IPOSTAZELE ELEVULUI ÎN SELECȚIA,

COMPARAREA ȘI ANALIZA SURSELOR BIBLIOGRAFICE

Profesor educator Mureșan-Chira Gabriel

Școala Gimnazială Specială Centrul de Resurse și Documentare pentru Educația Incluzivă/ Integrată, Cluj-Napoca

Depășind construcția unui program curricular, descrierea procesului de învățare reprezintă contextul pedagogic creat de acțiunea conjugată a unor factori multipli determinanți. Elemente ca: situație/ context/ conjunctură de învățare, calitate și cantitate de conținuturi curriculare deținute de elev, abilități ale ecestuia, motivația intrinsecă. extrinsecă sau combinată, încadrarea într- un spațiu frecvent limitativ ca timp sau loc de desfășurare a activității de educare- instruire, condiționează semnificativ contextul psihopedagogic de educare, oferind posibilitatea explorării progresive a ipostazelor elevului implicat la un moment dat în selecția, compararea și analiza surselor bibliografice considerate utile în completarea unor conținuturi curriculare lacunare. Principalele interacțiuni în mediul școlar consacră forme specifice: relații de comunicare, de afinitate, de valorizare, și calitate spre și dinspre corpul didactic, factori care articulează componente ale managementul învățării. Elevul poate fi stimulat pentru un act de creație care, nu trebuie să se refere numai la o componentă artistică- plastică sau estetică ci, mai ales, la o componentă intelectuală, un produs al inteligenței și altfel reprezentat. Deseori prin strategiile inductiv- deductive și deductiv- inductive, prin dezvoltarea aptitudinilor de comunicare, prin aplicarea tehnicilor de brainstorming la nivelui grupei de elevi din clasă, prin modelare și descoperire, elevul obiect și subiect al educației, beneficiar total al valorilor educaționale cu tendințe interdisciplinare este permanent stimulat, înlăturândui- se monotonia, rutinele muncii clasice cu manualul; analiza bibliografică oferind impulsuri spre cercetare.

Cuvinte cheie: mijloace de învățământ, strategie și metodă didactică, situație de învățare, dirijarea învățării, învățare activ- participativă, distribuirea conținuturilor curriculare, surse bibliografice.

Elemente introductive

Foarte multe studii de specialitate conferă spațiu amplu contextului educațional prin prisma triadei educație formal- nonformală- informal, suprapunând în acest context cadrul strategic de generalizare pană la particularizare a procesului instrucțional- educativ dedicat beneficiarilor educației. Am putea spune că, pe de o parte, ipoteza unei suprapuneri a strategiei cu metoda nu este posibilă deoarece, construirea unei strategii adecvate intereselor elevilor și nivelului lor de pregătire reprezintă ceea ce numim o permanentă provocare deci, și strategiile suportă aceeași factură; pe de altă parte, de cele mai multe ori luăm contact cu o învățare permanentă, cu un segment de autoeducație dirijat, alteori semidirijat, strategiile referindu- se atât la cadrul ce precede metoda cât și la parcursul individului din punct de vedere instructiv- formative. Pe scurt, metoda este implicată permanent fiind: cale, drum, plan de acțiune pe când strategia este doar un scenariu.

Cei care învață dar și adulții compun în opinia lui Chiș (2005) structuri integrate, reprezentări comune, clasificând și decontând factorial anumiți indicatori, condiții și constructe, concept ce se identifică cu anumite modele de bază de la care debutează învățarea. Depășind construcția unui program curricular, descrierea procesului de învățare reprezintă context pedagogic creat de acțiunea conjugată a unor factori multipli cauzali. Elemente ca: situație, context, conjunctură de învățare, calitate și cantitate de conținuturi curriculare deținute de elev, abilități ale acestuia, motivația intrinsecă, extrinsecă sau fracvent combinată, încadrarea într- un spațiu frecvent limitativ ca timp sau loc de desfășurare a activității de educare- instruire, condiționează semnificativ contextual psihopedagogic de educare- instruire, oferind posibilitatea explorării progresive a ipostazelor elevului implicat la un moment dat în selecția, compararea și analiza surselor bibliografice considerate ca utile în completarea după caz a unor conținuturi curriculare lacunare.

1. Motivații intrinseci și extrinseci privind procesul de selecție a surselor bibliografice utilizate în procesul didactic. Verbalizare, suport de curs, manual, culegeri, alte surse.

În cadrul dimanicii procesului didactic, profesorul reprezintă sursa de ghidaj în distribuirea conținuturilor curriculare conform ariei curriculare, specialității, clasei ori profilului acesteia. La îndemâna acestuia sunt regăsite mijloace de învățământ care, alături de capacitatea sa de proiectare a activității/ secvenței de învățare și de tactul acestuia, cunoașterea colectivului de elevi sau competențe, fac ca beneficiarii educației să recepteze, prelucreze, să reproducă și să utilizeze conținuturi transferate din planul teoretic în domeniul practic- aplicativ. Fie că este vorba de o lecție de predare de cunoștințe noi, fie una de recuperare, fixare sau mixtă, conținuturile curriculare sunt rezultatele planificărilor anuale, semestriale, a planificării pe unități de învățare și chiar a proiectelor de activitate. La rândul lor acestea sunt filtrate de cadrul didactic prin prisma competențelor la disciplina din aria curriculară respectivă, prin prisma noțiunilor de cultură generală, a experienței. O relație complexă o analiză pregătitoare oferită spre studiu, o dirijare instrucțională în generarea unor dileme, spețe, situații de învățare, care se doresc cât mai utile, de calitate și conforme cu referiri bibliografice, sub diverse forme și din mai multe perspective. Se are în atenție filtrarea acestora inclusiv prin capacitatea elevilor de a disemina aceste conținuturi, de a le transpune aplicativ în context real de viață. Totalitatea datelor, informațiilor, considerentelor ce țin de particularitățile clasei de elevi, concură prin implicarea activă a cadrului didactic la utilizarea unor strategii eficiente de învățare. Acestea pot să includă inclusive selecția, compararea, analiza și sinteza acestora, adică a materialelor și implicit a surselor bibliografice.

1. Elevul unul din beneficiarii educației

Elevul deține rol activ ca beneficiar al instruirii și educării, fiind parte dinamică în procesul de învățământ, subiect și obiect al educației. În ceea ce privește fluxul de ieșire din cadrul dinamicii procesului de învățământ, acesta se caracterizează prin calitatea “produsului finit” adică resursa umană instruită și educată oferită pieței muncii. Elevul devine în acest context depozitarul informațiilor, cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor care, operand la nivel intelectual cu descriptori organizaționali- cognitivi, prelucrează mnezic și reproduce frecvent aplicații teoretice în contextul aplicativ. Știind că învățarea nu se produce brusc ci secvențial, aceasta reprezintă o prelucrare a unor consistente științifice, o alternanță planificată de predare- învățare- evaluare, nu secvențial ci integrat, înlănțuind longitudinal activități ce interacționează între ele. Procesarea unor cantități de informație din ce în ce mai mari progresiv cu înaintarea în vârstă și ciclu de învățământ, utilizarea unor strategii combinatorii organizațional- cronologice de mijloace și metode, devin inevitabile. Nefiind o metodă sau metodologie didactică, strategia concură la geneza actului pedagogic adică, ocupă un loc central în proiectarea și organizarea lecției. Concepută ca un scenariu didactic complex, aceasta implică actorii predării- învățării, condiții de realizare, prefigurează traseul metodic cel mai potrivit, logic și eficient pentru elaborarea unei situații concrete de învățare. Implicând pe cel care învață în situații noi de învățare, strategia de a stimula elevul în selecția unor surse bibliografice în vederea completării unor conțonuturi curriculare reprezintă o dirijare pe stimulare- cercetare, o intenție clară de a crește stima de sine deoarece, acesta fiind implicat în aflarea unor răspunsuri noi sau a unor lămuriri suplimentare învață, asociază informații anterioare unui suport curricular nou, depășind combinarea contextuală spre un parcurs metodic.

c. Integrarea componentelor psihosociale în selectarea informațiilor calitativ- cantitative

Principalele interacțiuni în mediul școlar i-au forme specifice: relații de comunicare, de afinitate, de valorizare, și calitate spre și dinspre corpul didactic, factori care articulează componente de managemental învățării: Cum? Dinamica învățământului prin relațiile specifice se axează pe instruire. Deseori suntem invitați la o cercetare a surselor bibliografice pentru o învățare de profunzime, o asociere inteligentă dintre ceea ce nu știm- ce știm și ce dorim să știm pe fondul prezunției că: elevul poate fi stimulat pentru un act de creație care, nu trebuie să se refere numai la o componentă artistică sau estetică ci mai ales la o componentă intelectuală, un produs al inteligenței altfel reprezentat.

De ce să nu recunoaștem, se ridică câteva semne de întrebare și anume: cum și în ce fel sursele bibliografice sunt utile? Cum poate analiza elevul un conținut curricular și cum acesta poate fi completat? Astfel, credem că într-o primă etapă am putea avea în vedere: gruparea informațiilor bibliografice la nivel general, analiza atentă a materialelor școlare (suport de curs, manual, culegeri, referate sau lucrări), analiza precisă a acestora ca etapă terțiară, utilizarea conținuturilor și completarea/ compararea acestora. În etapa a doua ca secțiune practică am putea avea în vedere stilul de învățare a elevului, receptarea materialului interpretabil prin: dezvoltarea bio- psiho- socio- culturală, atitudini de muncă cu manualul sau suporturi de altă natură, selecția calitativă și cantitativă a conținuturilor curriculare după criterii sugerate sau la libera alegere, rezumarea datelor, compararea, comasarea, plierea pe date științifice cât mai noi în domeniul studiat, criterii opționale cu validare statistică sau analiză metaanalitică- la clasele terminale funcție de profil și/ sau particularitățile elevilor. Din punct de vedere a cadrului didactic, acesta poate remarca originalitatea selecției bibliografice, caracteristicile de inovare care sunt prezente în lucrare sau explimate sub formă orală, creativitatea elevului, calitatea studiului sau durata de timp alocată- ca elemente pur orientative, axarea facându-se pe învățare logică, cu o durată mare de stocare în timp a acesteia. Cadrul didactic consideră sursa bibliografică utilă proiectului realizat remarcându- se calitatea articolelor/secțiunii dintr- un volum, culegere, sau alte conținuturi tematice conforme cu literatura de specialitate, lucrări prezente capabile să acopere o arie semnificativă de conținuturi segmentului științific cercetat. Din punct de vedere al elevului, bibliografia este rareori consultată, mai mult din obligație și dacă sunt prezumții că profesorul ar pune întrebări din ea.

Constituind o sursă suplimentară de informație, lista bibliografică poate fi particularizată constituindu- se ca document secund (după manual, suport de curs- considerate în acest context documente primare) uneori periodic, sursă din care ideile extrase de elev sunt exprimate cu cuvintele sale și rareori prin citate și adnotări. Ca și orice altă activitate propusă elevului, selecția și analiza conținuturilor bibliografice propuse- ce vizează un anumit segment științific- perfecționează stilurile de învățare, combate învățarea de tip mecanicist, de suprafață, încurajează învațarea activă, profundă, inteligentă, de durată.

Totalitatea structurilor psihosociale ale elevului implicate în acest proces analitic, depind într-o foarte mare măsură de motivație. Deseori prin strategiile inductiv- deductive și deductiv- inductive, prin dezvoltarea aptitudinilor de comunicare, prin aplicarea tehnicilor de brainstorming la nivelui grupei de elevi din clasă, prin modelare și descoperire, elevul obiect și subiect al educației, beneficiar total al valorilor educaționale cu tendințe interdisciplinare este permanent stimulat, înlăturândui- se monotonia, rutinele muncii clasice cu manualul; analiza bibliografică oferind impulsuri spre cercetare. Stimularea spre învățare pentru toată perioada vieții, determină acumularea achizițiilor după valori clare de învățare sistematizată, bazată pe clasificări mnezice interiorizate. Am putea afirma că studiul individual este fundamental și fundamentat pe un complex de factori complecși ce includ un atipic al învățării în sensul în care originalitatea, inovarea, creativitatea sunt factori ce țin de învățământul modern bazat pe competențe, pe o tendință interdisciplinară unde elevul este pus în postura de participant activ la dinamica procesului de învățământ.

Bibliografie:

1. Ion, Negreț- Dobridor. Teoria generală a curriculumului educațional, Editura Polirom, Iași, 2005

2. Ioan, Nicola. Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, București, 2000.

3. Vasile, Chiș. Pedagogia contemporană. Pedagogia pentru competențe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj- Napoca, 2005