EDUCABILITATEA

CONCEPT

Prin expresia „educabilitate”, psihopedagogii desemneaza potentialul de formare umana sub influenta factorilor de mediu sau educationali.

Polisemantismul termenilor care compun aceasta definitie o fac foarte neclara. De exemplu, expresia „potential de formare” poate avea acceptiunea data de geneticieni care prefera termenii de genofond sau de „zestre ereditara”, in psihopedagogie exista insa si intelesul de „valorificare a genofondului sub influenta factorilor de mediu” - pe care biologii o numesc „fenotip”.

Pentru a depasi aceste echivocuri, J. Dewey a propus folosirea conceptului de „imaturitate a copilului”. „Imaturitatea” nu desemneaza aspecte negative ale dezvoltarii, ci si sanse oferite de zestrea genetica cu care copilul vine pe lume pentru a se forma sub influenta factorilor de mediu natural sau social.

Din punct de vedere teoretic, educabilitatea reprezinta o categorie pedagogica fundamentala care exprima puterea sau ponderea educatiei in dezvoltarea personalitatii.

Sub raport functional-educativ, educabilitatea reprezinta capacitatea specifica a psihicului uman de a se modela structural si informational sub influenta agentilor educationali si sociali. Ceea ce defineste fiinta umana din punctul de vedere al educabilitatii, consta in faptul ca omul, dezvoltarea sa ca personalitate, este in primul rand produs al modelarii socio-culturale, indeosebi educationale.

Sub influenta factorilor socio-educationali, omul se modeleaza structural si informational, transformandu-se treptat in fiinta umana, cu personalitate, care se caracterizeaza prin limbaj articulat, gandire logica, intentionalitate, afectivitate superioara si vointa, fapt care il deosebeste esential de lumea animala.

FACTORI - ereditatea, mediul, educatia

In determinarea dezvoltarii psihofizice a copilului, rolul principal apartine interactiunii dintre ereditate, factorii de mediu si educatie. Acesti factori directioneaza si conditioneaza sub aspect cantitativ si calitativ dezvoltarea oricarei persoane.

Ereditatea reprezinta insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite, de la o generatie la alta, sub forma codului genetic, informatii / mesaje de specificitate care privesc specia, grupul de apartenenta sau individul, constituindu-se in premisa biologica a dezvoltarii.

Mediul este reprezentat de totalitatea elementelor si conditiilor de viata cu care individul interactioneaza, direct sau indirect, pe parcursul dezvoltarii sale, in diferite etape de evolutie. Factorii de mediu actioneaza sub forma influentelor bioclimatice, socioeconomice, culturale, a totalitatii conditiilor, structurilor si normelor sociale (incepand cu mediul familial, si pana la mediul comunitar si societatea in ansamblu) care se manifesta fata de fiecare persoana sau grup social.

In conditiile in care ereditatea si mediul au contributii aleatorii in raport cu sensul procesului de dezvoltare ontogenetica, era necesara prezenta unui factor special de diminuare a imprevizibilului si de crestere a controlului si influentelor asupra procesului de dezvoltare individuala. Astfel, acest rol a fost preluat de educatie. Ea face medierea intre ceea ce s-ar putea manifesta (contributia ereditatii) sub aspectul continutului, momentului, nivelului, intensitatii, duratei, formei si ceea ce se ofera (contributia mediului). Educatia reprezinta activitatea specializata, specific umana, desfasurata in mod deliberat, prin care se mijloceste raportul dintre om si factorii de mediu, favorizand dezvoltarea omului prin intermediul societatii si a societatii prin intermediul omului.