Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Pledoarie pentru scoala incluziva
Scris de mihaiela lazar   
Miercuri, 08 Februarie 2017 19:26

PLEDOARIE PENTRU ŞCOALA INCLUZIVĂ

Profesor pentru învățământul preșcolar Roșca Oana

Grădinița ,,Curcubeul Copilăriei” Craiova

Noul tip de şcoală, cea incluzivă, trebuie să recunoască diferite cerinţe educaţionale ale copiilor, să reacţioneze adecvat la acestea, să asigure o educaţie de calitate pentru toţi. Este vorba de o altă opţiune de politică a educaţiei, pentru ca şcolile să poată oferi răspunsuri adecvate cerinţelor educaţiei diferite ale copiilor.

Diferenţele dintre copii sunt considerate fireşti, iar şcoala dispune de servicii adecvate care să acţioneze continuu pentru a întâmpina cerinţele educaţionale diferite.

În orice act de educaţie se întrepătrund trei dimensiuni importante: politicile, practicile şi cultura. Se porneşte de la un cadru de inţelegere, de la obiective şi direcţii ale acţiunilor. Se vehiculează şi se operează cu un set de practici care antrenează schimbările preconizate prin obiective. Întreaga acţiune se derulează intr-un context anumit, întro situaţie educaţională care surprinde un cadru cultural specific. Fiecare din aceste elemente este la fel de important. De aceea construcţia unei educaţii pentru toţi ia în calcul schimbările necesare, obţinute prin procesul organizat al invăţării în aşa fel încât să se construiască politici ale incluziunii, să se dezvolte practici incluzive pentru ca în final să apară şi să se organizeze o cultură a incluziunii. Pentru a analiza şi descrie o şcoală incluzivă pot fi folositi o serie de indicatori (Dezvoltarea practicilor incluzive în şcoli - Ghid managerial, 1998, MEC, UNICEF).

Filosofia educaţiei incluzive este împărtăşită de toţi membrii comunităţii şcolare şi de toţi cei care intră în şcoală. De fapt, crearea culturii şcolii este un proces la fel de important ca acela de predare a cunoştinţelor şi dezvoltare a deprinderilor. O astfel de filosofie stă la baza unor strategii şi decizii curente privind practica. Aceasta dimensiune se referă la realitatea unei şcoli şi la imaginea transmisă despre aceasta.

Este adevărat că nu de puţine ori condiţiile de organizare şcolară - efective numeroase de elevi în clasă, programa şcolară foarte încărcată, timpul scurt de activităţi şi interacţiuni în clasă cu elevii pe parcursul unei lecţii, insuficienta pregătire psihopedagogică şi /sau de educaţie -reprezintă obstacole serioase în asigurarea unui învăţământ eficace pentru fiecare elev.

După 1990 a fost lansat un nou concept, al educaţiei incluzive, care aduce în atenţie necesitatea reexaminării şi extinderii rolului învăţământului obişnuit, pentru a se putea adapta cerinţelor copiilor şi nu invers, ca până atunci, pentru ca toţi copiii să înveţe împreună.

Copiii care nu pot face faţă cerinţelor şcolare, cei care prezintă diverse forme şi niveluri de eşec şcolar sunt încă prea puţin cunoscuţi şi acceptaţi din punct de vedere psihopedagogic. Atitudinea cea mai frecventă manifestată faţă de aceştia din partea şcolii şi a societăţii în general este de subvalorizare - bazată în mare măsură pe lipsa de reuşită şi de competenţa şcolară.

Noul tip de şcoală, cea incluzivă, trebuie să recunoască diferite cerinţe educaţionale ale copiilor, să reacţioneze adecvat la acestea, să asigure o educaţie de calitate pentru toţi. Este vorba de o altă opţiune de politică a educaţiei, pentru ca şcolile să poată oferi răspunsuri adecvate cerinţelor educaţiei diferite ale copiilor.

Argumente

De ce este Şcoala mea - Şcoală incluzivă?

Diferenţele dintre copii sunt considerate fireşti, iar şcoala dispune de servicii adecvate care să acţioneze continuu pentru a întâmpina cerinţele educaţionale diferite.

Se pun următoarele întrebări:

· De ce nu pot face progrese semnificative în invăţare toţi elevii dintr -o clasă?

· Cum pot fi sprijiniţi să progreseze în învăţare elevii care par să înveţe mai greu?

· Cât este de justificată marginalizarea ori chiar excluderea unor elevi din şcoala obligatorie?

În orice act de educaţie se întrepătrund trei dimensiuni importante: politicile, practicile şi cultura. Se porneşte de la un cadru de inţelegere, de la obiective şi direcţii ale acţiunilor. Se vehiculează şi se operează cu un set de practici care antrenează schimbările preconizate prin obiective. Întreaga acţiune se derulează intr-un context anumit, întro situaţie educaţională care surprinde un cadru cultural specific. Fiecare din aceste elemente este la fel de important. De aceea construcţia unei educaţii pentru toţi ia în calcul schimbările necesare, obţinute prin procesul organizat al invăţării în aşa fel încât să se construiască politici ale incluziunii, să se dezvolte practici incluzive pentru ca în final să apară şi să se organizeze o cultură a incluziunii. Pentru a analiza şi descrie o şcoală incluzivă pot fi folositi o serie de indicatori (Dezvoltarea practicilor incluzive în şcoli - Ghid managerial, 1998, MEC, UNICEF).

"Indicatorii de incluziune" asigură o bază utilă pentru realizarea unei astfel de analize. Aceştia se bazează pe datele preluate din două surse principale de informaţie. În primul rând, este vorba de datele care au rezultat din studiul acelor procese despre care se ştie că stimulează participarea elevilor care anterior au fost excluşi sau marginalizaţi; în al doilea rând, se au in vedere datele recente privind procesele eficiente în vederea îmbunătăţirii activităţii în şcoală. Astfel, indicatorii definesc o agendă bazată pe rezultatele cercetării care poate fi utilizată pentru a orienta activităţile de revizuire şi dezvoltare. Indicatorii se concentreaza asupra celor trei dimensiuni ale vieţii şcolare:

Dimensiunea 1 - Cultura

Filosofia educaţiei incluzive este împărtăşită de toţi membrii comunităţii şcolare şi de toţi cei care intră în şcoală. De fapt, crearea culturii şcolii este un proces la fel de important ca acela de predare a cunoştinţelor şi dezvoltare a deprinderilor. O astfel de filosofie stă la baza unor strategii şi decizii curente privind practica. Aceasta dimensiune se referă la realitatea unei şcoli şi la imaginea transmisă despre aceasta.

Dimensiunea 2 - Strategia

Abordarea incluzivă este plasată în inima dezvoltării şcolare, astfel încât aceasta să pătrundă în toate strategiile şi să nu fie privită ca o nouă strategie care se adaugă la cele existente. Atenţia faţă de conceptul de educaţie incluzivă este prezentă în toate aspectele planificării şcolare.

Dimensiunea 3 - Practica

Cultura şi politicile incluzive ale şcolii se reflectă în activitatea la clasă. Astfel, planurile de învăţământ şi modul în care ele se aplică - în interiorul şi în afara clasei - încurajează participarea tuturor elevilor.

Linii de acţiune pentru atingerea indicatorilor de incluziune:

· Promovarea şi susţinerea politicii şcolii incluzive.

· Contribuţia la combaterea discriminării şi la crearea unei societăţi şcolare incluzive, care valorizează toate persoanele indiferent de gen, vârstă, etnie, condiţie fizică sau intelectuală, statut social etc.

· Credinţa că orice şcoală poate deveni incluzivă dacă abordează o educaţie specifică incluziunii şi o aplică în procesul de învăţământ pe care îl gestionează. În acest sens, schimbarea începe cu crearea unei culturi incluzive şi continuă cu dezvoltarea de practici educaţionale şi măsuri concrete de incluziune.

· Cunoşterea liniilor directoare ale unei strategii pentru educaţie incluzivă, linii directoare valorificate în managementul instutuţional: 1) Implicarea părinţilor; 2) Teme curriculare adecvate şi abordate gradual; 3) Acordarea timpului necesar studiului şi o instruire bazată pe nevoile de învăţare; 4) Predare directă pornind de la noţiuni cheie şi continuând cu o serie de paşi sistematici; 5) Raportarea instruirii la experienţa anterioară a elevilor; 6) Strategie de învăţare în 3 paşi: a) Modelarea prin demonstrarea comportamentelor dorite, b) Activităţi asistate în care elevii sunt ajutaţi direct de profesor, c) Activităţi practice în care elevii acţionează independent 7) Sprijin pentru învăţare; 8) Asigurarea învăţării temeinice; 9) Învăţarea prin cooperare; 10) Educaţie adaptată nevoilor specifice şi potenţialului specific.

Este adevărat că nu de puţine ori condiţiile de organizare şcolară - efective numeroase de elevi în clasă, programa şcolară foarte încărcată, timpul scurt de activităţi şi interacţiuni în clasă cu elevii pe parcursul unei lecţii, insuficienta pregătire psihopedagogică şi /sau de educaţie -reprezintă obstacole serioase în asigurarea unui învăţământ eficace pentru fiecare elev.

BIBLIOGRAFIE:

A. Gherguţ, „Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. Strategii de educaţie integrată”, Ed. Polirom, Iaşi, 2001.

Hall si Tinklin, „Elevii cu deficienţe din învăţământul superior”, Consiliul Scoţian de Cercetare a Educaţiei, 1998.

T. Vrăjmaş, „Învăţământul integrat şi / sau incluziv pentru copiii cu cerinţe educative speciale”, Ed. Aramis, Bucureşti, 2001.


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai vechi:

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Evaluarea cadrelor didactice

EVALUAREA CADRELOR DIDACTICE   Mirela Frunzeanu, profesor pentru învăţământul primar, Mark Twain International School, loc. Voluntari, jud. Ilfov   Rezumat Orice școală de calitate are, în primul rând, cadre didactice de calitate ce prestează o...

Read more

Comunicarea eficienta dintre profesor si…

COMUNICAREA EFICIENTĂ DINTRE PROFESOR ȘI ELEV            Profesor psihopedagog Ștefănescu Adreana                                      Centrul de Resurse și  Asistență Educațională ”Speranța” Timișoara               Comunicarea eficientă dintre profesor și elev presupune existența unor relații de ...

Read more

STUDIU DE SPECIALITATE: CUNOASTEREA COP…

STUDIU DE SPECIALITATE: CUNOAŞTEREA COPILULUI PRIN DESEN   Institutor Onel Maria-Antoaneta Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”, Sãbãoani, Neamt   Limbajul plastic are misiunea de a echilibra si armoniza relatiile copilului cu natura, cu ceilalti, cu sine....

Read more

Calendarul si structura anului scolar 20…

Calendarul si structura anului scolar 2016-2017 A fost publicat în Monitorul Oficial, partea I, nr. 552 din 21 iulie, Ordinul MENCS nr. 4577/2016 privind structura anului şcolar 2016-2017. Noul an...

Read more

Metode interactive pentru un invatamant …

METODE INTERACTIVE PENTRU UN ÎNVĂŢĂMÂNT EFICIENT   Prof. Gabriela Gorgan, Şcoala Gimnazială Petriş, jud. Bistriţa Năsăud   MOTTO: « Dacă îmi spui o să uit, dacă îmi arăţi o să ţin minte, dar dacă mă implici o...

Read more

Integrarea copiilor cu deficienta de auz

INTEGRAREA COPIILOR CU DEFICIENŢĂ DE AUZ   Martinconi Noemi, profesor de psihopedagogie specială Centrul Şcolar Pentru Educaţie Incluzivă ,,Alexandru Roşca Lugoj”   Deoarece pierderea auzului la vârste mici determină imposibilitatea dezvoltării normale a limbajului şi,...

Read more

Sisteme mecatronice

SISTEME MECATRONICE -articol de specialitate- Prof. JIANU CAMELIA COLEGIUL TEHNIC REȘIȚA, CARAȘ-SEVERIN Conceptul de mecatronică s-a născut în Japonia, la începutul deceniului al optulea al secolului trecut. ...

Read more

Modalitati de dezvoltare la elevi a comp…

MODALITĂȚI DE DEZVOLTARE LA ELEVI A COMPETENȚELOR DE COMUNICARE EFICIENTĂ Prof. Ionescu Ionela Milvia Șc. Gimn. Nr.1 Bumbești-Jiu, Gorj Noţiunea de competenţă de comu­nicare a evoluat foarte mult, înglo­bând astăzi domenii...

Read more