ÎNVĂŢAREA PRIN FOLOSIREA METODELOR INTERACTIVE

ÎN CICLUL PRIMAR

Prof. înv. primar GLIGOR DANA

Școala Gimnazială Vidra, Jud. Alba

Învăţarea este una dintre cele patru activităţi umane fundamentale, alături de joc, muncă şi creativitate. Ea poate fi gândită ca un produs sau ca un proces.Din punct de vedere pedagogic, ne interesează mai mult procesul învăţării. O bună cunoaştere a acestea ne ajută în luarea deciziilor necesare pe parcursul unei lecţii.

În fiecare clasă elevii reprezintă o sursă bogată de experienţe,inspiraţie,provocări şi sprijin, care,dacă este utilizată, poate aduce un plus de energie în îndeplinirea sarcinilor şi activităţilor stabilite la clasă. Toate acestea depind de abilitatea învăţătorului de a canaliza această energie. Este o chestiune de atitudine, care depinde de recunoaşterea capacităţii copiilor de a contribui la procesul de învăţare şi a faptului că învăţarea este într-o mare măsură un proces social. Aceste cosiderente ne determină să avem în vedere crearea în clasă a unui mediu de lucru orientat spre includerea tuturor elevilor: improvizarea, sau,astfel spus, abilitatea de a modifica planurile şi activităţile în timpul desfăşurării lor, ca răspuns la reacţia elevilor din clasă. Astfel putem încuraja implicarea activă a elevilor în lecţii, dar şi să contribuim în egală măsură la personalizarea lecţiilor în funcţie de nevoile fiecărui individ.

Unul din obiectivele fundamentale ale educaţiei este îmbunătăţirea puterii de înţelegere a copilului şi cultivarea dorinţei acestuia de a învăţa.

Învăţarea este una dintre cele patru activităţi umane fundamentale,alături de joc, muncă şi creativitate. Ea poate fi gândită ca un produs sau ca un proces.Din punct de vedere pedagogic, ne interesează mai mult procesul învăţării. O bună cunoaştere a acestea ne ajută în luarea deciziilor necesare pe parcursul unei lecţii.

În fiecare clasă elevii reprezintă o sursă bogată de experienţe, inspiraţie, provocări şi sprijin, care, dacă este utilizată, poate aduce un plus de energie în îndeplinirea sarcinilor şi activităţilor stabilite la clasă. Toate acestea depind de abilitatea învăţătorului de a canaliza această energie. Este o chestiune de atitudine, care depinde de recunoaşterea capacităţii copiilor de a contribui la procesul de învăţare şi a faptului că învăţarea este într-o mare măsură un proces social. Aceste cosiderente ne determină să avem în vedere crearea în clasă a unui mediu de lucru orientat spre includerea tuturor elevilor: improvizarea, sau, astfel spus, abilitatea de a modifica planurile şi activităţile în timpul desfăşurării lor, ca răspuns la reacţia elevilor din clasă. Astfel putem încuraja implicarea activă a elevilor în lecţii, dar şi să contribuim în egală măsură la personalizarea lecţiilor în funcţie de nevoile fiecărui individ.

Trecerea la o metodologie mai activǎ, centratǎ pe elev implicǎ elevul în procesul de învǎţare şi îl învaţǎ aptitudinile învǎţǎrii, precum şi aptitudinile fundamentale ale muncii alǎturi de alţii şi ale rezolvǎrii de probleme. Metodele centrate pe elev implicǎ individul în evaluarea eficacitǎţii procesului de invǎţare şi în stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea viitoare. Este adevǎrat cǎ acela care învaţǎ trebuie sǎ îşi construiascǎ cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi cǎ nimeni nu poate face acest lucru în locul sǎu. Dar, nu este mai puţin adevǎrat cǎ aceastǎ construcţie personalǎ este favorizatǎ de interacţiunea cu alţii care la rândul lor învaţǎ. Adevǎrata învǎţare este aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi. Ea este interactivǎ.

Principiile care stau la baza învăţării eficiente centrate pe elev sunt:

Accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe persoana care învaţă;

Rolul profesorului este acela de a administra procesul de învăţare al elevilor;

Recunoaşterea faptului că procesul de predare în sensul tradiţional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe.

Înţelegerea procesului de învăţare nu trebuie să aparţină doar profesorului – ea trebuie împărtăşită şi elevilor. Lecţia pleacă de la experienţele elevilor şi cuprinde întrebări care să îi implice.

Elevii sunt lăsaţi să aleagă singuri modul cum se informează pe o anumită temă şi cum prezintă rezultatele studiului lor.

Pe lângă învăţarea specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra în echipă.

Învăţarea trebuie să cuprindă activităţi de prelucrare a noii materii învăţate, care trebuie legată de ceea ce elevul ştie deja. Sarcinile trebuie să fie autentice, legate de viaţa reală. Ele nu trebuie să implice doar repetarea unor lucruri, deoarece acest lucru duce la învăţarea “de suprafaţă” şi nu la învăţarea “de profunzime”.

Bibliografie:

Proiectul pentru Învăţământul Rural -,,Predarea interactivă centrată pe elev,,, Bucureşti, 2005

Păcurari, O.( coord.) -,,Învăţarea activă – Ghid pentru formatori,,, M.E.C., 2001

Păcurari, O. ( coord.) -,,Strategii didactice inovative,,, Ed. Sigma, 2003