UTILIZAREA FILMELOR ÎN CADRUL ORELOR DE ISTORIE

Eva Fenechiu - profesor de istorie

Colegiul Tehnic Anghel Saligny, Cluj Napoca

Predarea şi învăţarea istoriei presupun eforturi mari uneori din partea profesorilor, dar şi a elevilor. În cele multe cazuri intervine frica de multitudinea datelor istorice, reticenţa faţã de cele petrecute în trecut, deci fapte ce nu pot fi schimbate, rigiditatea unor concepte, etc. Totuşi utilizarea unor secvente de film contemporan în cadrul unor lecţii poate fi mai mult decât benefica, dând un aer mai proaspăt evenimentelor prăfuite din manualele de istorie.

Termen cheie: film, ora de istorie, Hollywood

Filmele de istorie bazate pe fapte sau fictive, realiste sau fantastice formează modul în care oamenii privesc la trecut. Într-un studiu privind modul în care 15 familii au discutat despre întelegerea istorică a erei războiului din Vietnam, copiii si părintii au atras în mod spontan amintirile filmelor. "Forrest Gump", în particular, a fost mentionat de ambele generatii.

Nu este surprinzător faptul că profesorii doresc să valorifice această putere culturală, arătând filme în clasă pentru a-i face pe elevi mai entuziasmati de istorie. Într-un studiu efectuat la 84 de profesori,aproape 93% au raportat că folosesc o parte din film cel puţin o dată pe săptămână. Deşi nu este suficient să se tragă concluzii clare, acest studiu sugerează că filmele de istorie sunt utilizate probabil destul de des în sala de clasă.

Deci, de ce profesorii aleg să arate filme cu ore de clasă?

Oamenii vorbesc de multe ori despre stereotipul profesorului ocupat / copleşit care pune un film în loc să facă o predare "reală". Cu toate acestea, cercetarea indică faptul că, de fapt, profesorii au tendinţa de a avea motive bune atunci când este vorba de a preda la clasa.

În acest studiu de 84 de cadre didactice, majoritatea au simtit că elevii sunt mai motivaţi şi învaţă mai mult când se foloseşte un film. Studiile de caz descriu, de asemenea, alte obiective academice pe care profesorii le au pentru utilizarea filmelor în clasă, care includ înţelegerea controverselor istorice, vizualizarea naraţiunilor din trecut si studierea filmelor ca "surse primare" care reflectă momentul în care au fost făcute.

Un alt studiu recent a descris modul în care filmele au adăugat elemente audio si vizuale în învăţare şi au prezentat o viziune mai personală şi mai empatică asupra personajelor şi evenimentelor istorice - ambele aspecte pe care profesorii le-au resimţit cu stilurile de învăţare şi preferinţele elevilor.

Provocările educaţionale

Relaţia complicată dintre fapte şi ficţiune este doar una din multele provocări cu care se confruntă profesorii atunci când folosesc filme de istorie în sălile de clasă. Nu este la fel de simplu ca apăsarea "jocului".

Printre numeroasele provocări practice si academice:

Multe filme de istorie au un rating R, adica restrictii de varsta, , iar unii părintii doresc să fie prezentate materialele în clasă.

Unii administratori nu susţin timpul de petrecere a orelor de clasă pe mass-media populare.

Presiunea pentru acoperirea standardelor de continut şi pregătirea pentru testarea poate lăsa puţin timp pentru proiecte media intense.

Structura şcolii, de fapt, face dificilă adaptarea vizionării filmului în curriculum - mai ales dacă sunt incluse strategiile de discutie şi revizuire.

Probabil cea mai dificilă întrebare este dacă filmele sunt de fapt bune pentru a învaţa istoria.

Într-un studiu australian, majoritatea profesorilor participanti au crezut că filmul este util, dar unii au luat pozitia că filmul poate confunda studenţii cu portrete inexacte. "Hollywoodul distorsionează istoria, dar copiii îsi amintesc ce au văzut mai mult decât faptele", a spus un profesor.

Un studiu de cercetare psihologică a constatat că vizionarea filmelor istorice a mărit în mod considerabil rechemarea factuală atunci când filmul corespunde citirilor istorice. Cu toate acestea, elevii au iesit cu o dezinformare considerabilă atunci când filmul a fost în conflict cu lecturile însuşite - deoarece elevii îsi amintesc de film si nu de text. Acest lucru s-a întâmplat chiar si atunci când studenţii au fost, în general, avertizaţi că filmele de istorie au fost fictive.

Cu avertismente specifice despre detalii false, majoritatea studentilor au putut să-si amintească informatiile exacte, precum şi dezinformarea. Profesorii trebuie să stabilească scena când este introdus un film, ajutând elevii să marcheze mental elementele care sunt inexacte.

Filmele de istorie au potential ca instrumente de învăţare, dar acest potenţial nu este uşor de realizat.

Profesorii au nevoie de cunoştinte temeinice despre subiectele prezentate, astfel încât să poată încadra filmul şi relatia sa cu faptele şi ficţiunea. Profesorii trebuie, de asemenea, să aibă obiective sănătoase de învăţare şi să conştientizeze diversele puncte de vedere culturale pe care elevii le aduc la clasã, şi au nevoie de timp şi de resurse pentru discuţii semnificative sau misiuni după vizionare.

Dacă un profesor stabileste o alegere corectă a filmului, obiectivele lecţiilor, subiectele şi activităţile de clasă care utilizează filmul, este posibil să înveti cu adevărat despre istorie prin intermediul Hollywood-ului.

Bibliografie:

http://www.teachwithmovies.org/best-world-history-hs.html

https://study.com/blog/the-8-best-movies-to-show-in-your-high-school-history-classroom.html

http://www.nytimes.com/1989/11/26/movies/can-movies-teach-history.html?pagewanted=all