COMPETENŢA ŞI EFICIENŢA

PROFESIONALĂ ŞI PEDAGOGICĂ A PROFESORULUI DE MATEMATICĂ

Profesor Păduraru Constantin Eugen

Şcoala gimnazială nr. 1 Slănic Moldova, judeţul Bacău

Rezumat

            Articolul de specialitate propus urmăreşte să enumere principalele competenţe ale cadrului profesoral la disciplina matematică şi noutăţile privind modalitatea de interpretare a rezultatelor la examenele naţionale. Din perspectiva noului curriculum naţional se desprinde ideea conform căreia rezultatele şcolare sunt percepute ca performanţe, iar performanţele şcolare sunt interpretate în funcţie de competenţe şi capacităţi.

În actualul context social - educaţional se promovează conceptul de profesor flexibil la disciplina matematică. În cadrul acestui concept este înglobată ideea conform căreia gândirea profesionala în cadrul unei situaţii problematice este percepută ca o gândire bazată pe acţiune.

            Formarea competenţelor cheie care pot fi folosite în soluţionarea unor situaţii problematice cognitive este  un obiectiv important în cadrul formării pentru cariera didactică.

            În structura de personalitate a cadrului didactic la disciplina matematică există o serie de competenţe - care prin operaţionalizarea şi adaptarea lor la situaţii didactice din zona matematicii concrete - evidenţiază eficienţa pedagogică.

            În structura competenţelor pedagogice sunt integrate:

- competenţe de specialitate - presupune cunoaşterea conţinutului teoretic aferent domeniului matematic şi tehnic;

- competenţe psiho-pedagogice - este capacitatea de a cunoaşte elevii şi de a lua în considerare particularităţiile de vârstă şi individuale ale elevilor;

- competenţe managerială - presupune capacitatea de a organiza elevii în raport cu sarcinile instruirii la disciplina matematică şi de a stabili responsabilităţile în cadrul grupului; stabilirea relaţiilor de cooperare într-un climat adecvat şi de a soluţiona conflicte;

            Din perspectiva noului curriculum naţional apar o serie de noutăţi. Printre acestea este şi modalitatea de interpretare a rezultatelor.

            Rezultatele şcolare sunt percepute ca performanţe, iar performanţele şcolare sunt interpretate în funcţie de competenţe şi capacităţi.

            Performanţa este percepută ca fiind nivelul de realizare a unei sarcini de învăţare; competenţa reprezintă posibilitatea de a rezolva, în cadrul unor contexte diferite, probleme caracteristice unui anumit domeniu; capacitatea constituie aspectul vizibil al unei competenţe.

            Din experienţele anterioare ale evaluatorilor la disciplina matematică se desprind o serie de întrebări cu caracter practic:

a) Sunt pregătite în mod corespunzător cadrele didactice pentru realizarea unor roluri tot mai complexe?

b) Care sunt competenţele generale şi specifice care trebuie formate pe parcursul formării iniţiale?

c) Ce trebuie preluat din experienţa altor curriculumuri europene?

            Printre soluţiile propuse şi acceptate amintesc următoarele:

a) articularea formării iniţiale cu formarea continuă;

b) echilibrarea formării ştiinţifice cu formarea psihopedagogică;

c) lărgirea ariei de formare profesionala;

            Actualele programe de formare iniţială a profesorilor îşi focalizează atenţia pe identificarea competenţelor profesionale, pe formarea şi dezvoltarea acestor competenţe cu ajutorul profesorilor cu experienţă la catedră.

            Un rol important îl joacă instituţii noi formate de talia Serviciului Naţional de Evaluare şi Examinare - care are ca principal rol conceperea şi implementarea programului de reforma a evaluării rezultatelor şcolare şi realizarea de conexiuni profesionale şi ştiinţifice cu universităţile, casele de corp didactic etc.

Bibliografie

1. Nicola Ioan - Tratat de pedagogie şcolară, Editura Aramis, 2003;

2. Cucoş Constantin - Teoria şi metodologia evaluării, Editura Polirom, 2010;

3. Ionescu Miron, Ioan Radu - Didactica modernă, Editura Dacia, 2001;