CADRUL DIDACTIC – FACTOR IMPORTANT ÎN PROMOVAREA EDUCAŢIEI INCLUZIVE

Prof. itinerant Galoiu Ecaterina

CSEI ,,Elena Doamna” Focșani

Școala Gimnazială ,,Nicolae Iorga” Focşani

Conceptul de educaţie incluzivă are la bază principiul dreptului egal la educaţie pentru toţi copiii, indiferent de mediul social sau cultural din care provin, religie, etnie, limbăvorbită sau condiţiile economice în caretrăiesc. Definiţia educaţiei incluzive în România, în elaborarea căreia, cu sprijinul UNICEF, s-a beneficiat şi de asistenţa unui recunoscut expert UNESCO (Mel Ainscow) este bazată în mare măsură şi dezvoltă aceasta primă şi importantă viziune lansată de UNESCO: „Educaţia incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătăţire a instituţiei şcolare, având ca scop exploatarea resurselor existente, mai ales a resurselor umane, pentru a susţine participarea la procesul de învăţământ a tuturor elevilor din cadrul unei comunităţi” (MEN&UNICEF, 1999 şi HG nr.1251/2005).

Cuvinte cheie: cerinţe educative speciale, profesor de sprijin, servicii specializate, şcoală incluzivă, educație incluzivă, plan de servicii individualizat, manager de caz,plan educațional individualizat,responsabil de caz servicii psihoeducaționale

Care sunt atribuţiile cadrului didactic în implementarea educaţiei incluzive?

Regulamentul-cadru al instituţiei de învăţământ general incluzive stipulează că personalul din învăţămînt are obligaţiunea:

• să promoveze educaţia incluzivă sub toate aspectele, asigurând în măsură deplină incluziunea şcolară şi socială a elevilor cu cerinţe educaţionale speciale;

• în limita competenţelor, să cunoască particularităţile de dezvoltare a copiilor, necesităţile

acestora la fiecare etapă de vârstă, strategii de intervenţie, de recuperare/compensare în cazul copiilor cu cerinţe educaţionale speciale;

• să sesizeze, la nevoie, instituţiile publice de asistenţă socială/educaţională specializată, serviciile de protecţie a copilului în legătură cu situaţiile care afectează demnitatea, integritatea fizică şi psihică a elevului;

• să demonstreze respect şi consideraţie în relaţiile cu toţi elevii, părinţii/reprezentanţii legali ai acestora

Cadrele didactice care lucrează cu copiii cu CES au un rol important în transpunerea în fapt a recomandărilor oferite de Serviciul de Evaluare Complexă.

În cazul în care elevului cu CES are unplan de servicii individualizat,orientați școlar și profesional, cadrele didactice vor participa activ în procesul de elaborare şi implementare a Planului Educaţional Individualizat (PEI). În acest sens, învăţătorul de la clasă/profesorul la disciplină va fi responsabil de:

• prezentarea informaţiei privind rezultatele evaluării competenţelor elevului la disciplină;

• elaborarea şi implementarea curriculumului individualizat la disciplina predată;

• realizarea adaptărilor curriculare la disciplina de studiu;

• stabilirea strategiilor didactice la disciplina de studiu;

• determinarea şi aplicarea strategiilor de evaluare;

• identificarea resurselor necesare realizării finalităţilor stabilite;

• corelarea proiectării didactice (de lungă şi de scurtă durată) cu PEI prin stabilirea obiectivelor specifice pentru elevul cu CES;

• oferirea de consultanţă elevului şi părinţilor/tutorelui în parcurgerea demersului

educaţional la disciplina de studiu;

• crearea în clasă a unui mediu relaţional adecvat pentru toţi (profesor-elev, elev-elev,etc.);

• colaborarea cu toţi specialiştii implicaţi în elaborarea/realizarea/evaluarea PEI.

Diferenţele umane reclamă adaptarea învătării la necesităţile copilului. Din aceste considerente,educaţia incluzivă este centrată pe toţi elevii şi pe fiecare în parte. Misiunea profesorului este de a cunoaşte identitatea fiecărui elev şi a o valoriza în cadrul procesului instructiv-educativ.

Cum poate fi elaborat curriculumul individualizat la disciplină?

Echipele de elaborare a PEI, din care fac parte şi învăţătorii/profesorii care lucrează cu copiii cu CES, vor decide de comun acord care va fi modul de studiere de către elev a materiei prevăzute de curriculumul şcolar.. În funcţie de decizie, pentru fiecare materie se va indica dacă elevul va studia:

- în baza curriculumului general (CG);

- în baza curriculumului adaptat (CA);

- în baza curriculumului modificat (CM).

Dacă elevul va învăţa la anumite discipline în baza curriculumului adaptat sau modificat, atunci învăţătorul/profesorul care predă materiile respective este responsabil de elaborarea curriculumului individualizat. Înainte de a elabora curriculumul individualizat, învăţătorul/profesorul se va familiariza cu noţiunea de curriculum adaptat (CA) şi curriculum modificat (CM). Astfel, prin adaptări curriculare se realizează corelarea curriculumului general cu posibilităţile elevului cu CES, din perspectiva finalităţilor procesului de incluziune şcolară şi socială a acestuia.

Elaborarea CA vizează adaptări în cadrul procesului de instruire. Se are în vedere ajustarea metodelor, materialelor şi mijloacelordidactice, a formelor de organizare a lecţiei, a sarcinilor şi activităţilor de învăţare şi de evaluare, reieşind din necesităţile copilului. De menţionat că finalităţile educaţionale şi conţinuturile de învăţare nu sunt modificate, este adaptată doar modalitatea de predare/învăţare/evaluare pentru a atinge finalităţile stipulate în curriculumul general.

La elaborarea curriculumului adaptat se va ţine cont neapărat de adaptările de mediu, psihopedagogice şi cele pentru procesul de evaluare, propuse de specialişti.

Adaptările de mediu vizează schimbările care se vor produce în mediul fizic al clasei sau al instituţiei, precum şi modalităţile de sprijin al elevului cu CES. Acestea ar putea include:

- soluţionarea unor probleme ale structurii ergonomice care să fie în beneficiul copilului cu CES (adaptarea spaţiului şcolar al clasei, inclusiv al mobilierului, la necesităţile somato-fiziologice şi de sănătate ale elevilor; o atenţie specială se va acorda poziţionării în sala de clasă a băncii unde stă copilul cu CES (R. Iucu, 2000);

- adaptări în vederea sporirii accesibilităţii instituţiei (rampă la intrarea în şcoală; grupul sanitar adaptat; bare de susţinere; amplasarea sălilor de uz comun – cantina, biblioteca, laboratoarele – la primul nivel etc. );

- echipament special (aparate auditive; ochelari pentru a vedea mai bine; cadru de deplasare, bastoane, claviatura computerului modificată, table de comunicare, scaune speciale etc. );

- reducerea/amplificarea stimulenţilor vizuali sau auditivi; excluderea materialelor care disociază atenţia)

- etc.

Adaptările psihopedagogice care fac referinţă la ajustările operate în tehnologia procesuluieducaţional ar putea înclude:

- elaborarea unor sarcini didactice individuale;

- prezentarea unor algoritmi, instrucţiuni pe etape pentru realizarea sarcinii didactice;

- elaborarea/confecţionarea materialelor didactice (fişe, scheme, tabele, machete etc., care să faciliteze rezolvarea sarcinilor);

- supravegherea copilului de către colegii de clasă (unul sau mai mulţi);

- alegerea preferenţială a grupului, în cadrul activităţilor de cooperare;

- micşorarea/mărirea timpului pentru realizarea sarcinii; acordarea unor pauze;

- adaptarea metodelor didactice la necesităţile copilului

- etc.

Adaptările în materie de evaluare presupun ajustarea metodologiei de evaluare pentru a facilita demonstrarea de către elevul cu CES a finalităţilor atinse şi ar putea viza:

- micşorarea numărului de sarcini;

- acordarea de timp suplimentar pentru rezolvarea sarcinilor;

- concretizarea formei de evaluare – verbală sau scrisă;

- utilizarea surselor iconografice;

- asistenţa cadrului didactic de sprijin

- etc.

Curriculumul modificat prevede schimbarea finalităţilor educaţionale prin excluderea unora şi simplificarea altora (sau sporirea complexităţii), astfel încît să corespundă potenţialului şi disponibilităţilor copilului cu CES. De asemenea, se intervine în conţinuturile recomandate, selectîndu-se cele mai relevante şi funcţionale pentru dezvoltarea abilităţilor copilului cu CES. Totodată, conţinuturile pot fi simplificate, astfel încît să fie accesibile elevului. Învăţătorul/profesorul va putea opera modificările,doar cunoscînd foarte bine punctele forte şi necesităţile elevului, recomandările pe care le-au formulat specialiştii, vizînd domenii variate de dezvoltare a copilului.

Cum poate fi organizat procesul educaţional într-o clasă incluzivă?

Este bine ca elevul cu CES să înveţe cu ceilalţi copii, şi nu separat de ei. De aceea cadrul didactic trebuie să stabilească foarte clar cum şi cît timp va antrena copiii cu CES în activitate, ce sarcini didactice le va propune pentru ca aceştia să participe alături de ceilalţi în procesul de învăţare. Elevul cu CES trebuie să fie inclus pe parcursul orei în activităţile frontale, precum şi în activităţile de grup. La anumite etape ale lecţiei poate primi sarcini individualizate, inclusiv de evaluare. În cazul în care copilul cu CES este “supraîncărcat” doar cu sarcini pe care trebuie să le rezolve de sinestătător sau cu susţinerea unui profsor itinerant sau de sprijin şi nu ia parte la activităţile frontale sau de grup desfăşurate în clasă, incluziunea educaţională şi socială a copilului nu are loc.

Învățătorul/profesorul trebuie să pună în valoare ceea ce realizează copilul cu CES la lecţie,să găsească momentele potrivite în desfăşurarea orei pentru a intercala activitatea copilului cu CES în cea a colegilor de clasă. Se recomandă ca sarcinile individualizate pentru copilul cu CES să nu se formuleze permanent în voce. Astfel se pune în evidenţă că elevul cu CES realizează altceva decît restul elevilor şi aceasta este în detrimentul incluziunii copilului.

Este important ca învăţătorul/profesorul să evalueze produsul activităţii copilului cu CES nu prin comparare cu rezultatele altor elevi din clasă, ci prin raportare la efortul depus de acesta. Evaluarea progresului elevului cu CES trebuie să fie un proces continuu, iar rezultatele evaluării să demonstreze nivelul de atingere a finalităţilor de învăţare, proiectate în curriculumul individualizat, şi astfel vor constitui un argument pentru eventualele modificări.

O modalitate apreciabilă de a pune în valoare rezultatele obţinute de copilul cu CES în învăţare este încurajarea acestuia de a participa la diverse concursuri şcolare şi extraşcolare.

În condiţiile şcolii incluzive, formula cea mai eficientă de proiectare şi realizare a procesului de evaluare a copiilor cu CES o constituie evaluarea diferenţiată, participativă şi consensuală, în cadrul căreia are loc negocierea produselor şcolare necesare de realizat de către elev, anunţarea şi discutarea criteriilor de apreciere a acestor produse.

Un instrument util pentru desfăşurarea unei astfel de evaluări este grila de evaluarei în care sunt indicate nivelele de performanţă și sunt enumerate criteriile care servesc drept repere calitative pentru aprecierea produsului. Pentru fiecare criteriu se elaborează descriptori de performanţă – o descifrare a criteriilor pentru fiecare nivel.Acest instrument poate fi aplicat pentru evaluarea unei game variate de produse realizate de elevul cu CES (poster, portofoliu, proiect, colaj, agendă a faptelor bune, machetă, comunicare, desen, fişa de personaj etc.). Învăţătorul/profesorul va propune elevilor cu CES elaborarea anumitor produse, în funcţie de finalităţile specificate în curriculumul individualizat/ modificat.

Profesorul itinerant sau de sprijin are un rol major în organizarea şi desfăşurarea procesuluieducaţional în clasele unde învaţă copiii cu CES.

Sunt mai multe modalităţi de implicare a profesorului itinerant/de sprijin în cadrul lecţiei, acestea fiind schitaţe în proiectul didactic. Astfel:

• Poate sta, o anumită perioadă de timp, lîngă copilul cu CES, acordîndu-i asistenţa necesară, pentru ca acesta să reuşească să participe la activităţile realizate de toţi copiii din clasă.

• În cazul în care se organizează lucrul în cooperare, poate sta în grupul unde este copilul cu CES, acordînd asistenţă nu doar acestuia, dar şi celorlalţi membri ai grupului.

• În anumite situaţii educaţionale, poate participa alături de profesor în procesul de predare-învăţare-evaluare, acordînd atenţie specială copilului cu CES.

• În cazul în care copilul cu CES nu este în stare să stea la lecţie întreaga oră academică, poate să plece cu elevul, după o anumită perioadă de timp, pentru a continua activitatea individuală cu copilul.

Este important ca, după încheierea orei, să aibe loc o discuție cu profesorul de la despre faptul cum s-a implicat copilul cu CES în activităţile din cadrul lecţiei, ce a fost reuşit şi ce a fost mai puţin reuşit, ce soluţii de îmbunătăţire a procesului didactic propune etc.

De asemenea, ar fi util ca după ore profesorul itinerant/de sprijin să completeze jurnalul de reflecţii, specificînd anumite aspecte din cadrul orei referitoare la activitatea copilului cu CES, iar informaţia din jurnal poate fi utilizată ulterior în cadrul şedinţelor comisiilor metodice, a consiliilor profesorale, în lucrul cu familia copiilor cu CES etc.

Din perspectiva de facilitator,consilier, mediator, roluri ale profesorul de sprijin, acesta contribuie la promovarea educatiei incluzive :

• prin realizarea materialelor didactice adaptate, instrumentelor de lucru şi de evaluare specifice;

• facilitarea înţelegerii de către cadrele didactice a caracteristicilor de personalitate a elevilor cu CES şi a particularităţilor proceselor cognitive, a proceselor şi funcţiilor reglatorii care influenţează activitatea şcolară a acestor elevi.

• consiliază elevii care participă la programul de sprijin şi părinţii acestora pentru depăşirea situaţiilor de dificultate, implicarea părinţilor în activităţile elevului, înţelegerea necesităţii unui program de studiu în familie, supravegherea elevului pentru efectuarea temelor, importanţa sprijinului afectiv, informare privind modalităţile de control pozitiv al comportamentului copilului, importanţa frecventării şcolii;

• prin medierea situațiilor în care aceşti elevi perturbă activitatea desfăşurată în clasă, printr – un comportament care nu se circumscrie disciplinei necesare la ore datorită incapacității de internalizare a normelor sociale;

În rolul de manager de caz/responsabilul de caz servicii psihoeducaționale formulează măsuri de sprijin pentru promovarea educației incluzive cu consultarea autorității locale:

• Măsuri de sprijin pentru prevenirea și combaterea barierelor de atitudine;

• Măsurile de sprijin pentru prevenirea și combaterea barierelor de mediu, prin adaptarea rezonabilă a unității de învățământ în care învață copilul;

• Măsurile de sprijin pentru pregătirea și adaptarea copilului în diferitele etape de tranziție, între diferite medii și etape ale dezvoltării individuale;

  Aceste măsuri se includ în în planul de abilitare-reabilitare/planul de servicii individualizat în funcție de tipul tranziției.

  Toți copiii trebuie să beneficieze de educație. Fiecare poate fi sprijinit prin măsuri pedagogiceîn clasă și cu sprijin suplimentar prin colaborarea cu alți specialiști și cu familia. Înainte de a apela la măsuri speciale sau la alți profesioniști, profesorul trebuie să cunoască modele concrete privind posibilitatea de integrare școlară și educațională a tuturor copiilor pentru individualizarea acțiunii didactice.

Bibliografie:

1. Gherguţ, Alois – Sinteze de psihopedagogie specială. Ed. Polirom; Iaşi, 2005;

2. ORDIN Nr. 5574 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea serviciilor de sprijin educaţional pentru copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul de masă;

3. ORDIN Nr.1985/Nr.1305/ Nr.5805 din 23.11.2016 privind aprobarea Metodologiei pentru evaluarea și intervenția integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilități în grad de handicap, a orientării școlare și profesionale a copiilor cu cerințe educaționale speciale, precum și în vederea abilitării și reabilitării copiilor cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale;

4. Vrăsmaş . E., Introducere in educaţia cerinţelor speciale, Buc, Credis, 2004;