DESPRE RAȚIUNE ȘI SENTIMENTE

prof. Arjoca Mihaela Maria

Colegiul Tehnic ‘’Ion Mincu’’, Timișoara

Rezumat: Omul este un complex de sentimente și rațiune.

Cuvinte cheie: inimă, gândire pozitivă, rațiune, logică, om.

“Ratiunea e cel mai mare dusman al inimii.” (Giacomo Casanova)

“Inima are ratiunile ei pe care ratiunea nu le cunoaste.” (Blaise Pascal)

“Daca judeci oamenii, nu vei avea timp sa ii iubesti.” (Maica Theresa)

Concret, creierul, inima și stomacul sunt pe o imaginară axa, ce le leagă ca și cum s-ar suprapune cumva. Interesantă optiune, ar zice un filozof.

Stomacul, de la care pornesc toate bolile corpului omenesc,ar fi cel care dicteaza starea generală a ființei umane.Este situat în cavitatea abdominală,sub diafragm,organ cavitar,care se umple și se golește pe tot parcursul vieții unui om.Cănd este gol,alertează,când este prea plin,să zicem că lenevește și funcționeaza lent. Este responsabil de instictul de hrănire al fiecăruia.

Inima,organ de asemenea cavitar,în cutia toracicî,complex ca structură și funcție. Este structurat pe dreapta si stânga,fiziologic bază și vârf,cu implicații vegetative și neurosomatice pe tot parcursul vieții.Acuzată de sentimente pozitive și/sau negative,este de fapt pompa ,sediul sufletului,’’casa inimii’’,,al afectului și emoțiilor noastre.

Asocierea ei cu sentimentele nu este deloc întamplatoare,căci cele 4 cămarute au multe taine,deloc ușor de tratat,inima ne conduce în viață! Și omul are 4 etape în viată: copilăria,tinerețea,maturitatea și bătrânețea.

Creierul,organ protejat de oase,meninge ,cu o structură complicată în două culori: alb și gri…..poate fi învinuit de rațiune,judecată,memorie,gândire ,învatare. Cu toate că inima simte,mintea te poate însela,adică minți,în multe privințe în viață,poate greși matematic,unele soluții sau calcule. De ce mintea greșește,iar inima niciodată? Deoarece creierul îl antrenăm din copilărie,din școală, să socotească,să judece,să facă conexiuni,să înteleagă cât mai bine mediul în care trăim. Creierul are rolul de a ne ajuta să trăim mai bine și mai mult. Totuși,nu poate face singur nimic,pănă nu are acceptul inimii,sediul afectului si al sentimentelor.

Chiar când esti foarte rațional,constați că de fapt mintea a coborât în inimă și îi cere doar permisiunea de a începe ‘’ acțiunea’’. Dacă mintea actionează total independent de inimă,este deja inuman,pentru că trece de omenesc și poate deveni periculos de rău ceea ce face. Așa a suferit omenirea, din cauza unor oameni cu inima de gheată și cu mintea de diamant. Cărtile de istorie dovedesc acest lucru!

Concluzia ar fi…..,scoala învata să le folosim armonios pe amandouă în acelasi timp,pentru a ne desăvărși ca ființe superioare.

În ființa noastră este un permanent conflict între minte și inimă.

De ce? Pentru că mintea noastră este extrem de obsedată să deţină cât mai mult din ceea ce ne place. Educaţia noastră, civilizaţia noastră, economia precum şi toate progresele tehnologice au fost şi sunt create de minte. Mintea este extrem de abilă, dar şi instabilă. Uneori ne dorim ceva pentru ca în următorul minut să ne dorim cu totul altceva. Ea nu se înscrie aproape niciodată în timpul prezent, trecutul şi viitorul sunt problemele cu care mintea noastră lucrează. Slavă Creatorului pentru faptul că organismul nostru fizic funcţionează în prezent. Vă puteţi închipui un corp care uită să respire şi o amână pe o altă dată? Fie ziua de ieri fie ziua de mâine! Datorită instabilităţii minţii, multe din problemele noastre cotidiene tind să o ia razna.

Societatea umană este prea mult obsedată de ce poate face cu mintea, însă nu şi cu inima

Ce ne poate dărui aceasta? Este corect să spunem că nu ne poate da bani, cuceriri ştiinţifice, mari industrii şi concerne, însă… Cel mai simplu dar al inimii este iubirea, fericirea şi bucuria de a trăi. Ea ne poate înălţa sufletele aducând în noi frumuseţea vieţii, bucuria muzicii şi poeziei… şi câte şi mai câte. În lumea iubirii, inima este cel mai bun ghid, cea mai bună prietenă, iar rugăciunea emisă cu inima bucură sufletul Unicului. Cu inima nu putem câştiga războaiele, dar ne putem face mulţi prieteni. Chiar dacă vom crea bombe pentru a cuceri noi teritorii, nu putem distruge cu inima oamenii. Cei ce au o inimă mare sunt mari creatori, în timp ce cei cu mintea mare pot să distrugă. Aşa se explică faptul că învăţământul şi educaţia au devenit sterile, tone de maculatură şi minţi îndobitocite care nu mai ştiu să creeze. Este tragic dragii mei, dar este adevărat.

Ştiu că unii spun – ,,Urmează-ţi inima !’’, alţii – ,,Ba nu, gândeşte cu capul !’’

Calea de mijloc cred că e cea care defineşte cel mai  bine natura umană. Eludând puţin raţiunea, lezând o clipă sentimentul, cred că e singura modalitate de a crea o cale liniştită. Rigiditatea raţiunii pure cred că impietreşte inima, vâlvătaia nedomolită şi incontrolabilă a inimii întunecă şi ucide raţiunea. Una fără alta…pot exista, dar…posesorul se cam îndepărtează un pic de ceea ce se numeşte ,,om’’. Devine fie un robot, fie un…naiv incurabil.

Bibliografie

[1].Richard M.Weaver-“Ideile au consecințe”,Editura Anacronic,2015

[2].Jane Austen-‘’Rațiune și simțire’’,Editura Corint 2013

[3].Daniel Tudose-‘’Gânduri de dimineață’’,Ediție online 2011,Biblioteca Națională a României.