţesătură lungă de circa 2 metri, cu o lăţime de 8 – 12 centimetri, care se înfăşoară de 2 – 3 ori pe după mijloc.

            Bârneţele sunt mai lungi (de 3 metri) şi mai înguste (de 3 – 5 centimetri) şi au un pronunţat rol decorativ.   

            Încălţămintea caracteristică costumului popular din zona Moldovei este opinca.

            Podoabele. Mai este şi astăzi valabilă o credinţă în legătură cu aceste podoabe: “Cine nu poartă mărgele, pe lumea cealaltă poartă şerpi, iar cine nu poartă cercei, poartă broaşte. Inel purtăm la mână, că dacă blestemi, să cadă pe inel blestemele, nu pe copii.”.( anonim popular). Pe lângă cercei, mărgele şi inele, în Moldova se mai poartă ca podoabă de sărbători flori şi panglici în păr.

            Bonda înflorată este făcută din două piei de miel, încheiată cu “bunghi” într-o parte sau pe umăr. Motivele ornamentale cusute pe cojoacele de sărbătoare sunt foarte variate. Cele mai vechi sunt motivele abstracte: linia dreaptă, linia subţire (şănătău) şi cea groasă (găitan) erau folosite la conturarea registrelor ornamentale, semicercul, numit potcoavă, rombul, etc. Legate de cultul Soarelui sunt motivele solare foarte răspândite pe pieptarele vechi din această zonă. Cel mai mult au fost cusute pe pieptare motive ca: ruja (floarea, înscrisă în cerc cu şapte sau zece petale; ea este însoţită de crenguţe cu frunze, ilustrând străvechiul motiv al pomului vieţii), bobocul (cu forme diferite de la cel închis până la floare), panseaua, frunza (motiv prezent pe toate piesele cojocăreşti de sărbătoare, înconjurând florile sau fiind individualizate la colţurile de pe piepţi), strugurelul.

            Prin armonia şi bogăţia ornamentală şi cromatică, dar şi prin măiestria execuţiei, bondiţele înflorate reprezintă cele mai preţioase piese de podoabă ale costumului popular.

            Traista, deşi nu este o componentă propriu-zisă a costumului popular, este totuşi socotită piesă de port, întrebuinţată atât de femei, cât şi de bărbaţi. Are formă de sac de dimensiuni variabile, cu baieră pentru agăţat.

Costumul naţional bărbătesc este mai sobru decât cel femeiesc. Caracteristica principală constă în păstrarea formelor străvechi pentru toate componentele sale.

            Cămaşa bărbătească este de două tipuri: cămeşoiul sau cămaşa cu fustă.

            Cămeşoiul este lung până la genunchi şi folosit mai mult de bătrâni. El este despicat la gât, are guler şi este foarte puţin decorat în negru şi roşu.

            Cămaşa cu fustă este mai scurtă, iar fusta este separată şi foarte creaţă. Ca şi la cămăşile femeieşti, decorul este dispus în registre, pe zone riguros stabilite şi compus din sisteme ornamentale, între care motivele abstracte sunt dominante, fiind executate cu multă pricepere într-o cromatică sobră: negru, negru cu galben, maron cu verde, albastru cu galben şi cu mărgele închise la culoare.

            Iţarii reprezintă îmbrăcămintea specifică pentru bărbaţi, de o mare simplitate. Ei sunt lucraţi din postav şi au diferite lungimi. Sunt încreţiţi pe picior. În brâu sunt strânşi cu o sfoară.

            Cingătorile specifice costumului popular bărbătesc, sunt brâiele, bârneţele şi curelele.

            Brâiele sunt mai late (10 – 30 centimetri) şi mai lungi (peste 2 metri) decât cele femeieşti şi au diferite culori. Ele se poartă peste cămaşă şi se fixează cu bârneţe sau curele. Cingătorile de lungimea taliei se lucrează din piele de vită cu ornamente ştanţate, ţesute cu fâşii din piele, diferit colorate sau cu ţinte originale.

            Sumanul este lung sau scurt. El se lucrează cu clini la poale, cu o pavă mare sub braţ şi guler îngust sau mai lat. Acestea sunt realizate din pănură cafenie, cusute cu sărad negru, dispus în benzi în formă de “zgărdiţe”, repartizate pe liniile de îmbinare a părţilor, pe margini şi guler. Opincile, traista şi bondiţa sunt asemănătoare cu cele din portul femeiesc.

Bibliografie

1.      Pintilescu Ana: Modele de cusături româneşti, Editura Tehnică, Bucureşti, 1977

2.      Bobu Florescu Florea, Portul Popular din Moldova de Nord, Editura de stat pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1970

3.      Doagă Aurelia, Ii şi cămăşi româneşti, Editura Tehnică, Bucureşti,1969