POEZII

Bordianu Cristina Elena

Profesor pentru învãţãmânt preşcolar

Grãdiniţa cu P.P. “Norocel” Negreşti, jud. Vaslui

(creaţii proprii)

“ ECOURI ALE FINALULUI.....”

Când ai venit aici, la grãdiniţã,

Eu ţi-am ieşit în prag şi te-am primit.

Eram şi eu o nouã dãscãliţã,

Dar sper, cã tot ce mi-am propus, am reusit.

Ṣi lacrimi izvorau din ochii mei,

Când ajungeam în faţa clasei

Ṣi vã uitaţi la mine, prichindei

Ṣi îmi spuneati ce aţi fãcut acasã.

Nimic în lume nu e mai frumos

Decât privirea voastrã cea seninã.

Ṣi ochişorii mici şi curioşi

Ṣi glasurile auzite în surdinã.

O data, poate v-am mustrat,

Ṣi-apoi aţi repetat greseala,

Dar nici nu ştiţi cât m-a durut

Când v-am simţit în suflet teama.

De-a valma vã vor trece anii

Ṣi poate totuşi, vã veţi aminti.

Iar eu, vãzându-vã ajunşi la ţeluri,

Vã voi privi zicând: “Au fost ai mei copii!”

GRĂDINIṬA

Ne-a spus doamna într-o zi:

-Ascultaţi-mã copii!

Sã îmi spunã cine ştie

Ceva de ecologie!

Un coleg de-al meu isteţ,

A-nceput sã povesteascã:

Despre ape, oameni, aer,

Despre starea omeneascã.

“ÎNCEPUT DE DRUM”

Tu, prunc micuţ venit abia pe lume,

Nici bine n-o cunoşti pe mama ta!

Cãci te-a lãsat aici, cu gânduri bune,

Ea a plecat sã-ţi caute o stea.

O stea care sã-ţi lumineze drumul

Ṣi paşii vieţii, rând pe rând,

Sã ai de toate şi sã guşti parfumul,

Sã treci prin viaţa ta râzând.

Tu ai rãmas aici, cu-ai tãi bunici

Le eşti lumina ochilor mãrunti,

Eşti tresãrirea sufletelor mici,

Le eşti icoana sfântã dintre sfinţi.

Ar vrea cu toţii sã iţi fie bine,

Sã fii încrezãtor, sã le înfrunţi pe toate,

Nimeni nu ştie ce e pentru tine,

Doar Dumnezeu Preabunul le împarte.

“ÎNCEPUTURI...”

Frunzele-au îngãlbenit şi bate vântul.

Pe poarta grãdiniţei voi intraţi,

Nu ştiţi cine v-aşteaptã înãuntru

Ṣi mâna mamei voastre n-o lãsaţi!

Aici sunt zâne fermecate din poveşti,

Maşini, pãpuşi şi cãrţi de colorat....

- Copile mic, tu nu ştii unde eşti,

Dar noi aici, ţi-am pregãtit şi-un pat!

Un pat micuţ şi jucãrii de pluş

Ṣi multe alte jocuri şi surprize.

Cu tine, doamnele educatoare sunt

Ṣi mulţi colegi micuţi, aşa ca tine.

Nu înţelegi de ce eşti singur într-o lume nouã,

Fãrã pãrinţi, bunici, fraţi şi surori.

Aici e începutul vieţii tale,

De care îţi vei aminti în viitor.

Ṣi lacrimi izvorâte din durere,

Suspinele, oftatu-atât de-adânc,

Vei trece peste toate în curând,

Ṣi restul va rãmâne o pãrere....