SURSE ȘI RESURSE DE RELAȚIONARE ALE CONSILIERULUI ȘCOLAR CU ELEVII CICLULUI GIMNAZIAL

Andone Crenguța - profesor

Colegiul Tehnic de Transporturi Brașov

Rezumat: Consilierea reprezintă o acțiune complexă prin care se urmărește sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie să fie adoptat într-o situație dată sau, în general, în viața și activitatea cotidiană. Consilierea este o relație guvernată de principii, caracterizată de aplicarea uneia sau mai multor teorii psihologice și a unui set de deprinderi de comunicare la preocupările intime ale subiectului, la problemele și aspirațiile sale.

Există mai multe forme de consiliere: informațională, educațională, de dezvoltare personală, suportivă, vocațională, de criză, pastorală, psihopedagogică.

Consilierea educațională oferă repere psihoeducaționale pentru sănătatea mentală, emoțională, fizică, socială și spirituală a copiilor și adolescenților, fiind o activitate care necesită vocație și dedicare, interes permanent pentru autodepășire și pentru îmbunătățirea performațelor, interes pentru celălalt. Consilierul trebuie să dispună de anumite calități și resurse personale și profesionale care să îi permită să intervină eficient pentru clienții săi. Toate aceste abilități îi permit consilierului să se adapteze cerințelor clienților săi, să stabilească obiective și programe de consiliere care să vizeze specificul problemei, pe particularitățile de vârstă ale celor implicați în procesul consilierii. Pentru a fi buni consilieri trebuie să avem acel har, acea dăruire acestei profesiuni și să cunoaștem codul deontologic al profesiei de psiholog căci este un lucru foarte grav încălcarea acestuia. Așadar, sarcina consilierului este de a oferi clientului posibilitatea să exploreze, să descopere și să clarifice modalități de a trăi, dispunând de mai multe resurse și îndreptandu-se spre o cât mai bună existență.

Fiecare ciclu de învățământ este diferit și se confruntă cu diverse probleme ce se adâncesc pe măsură ce elevii înaintează în vârstă. Dacă în clasele primare problemele elevilor sunt minore, pe parcurs, în gimnaziu acestea încep să capete o altă semnificație, iar acest ciclu gimnazial solicită din partea consilierului flexibilitate, cunoșințe legate de evoluția bio-psiho-socială și morală a perioadei preadolescentine, perioadă destul de marcantă în viața elevilor. În funcție de acestea, întregul demers de consiliere se structurează specific.

Sursele și resursele pe care un consilier școlar al ciclului gimnazial trebuie să le posede sunt atât abilitățile sale și atitudinile sale față de actul consilierii și față de client, cât și metodele, mijloacele, capacitatea de colaborare cu clienții pentru realizarea unei comunicări cât mai eficiente. Relația consilier-client are la bază acceptarea necondiționată a clientului, empatia, congruența, respectul, gândirea pozitivă, toleranța, neutralitatea, colaborarea, flexibilitatea și abilitățile consilierului.

La toate acestea putem să mai adăugăm o serie de calități, de capacități utile în demersul consilierii precum:

·        capacitatea de ascultare activă;

·        capacitatea de adresare a intrebărilor astfel încât răspunsurile să fie stimulate și nu induse prin formularea întrebărilor;

·        capacitatea de observare a comportamentului verbal și a celui nonverbal și extragere a informațiilor din aceste observații;

·        capacitatea de direcționare a conversației cu clientul spre aspectele importante pentru acesta;

·        capacitatea de confruntare în identificarea discrepanțelor;

·        capacitatea de oferire de feed-back;

·        capacitatea de oferire de informații atunci când o cere clientul;

·        capacitatea de sumarizare și reflectare, ce subliniază capacitatea consilierului de înțelegere și verificare a informațiilor obținute de la client.

Alături de toate acestea se adaugă și abilitățile generale, precum cele de stabilire a obiectivelor, cea de elaborare a planului consilierii, cea de adaptare a metodelor la specificul vârstei și dificultăților cu care se confruntă clientul.

Abilitățile de consiliere au un rol important în etapa de evaluare a situației problematice, dar și în etapa de intervenție. Ele susțin orice demers în consiliere. Aceste

abilități devin chiar trăsături de personalitate ale cosilierului și conturează stilul său de consiliere.

Având în vedere stabilirea obiectivelor în cazul elevilor din ciclul gimnazial, putem afirma faptul că respectivul consilier se orientează spre formarea la elevi a unor abilități cu scopul a face față schimbărilor legate de vârstă, cum ar fi cele hormonale sau emoționale în vederea formării unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți, spre formarea deprinderilor de învățare și dezvoltare personală, atitudine necesară în dezvoltarea psihică a elevului.

Fixându-și aceste obiective, consilierul este cel care alege resursele metodologice de care se va folosi în demersul său în cazul preadolescenților. Astfel, cele mai indicate metode sunt activitățile ludice, de relaxare, realizare de colaje, postere, afișe, povestire, metafora, comentarea textelor și a imaginilor, jocul de rol. Doar prin intermediul acestora consilierul va reuși să-și formeze o viziune asupra stărilor preadolescenților și să le formeze o atitudine de sine pozitivă.

Bineînțeles că la toate acestea se adaugă și resursele temporale, resurse ce țin de fiecare client; la unii este utilă doar o singură ședință, iar la alții sunt necesare mai multe sedințe.

Un consilier utilizează nu numai resursele personale, metodologice și temporale, ci ține cont și de colaborarea cu părinții și cadrele didactice care joacă un rol foarte important în dezvoltarea preadolescenților. Întotdeauna părinții trebuie să se implice în viața propriilor copii; copiii să fie pe primul plan, să fie prioritatea lor căci trebuie să se implice de când aceștia sunt mici. Părinții trebuie să facă în așa fel încât să devină prietenii lor sau, chiar mai mult decat atât , confidentul acestora.

În concluzie, consilierea psihopedagogică este un proces complex ce descrie relația interumană de ajutor dintre o persoană specializată, consilierul, și o altă persoană care solicită asistență de specialitate, clientul. Această consiliere poate fi privită ca o activitate complexă, integrativă, care are un anumit conținut, se realizează sub anumite forme și are anumite scopuri, adică se bazează pe sursele și resursele consilierului fără de care finalitatea actului consilierii nu poate fi îndeplinită.

Consilierea poate fi a situațiilor de criză, poate fi preventivă, remedială, optimală, toate aceste forme ale consilierii regăsindu-se în demersurile consilierii în ciclul gimnazial, si nu numai, însă pentru ca demersul să fie unul de succes este necesar ca sursele și resursele să fie adaptate vârstei și particularităților morale, biologice, cognitive, psihologice ale elevilor cu vârste cuprinse între 10 și 15 ani, adică a preadolescenților.

Consilierea elevilor aflați în perioada preadolescenței are în vedere dezvoltarea atitudinilor pozitive față de sine și lume, folosirea metodelor care conduc la dezvoltarea imaginii pozitive de sine, a celor care se bazează pe activități ludice, metaforice, joc de rol și colaborarea cu familia și profesorii.

Bibliografie:

Baban, A., Consilierea educațională, Psinet, Cluj-Napoca, 2001.

Dumitru, I., A., Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice și sugestii practice, Editura Polirom, Iași, 2008.