DESPRE EDUCAŢIA INCLUZIVĂ

Prof. Sorina Mirela Lungu

Colegiul Tehnic Reşiţa

Acest articol pune în discuţie importanţa pe care o are integrarea copiilor cu cerinţe speciale, în învăţământul de masă. Incluziunea şcolară se referă la acceptarea de către instituţiile de învăţământ a tuturor copiilor, indiferent de apartenenţa lor, iar învăţământul incluziv presupune ca tinerii şi copiii cu dizabilităţi şi ceilalţi fără probleme să înveţe împreună. Educaţia pentru toţi poate sa fie un mijloc de îmbunătăţire a educaţiei în general prin reconsiderarea sprijinului care se acordă anumitor copii.

„Incluziunea” se referă la faptul că oricine, trebuie tratat ca un membru al societăţii.  Astfel,  incluziunea si educaţia incluzivă pun accentul pe necesitatea ca sistemul educaţional să răspundă diversităţii copiilor si nevoilor ce decurg din acestea.

Cuvinte cheie: incluziune, deficienţă, nevoi speciale.

„Incluziunea” se referã la faptul că oricine, indiferent de deficienţa sa sau de dificultăţile pe care le întâmpinã în învãţare, trebuie tratat ca un membru normal al societăţii, iar diversele servicii speciale de care are nevoie, trebuie furnizate în cadrul serviciilor sociale, educaţionale, medicale si celelalte servicii puse la dispoziţia tuturor membrilor societăţii.

 Incluziunea şcolară se defineşte prin acceptarea de către instituţiile de învăţământ a tuturor copiilor, indiferent de apartenenţa lor etnică,  socială, religie, naţionalitate sau handicap  şi este strâns legată de recunoaşterea şi acceptarea diversităţii – condiţie normală a convieţuirii umane. Învăţământul incluziv presupune ca tinerii şi copiii cu dizabilităţi şi ceilalţi fără probleme să înveţe împreună în instituţiile de învăţământ având sprijinul corespunzător, mai ales din partea cadrelor didactice implicate în acest proces. Un început timpuriu în  mediile şcolare obişnuite este cea mai bună pregătire pentru o viaţă  integrată. Copiii diferiţi au drepturi egale cu ceilalţi, iar o educaţie separată ar duce la marginalizare şi discriminare, împiedicând formarea, împlinirea de sine şi afirmarea personalităţii. Ideea de incluziune pleaca de la principiul ca orice individ , oricât ar fi de diferit, aparţine de fapt şi de drept grupului social. Educaţia incluzivă are rolul de a  sprijini acest aspect deoarece ea se centrează mai ales pe învăţarea strategiilor necesare rezolvării problemelor din viaţa cotidiană, într-o manieră cooperantă şi solidară, unde procesul de învăţare este realizat în spiritul respectului şi acceptării celor din jur. Trebuie  eliminat principiul de discriminare si izolare a copiilor cu nevoi speciale.                              

În România începutul învatamântului incluziv este timid, dar experienţa ţărilor europene demonstrează cu rezultate concrete că o implicare activă şi o preocupare deosebită de a integra aceşti elevi, este o chestiune  realizabilă care poate duce la un real progres. Educaţia pentru toţi poate sa fie un mijloc de îmbunătăţire a educaţiei în general prin reconsiderarea sprijinului care se acordă anumitor copii. Societatea şi şcoala manifestă, faţă de această categorie de elevi, o gamă variată de atitudini precum acceptarea şi includerea lor în medii şcolare obişnuite. Pornim de la constatarea că părinţii sunt cei mai importanţi factori de sprijin în viaţa copilului cu deficienţe sau a copilului sănătos, insistăm asupra ideii că părinţii trebuie să participe la diverse  acţiuni, asigurate de echipa de intervenţie din cadrul şcolii.

Un alt aspect important este ca în activitatea didactică să utilizăm fişe de muncă independentă cât mai atractive. Orice cadru didactic care îşi centrează activitatea pe copil trebuie să ia în considerare că fiecare copil este important pentru societate, are nevoi sociale, dar în acelaşi timp fiecare copil are tendinţe si particularităţi speciale, întrucât fiecare copil este unic şi are drepturi egale.

„Incluziunea” se referă la faptul cã oricine, indiferent de deficienţa sa sau de dificultăţile pe care le întâmpină în învãţare, trebuie tratat ca un membru al societăţii, iar diversele servicii speciale de care are nevoie, trebuie furnizate în cadrul serviciilor sociale, educaţionale, medicale si celelalte servicii puse la dispoziţia tuturor membrilor societăţii. Astfel, incluziunea si educaţia incluzivă pun accentul pe necesitatea ca sistemul educaţional si şcolile/grădiniţele să se schimbe si să se adapteze continuu pentru a răspunde diversităţii copiilor si nevoilor ce decurg din acestea.

Bibliografie:
Mara, D., Strategii didactice în educatia incluzivă, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004

Ungureanu, D., Educaţia integrativă şi  şcoala incluzivă, Editura de Vest, Timişoara, 2000

Vrăşmaş, E., Introducere în educaţia cerinţelor speciale, Editura Credits, Bucureşti, 2004.