Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Didactica lecturii
Scris de mihaiela lazar   
Marţi, 08 Martie 2016 20:16

DIDACTICA LECTURII

prof. MIHAELA MELINTE,

Colegiul Tehnic „Traian Vuiaˮ, Galaţi

Motivarea elevilor pentru lectură depinde în mare măsură de efortul pe care îl face fiecare profesor. Astfel, trebuie avute în vedere anumite aspecte care condiţionează o bună punere în scenă a lecturii în şcoală (care sunt finalităţile pe care le urmăreşte fiecare profesor, care sunt modalităţile prin care poate ajunge la finalităţile urmărite şi cum sunt acestea integrate în viziunea de ansamblu asupra predării-învăţării disciplinei, cum se evalueză şi în ce măsură elevii şi-au format şi dezvoltat competenţele şi atitudinile respective).

Cuvinte cheie: lectura simplă, lectura iniţială, re-lectura, lectura selectivă, lectura plurală, lectura metodică

Ca efect al unei acţiuni raţionale, lectura reprezintă o interacţiune dintre percepţia (grafică sau auditivă), care este reprezentată de limbaj, competenţa lingvistică a lectorului şi cunoaşterea contextului şi a stilului existenţial. În procesul interacţiunii, cititorul întâmpină nişte nevoi sufleteşti, devine reflexiv faţă de sine şi se (auto)evaluează în raport cu sine şi cu ceilalţi.

Motivarea elevilor pentru lectură depinde în mare măsură de efortul pe care îl face fiecare profesor. Astfel, trebuie avute în vedere anumite aspecte care condiţionează o bună punere în scenă a lecturii în şcoală (care sunt finalităţile pe care le urmăreşte fiecare profesor, care sunt modalităţile prin care poate ajunge la finalităţile urmărite şi cum sunt acestea integrate în viziunea de ansamblu asupra predării-învăţării disciplinei, cum se evalueză şi în ce măsură elevii şi-au format şi dezvoltat competenţele şi atitudinile respective). Între toate aceste paliere trebuie să existe o strânsă legătură, astfel încât scopurile studiului literaturii în şcoală să fie clare şi pentru elevi, nu doar pentru profesori.

Pentru ca lectura să devină motivantă pentru elevi este nevoie ca ea să fie centrată pe sensurile pe care un text le poate genera (reading for meaning); să fie interactivă (receptorul intră într-un dialog cu textul, pune întrebări, încearcă să formuleze răspunsuri personale); lectura să fie exersată (elevilor li se vor crea oportunităţi de a citi în scopuri diverse texte variate; profesorul trebuie să folosească, în mod consecvent, în orele de literatură un algoritm de lucru cu textul); lectura să aibă un scop pe care elevii să-l poată identifica (plăcere, cunoaştere, autocunoaştere, descoperirea unor strategii de lectură etc.); lectura să fie încurajată (prin atitudinea personală a profesorului care valorizează lectura, dar şi prin feedback-ul pe care-l dă elevilor). În orice caz, ora de literatură trebuie să mizeze în primul rând pe lucrul cu textul. Aceasta înseamnă că, în cadrul unei lecturi dirijate de către profesor, elevul deconstruieşte textul pentru a-i reconstrui semnificaţiile.

Totodată, orele de literatură trebuie să ofere un cadru, aplicat consecvent, de receptare a textului. Se poate porni de la cele patru relaţii care se creează între cititor şi text, identificate de Judith Langer:

  • a păşi din exterior spre interior: intrarea în lumea textului;

  • a fi în interior şi a explora lumea textului;

  • a păşi înapoi şi a regândi datele pe care le avem;

  • a ieşi din lumea textului şi a obiectiva experienţa.

    În proiectarea procesului lecturii, este necesar să avem în vedere componentele de bază ale sistemului de lucru: lectura simplă, lectura iniţială, re-lectura, lectura selectivă, lectura plurală, lectura metodică; Activităţile conexe pot veni în sprijinul procesului lecturii: utilizarea surselor de documentare disponibile, activitatea de producere a sensurilor lecturii (munca în comun cu toată clasa, munca pe grupe, munca în tandemuri, munca individuală).

    Având în vedere dificultăţile de vocabular, sau chiar de sintaxă, ale textelor literare, profesorul trebuie, în primul rând, să caute mijloace prin care să menţină partea agreabilă a textului literar, reducând sau suprimând obstacolele posibile. Pentru acesta profesorul dispune de mai multe mijloace: explicarea elementelor necunoscute sau dificile ale textului literar, deoarece există riscul platitudinii în rolul asumat de profesor. Fabricarea unui text filtru pentru cititorii debutanţi, orientat spre textul autentic, epurat de dificultăţi. Semnificarea sensurilor textului este atunci facilitată de acest supratext ales, în mod special, de către profesor. Folosită îndelung însă, acestă procedură va contribui la formarea unei lecturi imediate, dar nu va construi postura de lector activ, producător de sens. Sub spectul formării unor deprinderi autonome de interpretare şi de înţelegere a textului literar, este de preferat ca elevii înşişi să caute sensurile termenilor care construiesc problema în lucrările de referinţă: dicţionarul, gramatica. Odată realizată lectura se poate merge mai departe, trecând de la lectură la comunicare. Prin exerciţii bazate pe fidelitatea faţă de text, cititorii urmează să probeze că au înţeles textul literar, realizând o sinteză a impresiilor de lectură. Aceasta se poate efectua în diferite moduri: pe baza unui rezumat simplu individual, care să preia punctele esenţiale, mai ales pentru pregătirea unei redactări, pe baza notelor de lectură, care sintetizează conţinutul, sub forma unei fişe utile într-o fază ulterioară; În al doilea rând, cititorul va fi solicitat să producă propriul text, acest obiectiv terminal va puea fi atins în mai multe moduri: prin realizarea unui comentariu personal referitor la text, în care fiecare să poată exprima într-o manieră cât se poate de originală. Cititorul îşi va putea exprima opinia care nu va fi o simplă reproducere a activităţii în comun; Transformarea globală a textului, pentru care cititorul este solicitat să modifice relatarea după plac sau la indicaţiile profesorului. De exemplu a schimba perspectiva narativă, trecând de la persoana I la persoana a III-a sau invers, a transforma o relatare într-un text intim, a trece de la o bandă desenată la un text scris sau invers.

    Producerea de text derivat, inspirat de textul de plecare, pe baza unor exerciţii de parodie. A scrie în maniera unui autor este o metodă de a demonstra mecanismele secrete din care este constituit textul literar. Respecând originalitatae textului literar, este mai bine să nu se facă din acesta un simplu obiect de contemplaţie; exerciţii de variaţii în planul viziunii şi al conţinutului. Având în vedere dificultăţile de vocabular sau chiar de sintaxă ale textelor literare, profesorul trebuie, în primul rand, să caute mijloace prin care să menţină partea agreabilă a textului literar şi anume plăcerea de a citi, reducând sau suprimând obstacolele posibile. În acest scop un profesor poate dispune de mai multe mijloace: mai întâi de toate explicarea elementelor necunoscute sau dificile ale textului literar, deoarece există aici riscul platitudinii în rolul asumat de profesor; elaborarea unui text–filtru pentru cititorii debutanţi, orientat spre textul autentic, epurat de dificultăţi. Semnificarea sensurilor textului este atunci facilitată de acest supratext ales, în mod special, de către profesor. Folosită îndelung, însă această procedură va contribui la formarea unei lecturi imediate, dar nu va construi postura de lector activ, producător de sens. Sub aspectul formării unor deprinderi autonome de intrepretare şi de înţelegere a textului literar este de preferat ca elevii înşişi să caute sensurile termenilor care construiesc problema în lucrările de referinţă: dicţionarul, gramatica sau enciclopedia.

    Astfel, demersul de abordare a textului în ora de literatură trebuie să se desfăşoare într-un cadru coerent, algoritmizat, să se bazeze pe lucrul cu textul, să fie realizat prin diverse forme de organizare a clasei, astfel încât să le poată dezvolta elevilor strategii de lectură adecvate unor texte diverse.

    Bibliografie

  1. Florentina Sâmihăian în Lectura. Repere actuale, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2005;
  2. Octavia Costea, Didactica lecturii: O abordare funcţională, Institutul European, Iaşi 2007.
  3. Matei Călinescu, A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii, Editura Colegium, 2007.

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Asupra unor inconsecvente in notatiile d…

ASUPRA UNOR INCONVENIENŢE ÎN NOTAŢIILE DIN MANUALELE DE FIZICĂ ACTUALE   prof. Cristea Adrian Colegiul Tehnic"Petru Poni" – Roman, jud. Neamț   Deoarece în standardul actual, ISO-31, nu am găsit descrierea explicită a modului de...

Read more

Curentele de avangarda

CURENTELE DE AVANGARDĂ   Prof. Octavian Horia MINDA Şcoala cu clasele I-VIII SÎNANDREI TIMIŞ     Un modernism categoric, de frondă, alcătuind aşa-zisa mişcare de avangardă artistică, a fost promovat la reviste precum „Contimporanul” (1922-1732), ”Punct”...

Read more

Legea 258/2007 privind practica elevilor…

Legea 258/2007 privind practica elevilor si studentilor   Capitolul I - Dispozitii generale  Art. 1 Practica este activitatea desfasurata de elevi si studenti, in conformitate cu planul de invatamant, care are drept scop...

Read more

Obstacolele si erorile in didactica mate…

OBSTACOLELE ŞI ERORILE ÎN DIDACTICA MATEMATICII   Prof. Antohe Florin Mihai Şcoala Gimnazială nr 5 Galaţi   Din multitudinea perspectivelor din care pot fi abordate dificultăţile cu care se confruntă elevii (şi nu numai ei),...

Read more

Aplicatii ale integralei definite

Aplicatii ale integralei definite

APLICAȚII ALE INTEGRALEI DEFINITE Prof. Opriș Brișcan Maria, Liceul Tehnologic,,C-tin Brâncuși” Oradea În lucrarea de față mă voi referi la o parte din aplicațiile integralei definite și anume la calculul ariilor...

Read more

Plan cadru pentru clasa pregatitoare ord…

Ordinul 5755 din 17 septembrie 2012 (Ordinul 5755/2012) Plan cadru pentru clasa pregatitoare   Afla ordinul privind aprobarea planurilor-cadru pentru invatamantul primar, ciclul achizitiilor fundamentale clasa pregatitoare, invatamant special, publicat in Monitorul Oficial...

Read more

Integrarea experimentului in orele de fi…

INTEGRAREA EXPERIMENTULUI ÎN ORELE DE FIZICĂ ŞI CHIMIE                                                     Profesor Tudorache Maria, Şcoala Gimnazială ,,P. H. Zangopol” Buzău   Prin predarea fizicii şi chimiei se urmăreşte raportarea copilului la mediul în care trăieşte. Experimentul este...

Read more

SCHIMBAREA IN ACTIVITATEA DIDACTICA

SCHIMBAREA ÎN ACTIVITATEA DIDACTICÃ   Prof. limba si literatura românã Ilincar Valerica Grup Şcolar “Tudor Tãnãsescu” Timisoara   Motto: Într-o lume imperfectã pe care o putem influenta în bine sau rãu, constientizarea faptului cã orice încercare conteazã...

Read more