POLUAREA MEDIULUI

PROBLEMA NOASTRÃ A TUTUROR

Învãtãtor: Ciorbã Ramona Nicoleta

Şcoala cu clasele I-IV Popeni,  Com. Cãiuti, jud. Bacãu

Mediul de pe Pãmânt - care ni se pare atât de firesc - este unic în întregul sistem solar. Numai pe Terra sunt reunite toate conditiile favorabile vietii.

Mediul înconjurãtor este constituit din totalitatea factorilor naturali - apã, aer, sol - si a celor creati prin acztivitatea umanã si care, în strânsã interactiune, influenteazã întreaga viatã pe planetã.

Omul face parte din naturã. Toate fiintele vii îsi procurã din mediul înconjurãtor resursele de care au nevoie pentru a trãi: hranã,apã, aer, adãpost. Dar dintre toate fiintele, omul este acela care transformã cel mai mult mediul pentru a-si îmbunãtãti conditiile de viatã.

În trecutul îndepãrtat, când omul s-a ocupat numai cu vânãtoarea si adunarea fructelor, aceastã influentã a sa a fost micã. Pe mãsurã ce nevoile sale au crescut, omul a modificat din ce în ce mai mult mediul sãu de viatã, suprafata terenurilor cultivate a crescut, vânãtoarea si pescuitul au sporit, s-a folosit tot mai mult apa, s-au descoperit binefacerile navigatiei, ale puterii vântului si aburilor, s-au scos la ivealã bogãtiile subsolului.

Cresterea populatiei a dus la înmultirea asezãrilor umane si la cresterea în dimensiuni a oraselor si satelor. Pentru a se deplasa mai repede, omul a construit no masini, autostrãzi, canale de navigatie, aeroporturi.

Toate aceste interventii au modificat aspectul mediului înconjurãtor. Tãierea pãdurilor a dus la micsorarea spatiului de crestere si înmultire a animalelor. Folosirea masinilor a dus la cresterea poluãrii aerului, apei si a solului, îmbolnãvind plantele, animalele si chiar omul.

Omenirea a înteles cã, în pofida tuturor progreselor stiintei si tehnicii, rasa umanã continuã sã fie dependentã de naturã, ea constituind doar un element din ansamblul lumii vii.

Ideea protejãrii naturii este foarte veche. Observând comportamentul plantelor si animalelor, omul a început sã le ocroteascã. El vâna si pescuia mai putin în perioadele de înmultire. De asemenea plantele cele mai viguroase erau lãsate ca sã producã seminte.

Probabil, Arca lui Noe, dincolo de mesajul biblic, este primul act de ocrotire a lumii vii, gândit de cãtre om.

În anul 242 î. Ch., împãratul indian Asoka a dat o lege prin care pestii, animalele terestre si pãdurile erau protejate.

De-a lungul evolutiei sale, omul si-a dat seama cã, pentru a apãra viata planetei, trebuie sã-i cunoascã bine legile si sã le respecte. El va fi deci totdeauna o parte integrantã a naturii.

Lumea a devenit cu adevãrat constientã de fenomenul poluãrii abia pe la jumãtatea secolului al XX-lea, când au început sã se arate , tot mai alarmante, consecintele: smogul urban, ploile acide, efectul de serã mãrit, subtierea stratului de ozon, deteriorarea gravã a calitãtii apelor si a solului, toate afectând, în mod dramatic, însãsi viata. Oamenii, devenind victime ale propriilor lor actiuni, au început sã-si asume responsabilitãti fatã de mediul în care trãiesc.

Dându-si seama cã dezastrele ecologice pe care le-a provocat pun în pericol viata planetei, deci si existenta speciei umane, el a trecut la actiuni hotãrâte pentru conservarea mediului înconjurãtor si restabilirea echilibrului natural.

Comportamentul ecologic al omului de orice vârstã va asigura planetei o viatã îndelungatã.

Pentru a ocroti specii rare de plante si animale, anumite zone au fost declarate parcuri sau rezervatii naturale.

Fauna si flora din aceste locuri sunt ocrotite prin lege. Vânãtoarea, pescuitul, colectionarea plantelor sunt strict interzise.

Promovarea acestei idei în tara noastrã a început la sfârsitul secolului al XIX-lea. Primele rezervatii naturale au fost înfiintate prin munca neobositã a unor oameni iubitori de naturã. Printre acestia se numãrã: pictorul Nicolae Grigorescu, naturalistii Emil Racovitã, Ion Borcea, Grigore Antipa, George Vâlsan, scriitoarea Bucura Dumbravã.

În prezent în România sunt peste 450 de rezervatii naturale, rãspândite în toate zonele de relief. Unele plante si animale, amenintate de pericolul disparitiei, sunt declarate monumente ale naturii, adicã sunt protejate de lege.

Parcul National Retezat a fost înfiintat în 1935. El cuprinde o frumoasã zonã montanã presãratã cu multe lacuri glaciare.

Delta Dunãrii este o adevãratã podoabã a tãrii noastre, unicã în lume prin frumusetea sa. Ea oferã conditii de viatã prielnice pentru multe specii de plante si animale.

Acest colt al naturii face parte din patrimoniul umanitãtii si a fost declarat în 1990 "Rezervatie a Biosferei", sub egida UNESCO.

Omul este constient de efectele negative ale activitãtii sale si de aceea este tot mai preocupat de protejarea sãnãtãtii mediului.

Elevii, oricât ar fi de mici, pot pãstra curãtenia spatiului scolar, pot învãta sã nu arunce în apa curatã resturi nefolositoare care ar dãuna vietuitoarelor din apã; pot ocroti spatiul verde, cuiburile pãsãrelelor; pot planta pomisori pentru refacerea pãdurilor, atât de necesare vietii si sãnãtãtii noastre.

Ocrotirea mediului este o problemã mondialã, si, tocmai de aceea, fiecare om trebuie sã-si asume aceastã responsabilitate.

În unele tãri s-a înfiintat un minister care gestioneazã problemele mediului sunt de competenta Ministerului Apelor si Protectia Mediului. În fiecare judet existã o Agentie de Poluare a Mediului, care urmãreste pãstrarea calitãtii aerului, apei si solului, prin efectuarea de analize curente si prin reglementãri legate de folosirea mediului. Nici o institutie nu poate functiona fãrã autorizatie eliberatã de Agentia de Protectie a Mediului.

Omenirea nu poate renunta la realizãrile stiintei si tehnicii, dar a înteles cã natura este adevãrata sa casã si trebuie s-o protejeze.

Dincolo de toate interesele, nu avem dreptul de a distruge ceva ce n-am creat. O plantã umilã, o insectã minusculã cuprind mai multã frumusete si mai multe mistere decãt cea mai minunatã dintre constructiile omenesti. Fiecare vietuitoare are locul si rolul sãu în aceastã uzinã miraculoasã, Natura.

De aceea, în prezent existã în toatã lumea organizatii care cautã permanent mãsuri de protejare a mediului înconjurãtor. Fiecare poate apãra frumusetile naturii.

Bibliografie:

Corina, Gheorghitã, Lumea pe care ne-o dorim, Editura Spiru Haret, 2000

Preti, Luigi, Planeta Terra în pericol, Editura Tehnicã, Bucuresti, 1991

Dinu, Valeriu, Mediul înconjurãtor în viata omenirii contemporane, Editura Ceres, Bucuresti, 1979