Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Noptile lui Alexandru Macedonski in spirit european
Vineri, 08 Aprilie 2011 00:00

 NOPȚILE LUI ALEXANDRU MACEDONSKI

ÎN SPIRIT EUROPEAN

 

Drd. Miron Costina Violeta

Prof. la Școala cu cls. I-VIII Tălpaș, Dolj

 

Nopțile lui Macedonski sunt deschise mereu interpretării, poetica sa beneficiază de o interpretare vastă ce aparține lui G. Călinescu, Adrian Marino, Tudor Vianu, Mihai Zamfir și mulți alții, dar o operă a unui scriitor cu cât este mai interpretată, cu atât devine mai enigmatică. Faptul că opera lui Macedonski a beneficiat de atâtea interpretări denotă că este demnă de interpretare, iar fiecare nouă interpretare face ca labirintul interpretărilor să devină și mai complex, închizând textul în propriul labirint, cu cât textul este mai inaccesibil interpretărilor cu atât este mai valoros, iar noi oricât am depune efortul de a aduce o nouă interpretare operei lui Macedonski prin această cercetare, poetica sa devine tot mai ageră în apărarea hermeneiei sale, tot mai închisă. Misiunea noastră este să găsim punctul din care claritatea devine opacă, iar poetica macedonskiană lasă să transpară enigma cu care este datoare.

În literatura română, romanticii pașoptiști atât de cunoscuți și prețuiți de către Macedonski, au scris meditații nocturne: I. Heliade Rădulescu a scris O noapte pe ruinurile Târgoviștii, Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviștei, Grigore Alexandrescu - Reveria, Miezul nopții, Dimitrie Bolintineanu - O noapte pe morminte, O noapte pe malul Dunării etc.

În Nopțile macedonskiene ca și în opera lui Eminescu, putem observa prezența unor elemente folclorice, care le conferă originalitate; “dominante atât la Eminescu, cât și la Macedonski sunt trăsăturile romantice (...)” afirmă Dumitru Micu, dar poetica Nopților este una a interferențelor romantice cu cele simboliste și nu numai.

Macedonski separă poezia de proză deoarece “poezia comportă o logică deosebită de a prozei”[1] și continuă Macedonski în Despre logica poeziei: “Poetul care nu-și deosebește logica sa de aceea a prozei poate deveni un Molière, ale cărui versuri sunt, însăși pentru acest cuvânt, curată proză rimată, poate deveni un Voltaire chiar, care cade ca poet tocmai pentru același motiv, dar nu va deveni niciodată descatenatul Shakespeare, furtunosul Byron, divinul Dante sau incomparabilul Musset.”

Macedonski depășește lucrările romanticilor noștri de până atunci, iar în Excelsior și Flori sacre, apreciază G. Călinescu, “romantismul de tip Byron – Musset se amestecă cu un parnasianism mult mai pictoric și cu ecouri de simbolism și în Nopți cu foarte multă discursivitate eminesciană.”[2] Noaptea ca element romantic în poezie a apărut cu mult mai devreme prin opera lui Edward Young cât și prin opera lui Novallis, Foscolo, Lamartine, iar la noi prin opera lui Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu, dar dintre modelele lui Alexandru Macedonski, în centru și cel mai prețios autor de poezie a Nopții este Alfred de Musset. Spre deosebire de Musset, care a scris: La nuit de mai (1835), La nuit de décembre (1835), La nuit d’août (1836), La nuit d’octombre (1837), Alexandru Macedonski a scris: Noaptea de Aprilie (1880), Noaptea de Septembre (1880), Noaptea de Iunie (1881), ce fac parte din volumul Poezii (1882); Noaptea de Noiemvrie (1882), Noaptea de Martie (1882), Noaptea de Ianuarie (1882), Noaptea de Februarie (1882), Noaptea de Iulie (1882), Noaptea de Mai (1887), ce au apărut în volumul Excelsior (1895); Noaptea de Decemvrie (1902), apărută în volumul Flori sacre (1912), Noaptea de August și Noaptea de Octomvrie apărute în volumul  Din Colecții și Periodice (1870-1920).

Poetica este una a Durerii, formulată de către Muză, în La nuit de mai[3] (1835)  de Alfred de Musset, care  nu creează o poetică romantică pură, ci putem descifra o poetică a interferențelor elementelor romantice cu cele simboliste, unde remarcabilă este dublarea Poetului cu Muza: « (…)/Le Poète./O Muse ! spectre insatiable, /Ne m’en demande pas si long. /L’homme n’écrit rien sur le table/A l’heure où passe l’aquilon. /J’ai vu le temps où ma jeunesse/Sur mes lèvres était sans cesse/Prête à chanter comme un oiseau ; /Mais j’ai souffert un dur martyre/Et le moins que j’en pourrais dire/Si le l’essayais sur ma lyre/La briserait comme un roseau. /(…)/ La Muse. /Poète, prends ton luth ; c’est moi, ton immortelle, /Qui t’ai vu cette nuit triste et silencieux,/ Et qui, comme un oiseau que sa couvée appelle,/ Pour pleurer avec toi descends du haut des cieux./ Viens, tu souffres, ami. Quelque ennui solitaire/Te ronge, quelque chose a gémi dans ton cœur ; /Quelque amour t’est venu, comme on en voit sur terre, /Une ombre de plaisir, un semblant de bonheur. /Viens, chantons devant Dieu ; chantons dans tes pensées, / Dans tes plaisirs perdus, dans tes peines passées ; /Partons, dans un baiser, pour un monde inconnu ; / Eveillons au hasard les échos de ta vie, /Parlons-nous de bonheur, de gloire et de folie, / Et que ce soit un rêve, et le premier venu. /Inventons quelque part des lieux où l’on oublie ; / Partons, nous sommes seuls, l’univers est à nous./ Voici la verte Ecosse et la brune Italie, / Et la Grèce, ma mère, où le miel est si doux,(…)// »  În Noaptea de Noiemvrie, Macedonski invocă și el Italia, simbol al “latinității”: “Italie iubită, primește-o salutare/Cu tainica schinteie a sufletului meu.../În ceață se pierd Alpii și sânul tău mi-apare:/Florența, Roma, Neapol întins pe lângă mare,//

Un suflu din La nuit de mai a lui Musset prin adresarea poetului către Muză: “O! Muză, vezi acuma cum viața mă doboară! /O! Muză ai fost crudă favoarea ta să-mi dai! /Ai zâmbet de sirenă și sărutări ce-omoară, /Pe când nici imortale de-ajuns, pentru morți n-ai!”[4] are și  Noaptea de Septembre dedicată La muză, apărută în 1880 în volumul Poezii. Poetul lasă să vorbească prin el Muza, care este o instanță enunțătoare și o forță transcendentală.

              Dintre Nopțile lui Macedonski, cea mai apropiată de Nopțile lui Musset este Noaptea de Mai[5], dedicată Domnișoarei Zoe Vlădoianu, „piesa de echilibru” printre cele unsprezece Nopți ale lui Macedonski după părerea lui Nicolae Oprea. În jurul temei principale a Nopții de Mai, care este “o meditație asupra imboldurilor pe care sufletul le primește de la natură, dezvoltată cu numeroase și strălucite variațiuni, se împletesc numeroase motive secundare, din care unele au o deosebită amploare sub influența lui Théodore de Banville”, este de părere Charles Drouhet[6]. În Noaptea de Mai interferează elemente romantice dinspre trecut spre prezent cu elemente simboliste dinspre viitor spre prezent. Poema are un debut insolit, șocant: “Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge/Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri, /Avântul trebuie să scadă și focul sacru a se stinge, /Iar muzele a se preface în nemiloase năluciri?//” “Pentru înțelegerea poeziei lui Macedonski, Noaptea de Mai (1887), această capodoperă ce-și găsește secrete omologii cu celebra pânză a lui Poussin, Triumful florei, prin meșteșugul foarte elaborat al unui pictor atras irepresibil de echilibrul dintre linia rațiunii și culoarea sentimentului, reprezintă un text fundamental”.[7] Pentru Marin Beșteliu, Noaptea de Mai reprezintă adevărata sinteză a unei vârste lirice: “ca poem romantic, Noaptea de mai surprinde prin capacitatea de armonizare a unor modalități opozante de înființare a discursului liric într-o construcție fragilă și rafinată în același timp.”[8] Noaptea ca element romantic și spațiu himeric se compune din: “roze”, “câmpenești virginități”, “liliac înflorit”, “codru adânc”, “columbe albe”, apare contrastul noaptea care este întunecoasă, neagră și porumbița albă și chiar “noaptea blondă”: “Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități/E voluptatea-mpreunării dintre natura renăscută/Cu farmecul divinității de om abia întrevăzută. /Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;”/ Repetarea versului: “Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;//” susține construirea unui discurs al exaltării, al bunei dispoziții create de către primăvară, al “renașterii naturii” și apare de opt ori în poemă la sfârșitul fiecărei strofe, în prima strofă apare de două ori, iar pe parcursul poemei se modifică puțin, dar efectul este același.  “Substratul întregii viziuni macedonskiene este grefat pe o foarte specifică posibilitate de convertire și transfigurare, în sens contemplativ, a senzațiilor vitale. Totul ridicat și consolidat pe o adevărată declarație de principii, pe teoria naturii ca izvor suprem al impulsiunilor fizice, morale și, mai ales, creatoare, solemn și magistral formulată în Noaptea de Mai”, observă Adrian Marino:[9] “Parfumele de mai înalță reînnoite-apoteoze, /Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități, /E voluptatea-mpreunării dintre natura renăscută, /Cu farmecul divinității de om abia întrevăzută. /Veniți: privighetoarea cântă și liliacul a-nflorit; /Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit. /Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară, /Dar inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară, /Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit. //”

Noaptea de Mai a lui Macedonski nu are nicio similitudine cu La nuit de mai ci cu La nuit d’aout a lui Musset, care este un imn al tinereții și al iubirii, dar uneori bucuria ia o formă de depresie, se păstrează ca și în La nuit de mai, dublarea Poet- Muză: « (…) /Le poète./ Quand j’ai traversé la vallée, / Un oiseau chantait sur son nid. /Ses petits, sa chère couvée, /Venaient de mourir dans la nuit. / Cependant il chantait l’aurore ; /O ma Muse ! ne pleurez pas : /A qui perd tout, Dieu reste encore, / Dieu là-haut, l’espoir ici-bas. / La Muse. / Et que trouveras-tu, le jour où la misère/ Te ramènera seul au paternel foyer ? / Quand tes tremblantes mains essuieront la poussière/ De ce pauvre réduit que tu crois oublier, /(…)// » Adrian Marino consideră: “Numai un poet efectiv mare poate preface în euforie, exuberanță, avânt, cânt, poezie, imagini radioase, orice apăsare, impuritate ori pretext sumbru al vieții, în stilul excepționalei Noapte de mai (...) Și viziunea sa, depășind orice contraste și interferențe, își păstrează mișcarea interioară cu consecvență, tot mai pură, până la capăt.”[10] 

Noaptea de Mai se încheie într-o atmosferă de cântec, ca o trezire dintr-un vis: “Și zise văilor să cânte, și văile se ridicară, /Cu voci de frunze și de ape, cu șoapte ce s-armonizară, /Și zise paserei să cânte, și la porunca uimitoare, /Se înalță parfum de roze și cântec de privighetoare/Iar când și mie-mi zise: Cântă!, c-un singur semn/ mă deșteptă, /Spre înălțimi neturburate mă reurcă pe-o scară sfântă… /În aeru-mbătat de roze, veniți: privighetoarea cântă.//” Daniel Dimitriu este de părere că nu Noaptea de Decemvrie, ci Noaptea de Mai se impune ca replică la Luceafărul eminescian, prin care Macedonski se „distanțează de romantism”[11]. Noaptea de Mai reprezintă o culme a extazului în literatura noastră, în consecință extrem de interesantă”[12], fiind apreciată de către Tudor Vianu ca o “bucată simfonică”.[13] Noaptea de Mai, după opinia lui Ion Pillat “atinge arta lui (Macedonski s.n) supremă (...) Toată poezia nu – timp de o sută de versuri – decât un singur ditiramb, un singur crescendo sufletesc pe tema Primăverii.[14] “Muzica versului simbolist, contemporană cu cea a lui Fauré sau Saint-Saëns, devine o muzică secretă și insinuantă (...) melodia aproape wagneriană pe care poetul o stabilește la nivel compozițional[15] în Noaptea de Mai. 



[1] Alexandru Macedonski, Despre logica poeziei în  Opere, III. Publicistică (Literatorul. 1880-1919), ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, Introducere de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, București, 2007, p. 47

[2] Alexandru Macedonski, Antologie, prefață, comentarii, tabel cronologic și bibliografie de Fănuș Băileșteanu, Editura Eminescu, București, 1975, p. 162

[3] Alfred de Musset, Pages choisies, I, Poésie, avec une Notice biografique, une Notice historique et littéraire, des Notes explicatives, des Jugements, un Questionnaire et des Sujets de devoirs par C. A. Fusil,   10e édition, Classiques Larousse, 1934, pp. 35-41

[4] Alexandru Macedonski, op. cit., p.109

[5] A apărut prima dată în Revista independentă, IX, noiembrie 1887, pp. 8-11, datată 1887, Buc., iulie 25, a fost reluată în Literatorul, XI, 3, 1890, pp. 36-38, Biblioteca familiei, III, 6, 5 aprilie 1892, pp. 74-75; Literatorul, XIV, 1, 15 iunie 1893, pp. 13-15; Biblioteca română, 2, 19 martie 1895, pp. 67-71, cu dedicația D-șoarei Zoe Vlădoianu; Flacăra, V, 26, 9 aprilie 1916, pp. 299-300 cu adnotarea: “Publicăm astăzi în Flacăra clasica poemă a lui Alexandru Macedonski: Noaptea de mai revizuită în forma ei definitivă” (rubric Ecouri); Literatorul, XXVI, 2, 10 august 1918, pp. 1-2 cu aceeași dedicație; Junimea Moldovei de Nord, I, 23-24, mai-iunie 1920, pp. 1-4; Universul literar, XXXVI, 43, 5 decembrie 1920, pp. 676-677, în volumul Excelsior, 1895, pp. 67-71, cu dedicația către Zoe Vlădoianu; ediția a II-a, 1897, pp. 65-69, cu dedicație; Poezii alese, 1921, pp. 11-16, cu dedicația: Fiicei mele Nina; Poezii. Ediție îngrijită de Ion Pillat, 1939, pp. 10-13, Opere. I. Poezii, 1939, pp. 62-65, 408-409, Opere. II. Poezii, 1966, pp. 57-60, 281-285, cu un bogat material documentar privind muza (actrița Aristița Romanescu) și variantele poemei în epocă. Ambele ediții postume au luat ca text definitiv de autor fie pe cel din Literatorul (1918) de Tudor Vianu, fie pe cel confruntat de Adrian Marino; în Opere. I. Versuri. Proză în limba română, Ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, Introducere de Eugen Simion, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă Univers Enciclopedic, București, 2004, pp. 323-327

[6] Charles Drouhet, op. cit. în Revista Fundațiilor Regale, 1940,  p. 73

[7] Constantin  M. Popa, Macedonski – modelul “obstaculat” al creației, în Clasici și contemporani, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1987, p. 41

[8] Marin Beșteliu, Alexandru Macedonski și complexul modernității, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1984, p. 83

[9] Adrian Marino, Opera lui Alexandru Macedonski, Editura Pentru Literatură, București, 1967, p. 225

[10] Adrian Marino, op. cit. Editura Pentru Literatură, București, 1967, p. 449

[11] Daniel Dimitriu, op. cit., p. 199 Grădinile suspendate, Poezia lui Alexandru Macedonski, ediția a II-a, Editura Polirom, Iași, 1999

[12] Ovidiu Ghidirmic, Moment aniversar 150 Al. Macedonski, în Lamura, 30-31-32, apr-mai-iun. 2004, p.3

[13] Tudor Vianu, Alexandru Macedonski, în Scriitori români, vol. II, Editura Minerva, București, 1970, p. 418

[14] Alexandru Macedonski, Antologie, prefață, comentarii, tabel cronologic și bibliografie de Fănuș Băileșteanu, Editura Eminescu, București, 1975, p. 123

[15] Mihai Zamfir, Introducere în opera lui Al. Macedonski, Editura Minerva, București, 1972, p. 115

“Capodopera lui Macedonski”[1] este Noaptea de Decemvrie[2], publicată în volumul Flori sacre (1912), dedicată Înaltei Poete Carmen Sylva, cu toate că este antimonarhist, antiburghezist și antigermanist convins, Macedonski prețuiește pe regina Elisabeta, care în literatură este cunoscută cu numele Carmen Sylva și-i adresează aprecierea sa printr-un mesaj publicat în Literatorul: “Capetele coronate ce iubesc literatura, ce o cultivează și o ocrotesc, formează marile epoce ale națiunilor și numele lor rămân neșterse din istorie și în strânsă legătură cu mișcarea literară la care au dat naștere. Măria Sa Regală, ca femeie, ca Doamnă și ca fiică iubită a Muzelor, poți să-ți înscrii augustul nume în cartea literaturii române, dând naștere unei epoce de renaștere literară din mijlocul indiferentismului actualității. Și poeții, cât și oamenii de adevărat talent din orice ramură, smulși din vârtejul luptei de zi a neajunsurilor de toate felurile, se vor simți înnobilați și adăpostiți subt puternica umbră a tronului, vor cânta pentru gloria României și a Suveranilor ei”.[3]  

Ion Pillat așază Noaptea de Decemvrie  alături de “Miorița, de Luceafărul sau de Călin și poate de Sburătorul lui Eliade. Simbolistă, prin simbolul ce-l întruchipează, Noaptea de decemvrie e, mai ales, nouă prin muzicalitatea unui vers nuanțat la infinit și prin jocul bogat al imaginilor ce se perindă topindu-se una într-alta ca motive de orchestră.[4] Putem găsi asemănări ale începutului poemei Noaptea de Decemvrie cu Scrisoarea I eminesciană, elemente romantice: “luna”, “haos” la Macedonski, “luna”, “chaos” la Eminescu: “Un haos, urgia se face cu-ncetul. /Urgia e mare și-n gându-i ș-afară, /Și luna e rece în el, și pe cer.../Și bezna lungește o strașnică gheară, /Și lumile umbrei chiar fruntea i-o cer....//[5] în Noaptea de Decemvrie și “Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie, /Ea din noaptea amintirii o vecie întreagă scoate/ De dureri, pe care însă le simțim ca-n vis pe toate. /(…)/Dar deodat-un punct se mișcă…cel întâi și singur. Iată-l/ Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl…//”[6] în Scrisoarea I. Emirul din Noaptea de Decemvrie este damnat și simbolizează poetul damnat, “le poète maudit”, de către contemporani într-o societate nedreaptă despre care Macedonski scrie: “De suferinți ei sunt exemple/ Când mor li se ridică temple/ Și falnice statuie! /În viață însă duc o cruce/ Pe care toți, se-ntrec s-apuce/ Să-i răstignească-n-cuie!//

 Poema începe romantic și sinistru: “Pustie și albă e camera moartă.../ Și focul sub vatră se stinge scrumit...-/Poetul, alături, trăsnit stă de soartă,/ Cu nici o schinteie în ochiu-adormit.../Iar geniu-i mare e-aproape un mit...//În tandem cu starea poetului este și natura evocată romantic: “Pustie și albă e-ntinsa câmpie.../ Sub viscolu-albastru ea geme cumplit/Restriștea îl mușcă cu dinții de harpie/ Și luna-l privește cu ochi oțelit...-/ E-n negura nopței un alb monolit.../(...)/În zare, lupi groaznici s-aud răgușit,/Cum latră, cum urlă, cum urcă, cu-ncetul,/ Un tremol sinistru de vânt-năbușit…/ Iar crivățul țipă… -dar el ce-a greșit?//” Emirul cu ultimile zbateri ale voinței sale de a trăi și a intra pe porțile cetății mult visate, îl vede pe Pocitan, care o luase pe un drum hoțesc, adică umbrit și acum intra în cetate, Macedonski prin personajul central al capodoperei sale, Noaptea de Decemvrie, simbolizează curajul de a merge pe calea cea dreaptă în vederea realizării unui ideal, simbolizează și neînfricata luptă a poetului din viața de zi cu zi, împotriva ticăloșiei socrietății burgheze, care din lașitate, învinge pe căi ocolite virtutea la cea mai înaltă treaptă morală conform părerii lui Mihail Cruceanu, care afirmă: “E revolta poetului care trebuie să deștepte conștiințele și revolta unanimă, împotriva unei asemenea alcătuiri de viață și pentru a o scăpa de relele ce-o otrăvesc. E adevărat că poetul nu ne arată calea de urmat în acest scop, dar nici unul din marii noștri scriitori nu ne-au arătat această cale, nici Eminescu, nici Caragiale, nici Rebreanu și nici alții.”[7] Tentația idealului este fundamental romantică, Marin Mincu substituie emirul din poemă poetului însuși, care nu este mulțumit ci tinde spre ideal, evadează spre absolut, deoarece beatitudinea statică nu-l satisface, chiar dacă idealul nu poate fi atins decât în vis, el rămâne o eternă aspirație, care cere sacrificii, poate chiar viața cum este cazul emirului din Noaptea de Decemvrie: “Rămâne nălucă în zarea pustiei/ Regina trufașă, regina magiei, /Frumoasa lui Meka – tot visul țintit, /Și vede pe-o iazmă că-i trece sub poartă.../Pe când șovăiește cămila ce-l poartă.../Și-n Meka străbate drumețul pocit,/ Plecat șchiop și searbăd pe drumul cotit, /Pe când șovăiește cămila ce-l poartă.../ Și moare emirul sub jarul pustiei. //” Dacă la începutul poemei, Macedonski descrie un tablou în plină iarnă, unde “luna” este astrul dominant, la sfârșitul poemei, poetul descrie căldura sufocantă a deșertului, iar “soarele” este covârșitor, pentru a intensifica puterea lui, poetul îl descrie ca fiind “roșu”.

Un caracter mai romantic decât La nuit de mai îl are La nuit de décembre[8] și nu mai apare dublarea Muză – Poet, după Paul de Musset, fratele lui Alfred de Musset, La Nuit de décembre ar fi creată după ce Alfred s-a despărțit de iubita lui, George Sand, fiind căsătorită, aceasta din cauza unor mustrări de conștiință a rupt relația amoroasă ce o avea cu Alfred de Musset, consideră  C.A. Fusil. Elementele romantice predomină în La nuit de décembre: « Le Poète. /Du temps que j’étais écolier, /Je restais un soir à veiller/ Dans notre salle solitaire. /Devant ma table vint s’asseoir/Un pauvre enfant vêtu de noir, /Qui me ressemblait comme un frère. /Son visage était triste et beau : /A la lueur de mon flambeau, /Dans mon livre ouvert il vint lire. /Il pencha son front sur ma main/Et resta jusqu’au lendemain, /Pensif, avec un doux sourire. / (...) A l’âge où l’on croit à l’amour, /J’étais seul dans ma chambre un jour, /Pleurant ma première misère. /Au coin de mon feu vint s’asseoir/Un étranger vêtu de noir, /Qui me ressemblait comme un frère. /(…)/ La vision. /  – Ami, notre père est le tien. /Je ne suis ni l’ange gardien, /Ni le mauvais destin des hommes. /Ceux que j’aime, je ne sais pas/ De quel côté s’en vont leurs pas/Sur ce peu de fange où nous sommes. /Je ne suis ni dieu ni démon, /Et tu m’as nommé par mon nom/Quand tu m’as appelé ton frère ; /Où tu vas, j’y serait toujours, /Jusques au dernier de tes jours, /Où j’irai m’asseoir sur ta pierre. /Le ciel m’a confié ton cœur. /Quand tu seras dans la douleur, /Viens à moi sans inquiétude, /Je te suivrai sur le chemin ; /Mais je ne puis toucher ta main ; /Ami, je suis la Solitude. // »

Lecturând Nopțile lui Alexandru Macedonski avem impresia că auzim Simfonia a IX-a a lui Beethoven, așa sunt de uimitoare, epatează prin motive prezentate romantic, îmbinate cu elemente simboliste. O povestioară descrie pe un profesor, care-și întreabă studenții după ce le arată un vas din sticlă, în care a așezat câteva pietre, dacă mai are loc ceva, studenții răspund pe rând pietriș, nisip, întrebați încă o dată, aceștia stau pe gânduri, iar profesorul toarnă apă în vasul în care se găseau câteva pietre, pietriș și nisip. Nopțile macedonskiene sunt ca vasul din povestioară, păcat că Noaptea de August a rămas neterminată, ea ar fi fost “apa”, care ar fi umplut în totalitate vasul, prin această poemă, “cosmosul devine, după Daniel Dimitriu, obiectul reflecției, al cunoașterii imaginative. Macedonski urmărește să afle acolo principiul creației universale, așa cum în cerul intim, al poetului, află duhul fecundator al cuvântului”[9]: “Și hotărând că-n tot ce este nu e nimic decât cuvântul, /Căci singur el mișcare sfântă, în orice parte să-l trimeți, /Ființă dă oricând voinței, schimbând-o-n sori și în planeți; /Sau peste tot fluidizând-o în proteismul cugetării, /Ce poartă timpul, ca și locul în revărsările mișcării, /Și ce din ea destăinuiește colori și forme și simțiri, /Alcătuind chiar vecinicia ce nu-ncepe și nu se sfârșește niciodată/Se zămislește-n toată clipa printr-o zidire ne-ncetată. //” Daniel Dimitriu atrage atenția asupra atât de puțin cunoscuta Noaptea de August că “ar fi unul dintre cele mai trufașe poeme ale lui Macedonski, expresia puterii la apogeu, iar în planul strict al ascensiunii – apogeul însuși.”[10] 

În La nuit d’aout, a lui Alfred de Musset, elementele romantice interferează cu cele parnasiene, elementele romantice și simboliste sunt reprezentate de geniul, care abdică în fața iubirii, ceea ce îi provoacă durere, iar în maniera lui Gautier, durerea apare strălucitoare ca aurul în: « La Muse. / (…) / Ah ! j’étais jeune alors et nymphe, et les dryades/ Entr’ouvraient pour me voir l’écorce des bouleaux, /Et les pleurs qui coulaient durant nos promenades/ Tombaient, purs comme l’or, dans le cristal des eaux. /(…)/ Le Poète. / (…) / Dépouille devant tous l’orgueil qui te dévore, /Cœur gonflé d’amertume et qui t’es cru fermé. / Aime, et tu renaître ; fais-toi fleur pour éclore. /Après avoir souffert, il fait souffrir encore ; / Il faut aimer sans cesse, après avoir aimé. // »



[1] G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ediție nouă revăzută de autor, text stabilit de Al. Piru, Editura Vlad și Vlad, Craiova, 1993, p. 527

[2] A apărut prima dată în Forța morală, II, 10, 6 ianuarie 1902, datată: 1901, decemvrie 27, București, cu dedicația: Înaltei Poete Carmen Sylva, a fost publicată ulterior în Analele literare, politice și științifice, I, 1, 1 ianuarie 1904, pp. 68-73, cu aceeași dedicație; Literatorul, XXVI, 22-23, 1/14 decembrie 1918, pp. 4-6. A apărut în volum: Th. Speranția. Poetica. București, 1906, pp. 279-286, Mihail Dragomirescu și Gh. Adamescu. Manual de limba română pentru clasa VIII a liceelor de băieți și a școlilor secundare de fete, conform programului din 1908, pp. 243-246, în Flori Sacre, 1912, pp. 15-66, cu dedicație; Pagini alese, 1921, pp. 49-63, cu dedicație; Opere. I. Poezii, 1939, pp. 140-147, 432-437, cu variante și reproducerea legendei Meka și Meka, text în proză din care descinde poema (v. Românul, XXXIV, 13 ianuarie 1890 și reluată în Literatorul, XI, 1 iunie 1890, pp. 7-10), cu o versiune a legendei în limba franceză Les Deux Mecques (v. La revue internationale, le 15 juin, 1893, reluată în Literatorul, XIV, 2, 15 iulie 1893, pp. 2-5), mai târziu a fost publicată în Opere. I. Poezii, 1939, pp. 26-33, fără dedicație, în Opere. II. Poezii, 1966, pp. 160-166, 355-363, cu variante și reproducerea aceleiași legende premergătoare în proză a textului poetic, cu consemnări de literatură comparată și aprecieri elogioase, în Opere. I. Versuri. Proză în limba română, Ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, Introducere de Eugen Simion, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă Univers Enciclopedic, București, 2004, pp. 444-453

[3] Alexandru Macedonski, Carmen Sylva, în Literatorul,  Opere, vol. III, Editura Univers Enciclopedic, București, 2007, pp. 578-579

[4] Alexandru Macedonski, Antologie, prefață, comentarii, tabel cronologic și bibliografie de Fănuș Băileșteanu, Editura Eminescu, București, 1975, p. 122

[5] Alexandru Macedonski, Opere, I. Versuri, Proză în limba română, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, Editura Univers Enciclopedic, București, 2004, p. 445

[6] Mihai Eminescu, Poezii. III, ediție critică de D. Murărașu, Editura Minerva, București, 1982, pp. 37-38

[7]  Coord. Florea Firan, Comentarii macedonskiene, Comunicări prezentate în cadrul Sesiunii științifice, “Contribuții la cunoașterea scriitorului Al. Macedonski”, Craiova, 11 -17 mai 1970, Editura Minerva, 1971, p. 65

[8] Alfred de Musset, Pages choisies, I, Classiques Larousse, 1935,  pp. 41-42

[9] Daniel Dimitriu, op. cit. p. 133

[10] Idem,  p. 134

Poetul încearcă să prezinte în Noaptea de Octombrie o viziune apocaliptică ce s-ar abate asupra umanității ca o replică a potopului lui Noe din Biblie: “Unde oare se tot duce apa ce din matcă-afară/A ieșit de-atâta vreme sfărâmând orice zăgaz, /Întinzându-și nimicirea din o țară-n altă țară, /Și în veci fără cruțare, neavând, nici dând răgaz?//” “Apa”, care simbolizează „viața” are aici o funcție cathartică, de „pedepsire”, de „spălare a păcatelor”, într-un final nerămânând decât “o întindere de ape”, așa cum a fost la început, dând unui nou “început”, care este evocat și în Scrisoarea I a lui Mihai Eminescu: “La început, pe când ființă nu era, nici neființă, /Pe când totul era lipsă de viață și voință, /Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns... /Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. /Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?//”[1] 

Macedonski descrie urmările apocalipsei în Noaptea de Octombrie: “Printre țipete și lacrămi lumea-ntreagă se scufundă, /Ce-a rodit de veacuri mintea este astăzi dus la fund, /Unde-a fost ogoare-odată este-o mare fără prund.//”

Varietatea accentelor, ura schimbată în iubire și tandrețe, armonia versurilor fac din La nuit d’octobre, o capodoperă. Alfred de Musset s-a inspirat din iubirea sa pentru Aimée d’Alton, verișoara prietenului său, d’Alton-Shée, după moartea lui Alfred, ea se va căsători cu Paul de Musset, fratele poetului. La nuit d’octombre începe în maniera lui Ossian: « Le poète. /Le mal dont j’ai souffert s’est enfui comme un rêve ; /Je n’en puis comparer le lointain souvenir/ Qu’à ces brouillards légers que l’aurore soulève/ Et qu’avec la rosée on voit s’évanouir. /La Muse. / Qu’aviez-vous donc, ô mon poète ? /Et quelle est la peine secrète/ Qui de moi vous a séparé ? /Hélas ! je m’en ressens encore. /Quel est donc ce mal que j’ignore/ Et dont j’ai si longtemps pleuré ? // » Subiectul poemei este: « Le mal que peut faire une femme », iar interferențele nu ocolesc nici această poemă, elementele romantice se îmbină cu cele parnasiene și simboliste, observăm gândirea antică, parnasiană printre suferințele romantice din iubire și printre simboluri: « (…) /Sans doute alors la colère des dieux/ Avait besoin d’une victime ; /Car elle m’a puni comme d’un crime/ D’avoir essayé d’être heureux.” În versurile: “Le Poète. /Honte à toi qui la première/ M’as appris la trahison, /Et d’horreur et de colère/ M’as fait perdre la raison ! / Honte à toi, femme à l’œil sombre, // » se observă că femeia căreia i se adresează poetul, nu este alta decât George Sand, o altă iubită de-a lui Alfred de Musset.

 „Necomparabilul Musset”, cum îl numește Macedonski pe Alfred de Musset este elogiat și în Noaptea de Aprilie: “Se afla Musset pe masă. Mai ții minte, spune-mi oare, /Frazele armonioase din poema-ncântătoare, /Când perdelele alcovei tresăreau? Când Rolla mut, /În beția cea din urmă sta cu sufletul pierdut! /Marion, pe-ale lui brațe, o copilă! Cumpărată/ Pe preț d-aur, de la mă-sa, se zbătea nevinovată!... /O! De ce n-am fost ca Rolla și ca el să fi făcut/A-mi fi noaptea cea din urmă, noaptea ce-am păstrat/ în minte? .... //”

Noaptea de Februarie[2] apărută în Excelsior (1895), dedicată profesorului G. Buzoianu, Macedonski ironizează pretinsele binefaceri ale civilizației în contrast cu indiferența contemporanilor, asemeni lui Alfred de Musset din poemul său Rolla: “A! Civilizare! Secol de progres și industrie, /Tu ai aburi, ai mașine și cu trăsnetul te joci, /Secol plin de prevedere, secol de filantropie, /Tu ai întrecut desigur ale Romei vechi epoci. / Împărat atotputernic pe uscat ca și pe valuri, /Îți îndeplinești menirea și nu am de zis nimic, /Ai pentru femei bordeluri, ai pentru poeți spitaluri, /Secol de filantropie, cine zice că ești mic?//” Societatea este ironizată de Musset în Rolla astfel: « Vous vouliez faire un monde – eh bien vous l’avez fait / Votre monde este superbe et votre home est parfait. / Les monts sont nivelés, la plaine est éclaircie, / Vous avez sagement taillé l’arbre de vie / Tout est bien balayé sur vos chemins de fer / Tout est grand, tout est beau, mais on meurt dans votre air. / Vous y faites vibrer de sublimes paroles, / Elles flottent au loin dans les vents emportés. / Elles ont ébranlé de terrible idoles; / Mais les oiseaux du ciel en sont épouvanté / L’hypocrisie est morte; on ne croit plus aux prêtres, / Mais la vertu se meurt, on ne croit plus à Dieu. / Le noble n’est plus fier du sang de ses ancêtres, / Mais il se prostitute au fond d’un mauvais lieu, / On ne motile plus la pensée et la scène, / On a mis au plein vent l’intelligence humaine; / Mais le people voudra des combats de taureau. / Quand on est riche et fier, quand on est pauvre et triste, / On n’est plus assez fou pour se faire trappiste, / Mais on fait comme Escousse, on allume un réchaud. // » Când Muset a compus Rolla în 1832, era influențat de sinuciderea poetului Victor  Escousse din cauza deznădejdii acumulate în urma neprimirii succesiv a două drame ale sale pe scena pariziană, Macedonski este afectat de sfârșitul lui Gilbert în Noaptea de Iunie: “Tu n-ai murit de foame ca palidul Gilbert, /Și patria-ți, -ingrată fiind, -ți-a zis: Mănâncă!//

Noaptea de Februarie este reprezentativă pentru poezia socială. Dacă Fiul risipitor din Biblie, după ce a risipit  averea sa primită cu titlu de moștenire de la tatăl său, este primit cu fast acasă, Macedonski a fost mereu neprimit de către contemporanii săi, deși nu a risipit averea literaturii române ci a îmbogățit-o, neprimind în schimb decât dușmănii. De aceea, la începutul volumului Excelsior mulțumește prietenilor și sprijinitorilor, “cari i-au dat sau iubirea lor, sau ajutorul fără care el și copiii lui ar fi murit demult de foame.”

În Noaptea de Februarie, relația față de societatea stabilită poate fi de marginalitate tolerată, cum este cazul prostituatelor, în acest caz este o paratopie socială, Macedonski fiind afectat și de o paratopie spațială, care este una a exilului în Franța, țara lui este una nerecunoscătoare și se îndreaptă către Franța, considerată de el “singura patrie a intelectualilor”. Se poate vorbi și despre o paratopie temporală la Macedonski, timpul lui nu este timpul lui, Macedonski trăiește după rețeta anticipării, el fiind inițiatorul simbolismului în literatura noastră, Macedonski este un poet prematur al unei lumi literare pe cale să se construiască, nostalgică încă după perioada eminesciană și după Romantism, care a făcut din poet figura de marcă a societății.

În Noaptea de Februarie se resimte influența romantică a lui Victor Hugo, care în Mizerabilii, prezintă personajul lui Fantine, prostituata sublimată prin dragoste, dar nu realizează singur ambreierea paratopică[3], deoarece în centru se află figura lui Jean Valjean. Fantine  atrage compasiunea cititorului, nevoită să-și vândă dinții și părul pentru a trimite bani copilei sale, apoi apar în poemă elemente naturaliste privind soarta prostituatelor demne de compasiune ale lui Emile Zola: Nana, Gervaise, “care nemâncată de trei zile dă ocol Parisului pentru a se prostitua pentru o bucată de pâine”, Catherine din Germinal, simbol al femeii nevoite să muncească în mină, siluită, etc. nevoite să se prostitueze din cauza sărăciei. Alfred de Musset în Rolla descrie sărăcia și efectele ei nefaste: “Pauvreté, pauvreté, c’est toi la courtisane / C’est toi qui dans ce lit as poussé cet enfant, /Que la Grèce eut jeté sur le lit de Diane / Ce qui la degradée, hélas cest la misère. / Vous ne la plaignez pas, vous, femmes de ce monde, / Vous qui vivez gaiment dans une horreur profonde/ De tout ce qui n’est pas riche et gai comme vous. /(...)/ Vous n’avez jamais vu le spectre de la Faim/ Soulever en chantant les draps de votre couche, / Et, de sa lèvre blême, effleurant votre bouche / Demander un baiser pour un morceau de pain. /” Macedonski condamnă pe bărbații care profanează femeia, deoarece femeia este făcută să devină mamă: “Mi s-a părut întotdeauna că este o crudă profanare / Să uiți că mumă ți-e femeia și că în pânteci te-a purtat, / Nepăsător să pui pe buze o fioroasă sărutare / Precum se pune un stigmat//”. “E de observat însă că Musset în descrierea locului de pierzanie în care Rolla petrece cu Marion ultima sa noapte, alunecă asupra detaliilor scabroase, aruncă haina poeziei asupra tuturor particularităților care ar putea să trezească repulsiunea, pe când Macedonski mai iubitor de realism își face parcă o plăcere să stărue asupra amănuntelor care pun înaintea ochilor cititorului tabloul unei case în care amorul e tarifat și sărutările sunt venale”, afirmă Charles Drouhet[4].



[1] Mihai Eminescu, op. cit., p. 38

[2] A apărut prima dată în Literatorul, III, 2, februarie 1882, pp.65-72, datată: București, 18 decembrie 1881, a fost publicată ulterior în Literatorul, VIII, 1 ianuarie 1887, pp. 138-145, precedată de o notă: “Republicarea Nopților era o dorință generală. O satisfacem astăzi începând cu cea de Februarie”; Românul, XXXIV, 12 mai 1890; Biblioteca familiei, III, 4 (78), 21 martie 1892, cu dedicația: Prietenului meu G. Buzoianu, în Lumina, I, 61, 19-20 iunie 1894, cu aceeași dedicație; Biblioteca română, 2, 19 martie 1895, pp. 97- 108, cu dedicația Lui G. Buzoianu, profesor; în Literatorul, XXVI, 4, 20 iulie 1918, pp. 2-3, dedicată Lui George Buzoianu, profesor, pentru prietenia ce mi-o purta și însoțită de o notă: “Noapte de februarie, pe care o publicăm în numărul de azi, este una din cele care s-au bucurat de mai multă celebritate. Se atrage luarea-aminte că Noaptea de februarie nu se află decât în volumul Excelsior și că această carte, deși editată odinioară în 13.000 exemplare, a dispărut cu totul din circulațiune.

A fost publicată în volumul Excelsior. Poezii, 1895, pp. 97-108, cu dedicația: Lui G. Buzoianu, profesor; ediția a II-a, 1897, pp. 91-102; Poezii, 1921, pp. 35-41, fragment de la v. 25 la final, cu dedicația: Lui George Buzoianu, Profesor pentru prietenia ce mi-a purtat; Opere. I. Poezii, 1939, pp. 81-88, 412-414; Opere. II. Poezii, 1966, pp. 79-85, 297-300; în Opere. I. Versuri. Proză în limba română, Ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, Introducere de Eugen Simion, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă Univers Enciclopedic, București, 2004, pp. 346-355

[3] Dominique Maingueneau, Discursul literar, Paratopie și scenă de enunțare, Traducere de Nicoleta Loredana Moroșan, Prefață de Mihaela Mîrțu, Institutul European, Iași, 2007

[4] Charles Drouhet, Influența franceză în poezia lui Macedonski, I. – Macedonski și romanticii francezi, Nopțile lui Macedonski în Revista Fundațiilor Regale, 1940 (1) București, Imprimeria Națională, p. 67

 

Musset prezintă ironic în Rolla povestea unui tânăr ruinat, care se sinucide, așa cum jurase că o va face după o noapte de dezmăț, acest tânăr simbolizează o generație și ironizează o întreagă societate. În prealabil, Rolla invocă Grecia antică, vremurile trecute, creștinismul încă tânăr etc.: « Regrettez-vous le temps où le ciel sur la terre / Marchait et respirait dans un peuple de dieux; / Où Vénus Astarté, fille de l’onde amère, / Secouait, vierge encore, les larmes de sa mère, / Et fécondait le monde en tordant ses cheveux ? / Regrettez-vous le temps où les Nymphes lascives/ Ondoyaient au soleil parmi les fleurs des eaux, / Et d’un éclat de rire agaçaient sur les rives/ Les Faunes indolents couchés dans les roseaux ; // »[1] Musset afirmă: « Les Faunes indolents couchés dans les roseaux » și cunoaștem că  în literatura europeană Mallarmé a scris L’après midi d’un faun, care este un poem parnasian, izvorât din contemplarea obiectului de artă, motivul faunilor a fost cultivat cu predilecție de parnasieni, de exemplu Glatigny, Leconte de Lisle zugrăviseră o galerie de fauni, nepăsători, timizi, triumfători. Thibaudet raporta motivul faunului la secolul al XVIII-lea și la Fragonard, dar aduce precizări, arătând că poemul lui Mallarmé, L’après midi d’un faun a fost inspirat dintr-un tablou de Boucher, de la National Gallery din Londra: Pan și Syrinx, iar Monnet pregătea gravuri pentru poem, după studiile lui V. H. Mondor, Histoire d’un faun.[2] 

                   Le Faune[3] Au Mage qui créa le Panthée, Joséphin Péladan, publicată în volumul Bronzes (1897) ulterior publicării poemei Faunul în limba română este, putem spune, mai puțin frapantă decât varianta în limba română, dar se păstrează interferențele elementelor parnasiene cu cele simboliste: « Tout au fond de mes yeux abîmes profonds, / Accroupi guette un faune éternellement fauve, / Et pervers, son penser, monte par petits bonds / Vers la candeur de fleur, blanche gloire d’alcôve, / Qu’impudique il enlace, et crible de frissons/Tout au fond de mes yeux aux abîmes profonds./ (...) / D’or pur d’abord, son verbe est musique suave. // »

Deviza Artă pentru Artă a parnasienilor capătă sens într-o opoziție constitutivă cu romantismul, nu putem spune că parnasienii au restabilit legătura cu regulile clasicismului din secolul al XVII-lea, dar ei nu aspiră la o formulare clară, în care reprezentarea gândirii se supune unui cod al buneicuviințe, parnasienii își propun în schimb să elaboreze enunțuri perfecte, sustrase de sub incidența corupției lumii, texte minerale. Nu există  tipuri pure de curente, în care să se încadreze poetica lui Macedonski ci amestecuri”, care depind de definiția și de forma de identitate elaborată în funcție de cadrele propuse într-o epocă dată și în funcție de remanierile suportate de aceste cadre, care au o apartenență comună, prezintă astfel avantajul de a stabili legături, zone de interpenetrare.

Dacă Alfred de Musset a fost apreciat de către contemporani, Alexandru Macedonski nu a fost înconjurat de către contemporani, care să-i aprecieze munca, acest lucru pe de o parte dăunându-i inspirației sale pe de altă parte ambiționându-l să caute un mediu propice creării, să încerce să se impună în Franța, patria lui Hugo și a lui Musset. Macedonski trăiește într-o societate, care-l umilește atât prin indiferență cât și prin dorința sa exprimată de a-l vedea mort, iar starea poetului prinde contur în contextul unui mediu romantic, cu elemente romantice ale “înălțării la cer” ce interferează cu elemente simboliste în Noaptea de Iunie: “Sublim poet, ca mine tu n-ai trăit în lume, / Să simți indiferența cum vine să sugrume /Din inimile noastre, cerescul sințământ, /Ce sparge închisoarea-i de humă, ca să zboare /Spre tot ce este rază, schintei, parfum, splendoare, / Spre tot ce te ridică în cer de pe pământ! //” A interpreta constă în a raporta suprafața textuală la “condițiile producerii sale”, iar în romantism, literatura are pretenția de a accede la un “statut de excepție”, de aceea Macedonski a fost mereu influențat de nerecunoașterea sa de către contemporani, care reprezentau ceea ce se  numește “archeionul” unei colectivități.

“Musset – iată romanticul a cărui operă are o influență covârșitoare asupra lui Macedonski”, afirmă Charles Drouhet[4], dar despre similitudinile poeticii lui Alexandru Macedonski cu poetica lui Alfred de Musset, considerăm și ne afiliem hermeneuților, că Macedonski “nu prezintă asemănări decât prin ceea ce s-ar numi subiect sau tematică, ori motiv de inspirație, în rest diferențierile sunt fundamentale. Ba, am îndrăzni să spunem, în anumite puncte ale ei lirica din Nopțile lui, Macedonski o depășește pe aceea practicată de colegii lui europeni[5].

               Considerăm că aprecierile, toate, câte s-au făcut în legătură cu Nopțile lui Macedonski și Nopțile lui Alfred de Musset denotă că Macedonski a scris poezie a Nopții la nivel european, cum i-a fost și dorința.

 

 



[1] Alfred de Musset, Pages choisies, I, (Poèsie),  Classiques Larousse, Librairie Larousse – Paris – VIe 13 à 21, rue Montparnasse, et boulevard Raspail, 114, Succursale: 58, rue des Ecoless (Sorbonne), 1934  p. 29

[2] Margareta Dolinescu, Parnasianismul, Editura Univers, București, 1979, p. 71

[3] Publicată în volumul Bronzes 1897, la pp. 57-59, ediția princeps, exemplarul oferit lui Caton Theodorescu, donată de acesta Bibliotecii Alexandru și Aristia Aman  din Craiova

[4] Charles Drouhet, Influența franceză în poezia lui Macedonski în Studii de literatură română și comparată, Editura Eminescu, București, 1983, p. 333

[5] Florentin Popescu, Necunoscutul Macedonski, Editura Fundației Culturale Ideea Europeană, București, 2005, pp. 225-226

 

Ultima actualizare în Miercuri, 06 Aprilie 2011 18:24
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Pledoarie pentru lectura intr-o lume dom…

PLEDOARIE PENTRU LECTURǍ ÎNTR-O LUME DOMINATĂ DE GADGET-URI Prof. înv. primar MINODORA CONSTANTIN Liceul de Artă ”Ioan Sima” Zalău Prin proverbul românesc ,,Cartea...

Read more

Subiecte simulari Evaluarea Nationala 20…

Subiecte simulari Evaluarea Nationala 2014   Elevii claselor a VIII-a au sustinut in 18 februarie 2014 simulare la proba scrisa de limba si literatura romana, in 19 martie 2014 simulare la proba...

Read more

Admiterea in invatamantul liceal de stat…

Admiterea în învăţământul liceal de stat 2014 organizare şi desfăşurare   Iată ordinul privind organizarea şi desfăşurarea admiterii în învăţământul liceal de stat pentru anul şcolar 2014-2015.   În baza prevederilor art. 94 alin....

Read more

Creativitatea in scoala si in afara ei

CREATIVITATEA ÎN ŞCOALĂ ŞI ÎN AFARA EI   Prof. Gabriela Ungureanu, Colegiul Tehnic Regele Ferdinand I, Timişoara   Societatea contemporană, comparativ cu cele anterioare, se caracterizează prin schimbări radicale care se petrec în conduită,...

Read more

Studierea unui buletin de analize medic…

STUDIEREA UNUI BULETIN DE ANALIZE MEDICALE prof. Arjoca Mihaela Maria Colegiul Tehnic ‘’Ion Mincu’’, Timișoara Rezumat: Fiecare om trebuie să pună preț pe sănătatea proprie...

Read more

METODE DE REZOLVARE A PROBLEMELOR

METODE DE REZOLVARE A PROBLEMELOR     Inst. Aftinescu Dorina Florina Şcoala cu Clasele I-VIII, Galicea Mare, Dolj     Introducerea organizatorului cognitiv, ca metodã, ilustreazã principiul diferentierii progresive si serveste aceastã functie în raport cu orice...

Read more

Relatia pofesor elev in context modern

Relatia pofesor elev in context modern

RELAȚIA POFESOR – ELEV ÎN CONTEXT MODERN   Rotariu Corina - Daniela Liceul Tehnologic „Alexandru VlahuȚă” Șendriceni   Rezumat             Relaţia profesor - elev a constituit un obiect de reflecţie pentru teoreticienii tuturor timpurilor. Ea...

Read more

Exploatarea didactica media in ora de li…

EXPLOATAREA DIDACTICĂ MEDIA ÎN ORA DE LIMBA FRANCEZĂ Prof. Aruștei Dana Marinela, Colegiul Tehnic „Miron Costin” Roman, jud. Neamț Rezumat: Învățământul este un proces complex care transmite în principal cunoștințe și...

Read more