MESERIA DE A FI PĂRINTE …

Prof. Gabriela Gorgan

Şcoala Gimnazială Petriş, Bistriţa Năsăud

Trebuie să ne examinam felul de a gândi, conştiinţa şi comportamentul dacă dorim să auzim apelul care ne invită să ne aducem contribuţia personală la formarea şi educarea copilului nostru. Înţelepciunea de care vom da dovadă va fi oglinda personalităţii şi viziunii viitorului. Pentru că, da…copilul este viitorul naţiunii!

Cu toţii am fost puşi în situaţia de a-l ajuta pe copilul nostru să işi facă temele!

Să ne imaginăm următorul scenariu: După o zi de muncă foarte stresantă şi obositoare, când tot ce ţi-ai mai fi dorit ar fi fost să stai în pat sau într-o cadă plină cu spumă, sau să faci orice altceva, ajungi acasă şi îţi găseşti copilul cu temele nefăcute.

Reuşeşti să te abţii şi nu ţipi la el,  nu îl cerţi că nu le-a făcut până acum. Te aşezi lângă el, cât poţi tu de calm şi îl urmăreşti cum începe să scrie. Însă, la un moment dat, dintr-un motiv pe care după ceva timp nici măcar nu ţi-l aminteşti, te enervezi îngrozitor şi începi să ţipi, să-l cerţi şi să îl jigneşti cu toate cuvintele care îţi trec prin minte. Nu ştiu cât de cunoscut este pentru tine acest scenariu dar, la o analiză mai atentă, s-ar putea să te regăseşti în scenariul acesta.

S-a întâmplat de multe ori să ajungi acasă rupt de oboseală şi să fie necesar să îţi ajuţi copilul să îşi facă temele în perioada în care era în clasele I-IV. Spre marea părere de rău, aproape inevitabil, la un moment dat răbufneam. Ne enervam pentru că nu înţelegea ceea ce îi spuneam, sau pentru că scria prea încet, sau pentru că scria prea repede, sau pentru că nu era atent, sau … motivele nici nu contează. Sunt doar scânteia care lansează bomba cu ceas care exista deja. Şi atunci, ţine-te bine! Furia nu atinge margini!

Ţi s-a întâmplat vreodată să simţi că explodezi, dintr-un motiv care mai apoi, chiar şi ţie ţi s-a părut stupid?

Partea mai rea este că în felul acesta tot ce reuşeşti să faci este să îţi umileşti propriul copil.. şi atât!

Este foarte uşor să umileşti un copil.

Cu toţii încearcă, la orice vârstă, să se îndepărteze de părinţi şi să-şi dovedească, şi lor şi ţie, că au destulă pricepere, inteligenta şi forţa să se descurce singuri în lume. În acelaşi timp, însă, îi încearcă teama că nu vor reuşi, sau ca tu nu lei vei da voie, sau că nu asta este ceea ce vor ei cu adevărat.

Când îi spui “Vreau să faci asta ACUM”, sau “Nu ai dreptate”, sau “Cum poţi să nu înţelegi ceva atât de simplu?”, el va fi copleşit de un sentiment de neputinţă. Îţi va interpreta vorbele astfel : “Sunt mai puternică şi mai deşteaptă decât tine şi văd că tu nu prea te descurci”.

Acest sentiment de neputinţa se poate transforma într-o teribilă ruşine şi/sau furie, de care un copil trebuie ferit cu orice preţ. De ce? Pentru că ajunge să creadă că nu e bun de nimic şi că nu merită iubirea ta.

La un moment dat vom înţelege cât de mult rău îi facem propriului nostru copil, iar acel moment este atunci când vom vedea că îşi pierduse foarte mult încrederea în el.

Este nevoie, apoi, de foarte multă răbdare pentru a reconstrui ceea ce există deja şi noi înşine dărâmasem, fără să ne dăm seama de ce va urma .

Oferindu-i, dimpotrivă, o anumită libertate de mişcare, îi spui, de fapt:

“Ştiu că eşti diferit de mine. Ai dreptul la gândurile şi sentimentele proprii. E normal să gândeşti diferit. Nu trebuie să faci exact ceea ce fac eu pentru că eu cred că te poţi descurca şi singur.”

O astfel de atitudine îi va spori încrederea în el. Îl va ajuta să înţeleagă că nu greşelile sau slăbiciunile definesc o persoană. Ca un pas greşit nu îl poate împiedica să îşi continue drumul. Din greşeli învăţăm cu toţii, până la urmă şi e cât se poate de normal să nu facă totul bine din prima.

Uite ce să faci, în cazul în care povestea mea îţi este cunoscută:

Stabileşte un program clar, împreună cu copilul tău, pe care să îl respectaţi amândoi cu sfinţenie – nu lasa lucrurile la întâmplare. Copilul are nevoie de un program zilnic, pe de o parte pentru că îi va da un sentiment de siguranţă şi, pe de altă parte pentru că astfel va învăţa ce înseamnă disciplina.

În cazul în care ajungi acasă foarte obosit şi stresat, spune-i asta copilului tău şi cere-i să te înţeleagă şi să te lase un sfert de oră să îţi revii. În acest timp fă un duş, ascultă o melodie care îţi place şi aminteşte-ţi cât de multe motive ai ca să fii recunoscătoare pentru copilul tău şi pentru familia ta.

Du-te la copilul tău în momentul în care simţi că ai reuşit să te relaxezi.

În cazul în care face greşeli, aminteşte-ţi că este normal ca tu să ştii mult mai multe decât el şi că, uneori, ceea ce ţie ţi se pare foarte simplu, pentru el poate fi foarte complicat. Până la urma tu ai cu câteva zeci de ani mai mult decât el, nu?

Orice s-ar întâmpla, nu răni mândria copilului tău. Evita să faci afirmaţii de valoare, de genul: “eşti neatent, eşti prost, eşti prea încet.”

Nu face tu nimic în locul lui. Lasă-ţi copilul să facă singur cât mai mult şi, atunci când nu ştie să facă ceva, pune-i întrebări şi ajută-l să vadă singur soluţia. Nu îi arata tu, din prima, ce are de făcut. În felul acesta va înţelege mai uşor, va căpăta mai multă încredere în el şi va reuşi în timp să nu mai aibă nevoie de ajutorul tău.

După cum prea bine ştii, nu există o reţetă universal valabilă în creşterea şi educaţia copiilor. Unii copii sunt mai sensibili şi au nevoie de o îndrumare mai atentă. Alţii sunt mai independenţi şi au nevoie să fie lăsaţi să facă singuri, chiar dacă greşesc. Cu cât aflăm mai multe metode însă, cu atât mai uşor reuşim să găsim varianta cea mai bună pentru fiecare copil.

De aceea, în cazul în care ai depăşit cu succes această etapă a temelor, te rog împărtăşeşte şi altor părinţi ce anume a funcţionat pentru tine şi copilul tău.

În cazul în care te confrunţi acum cu o problemă pe acest subiect, nu ezita să ne spui povestea ta, într-un comentariu la acest articol. Ştiu, de asemenea, că sunt mulţi părinţi care de abia aşteaptă să te ajute şi să îţi spună ce au făcut ei.

Bibliografie:

FINLEY, GUY (2013), “Legile esenţiale ale vieţii trăite fără teamă”, Iaşi, Editura Adevăr Divin