Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Studiu de specialitate educatia parintilor o necesitate
Scris de mihaiela lazar   
Sâmbătă, 08 Martie 2014 12:08

Studiu de specialitate

Educaţia părinţilor – o necesitate

 

            Profesor Pătrașcu Elena Crenguța

            Liceul Tehnologic I. C. Petrescu Stîlpeni – GPP Stîlpeni, jud. Argeș

 

 

Conceptul educației permanente este "în mod funcțional, bazat pe ideea că învățarea permanentă poate fi dobândită de către indivizi și societăți în moduri diferite și că aceste modalități alternative sunt în stare să conducă spre atingerea celui mai înalt și celui mai bun nivel al calității vieții de către toți" .

Accelerarea transformărilor sociale, democratice, emanciparea femeii (la preocupările materne şi gospodăreşti adăugându-se preocupările profesionale şi de studiu), modificarea statutului copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui prestigiul educaţiei familiale (pe care l-a avut până la introducerea învăţământului obligatoriu), progresele sociologiei şi psihologiei, precum şi alte cauze au dus la înţelegerea faptului că orice sistem de educaţie rămâne neputincios dacă se izbeşte de indiferenţa sau de opoziţia părinţilor. Şcoala capătă astfel o misiune suplimentară, aceea de intervenţie reglatorie în relaţia familiei cu societatea.

Intensitatea influenţelor educaţiei din familie se explică prin plasticitatea deosebită a scoarţei cerebrale la copiii, mici, care permite imprimare adâncă şi păstrarea îndelungată a acestor influenţe, prin durata experienţei din familie copilul găsindu-se în cea mai mare parte din timp sub înrâurirea familiei şi prin atmosfera familială de dragoste, încredere şi încurajare pe care copilul o găseşte aici, care formează un climat de linişte şi certitudine pentru viaţa lui, pe care n-o poate înlocui sau crea în altă instituţie socială.

 

 

Educația permanentă este un proces de perfecționare a dezvoltării personale, sociale și profesionale pe durata întregii vieți a indivizilor în scopul îmbunătățirii calitații vieții, atât a indivizilor, cât și a colectivității lor.

Conceptul educației permanente este "în mod funcțional, bazat pe ideea că învățarea permanentă poate fi dobândită de către indivizi și societăți în moduri diferite și că aceste modalități alternative sunt în stare să conducă spre atingerea celui mai înalt și celui mai bun nivel al calității vieții de către toți" .

Ecaterina Adina Vrasmas sublinia în lucrarea sa „Consilierea şi educaţia părinţilor” faptul că în calitatea de „instituţie iniţială de formare şi educaţie a copilului, familia se găseşte de multe ori în contradicţie cu şcoala şi chiar cu comunitatea socială sau profesională. Ca unitate / cuplu de adulţi, ea trăieşte astăzi drama complexităţii situaţiilor economice, culturale şi relaţionare din epoca noastră. Ca grup de adulţi care construiesc împreună valori sociale, tradiţii şi propria cultură, familia simte prima apăsarea problemelor legate de recesiunea economică, de criza culturii şi de dificultăţile de comunicare interumană din ultimii ani.”

Paradoxul constatat provine din faptul că, în ciuda perfecţionării mijloacelor de comunicare în masă, se simte o lipsă de comunicare interumană în special în sensul relaţiilor socio-afective, de cooperare şi colaborare.

Accelerarea transformărilor sociale, democratice, emanciparea femeii (la preocupările materne şi gospodăreşti adăugându-se preocupările profesionale şi de studiu), modificarea statutului copilului, dispersia familiei, încercarea de a restitui prestigiul educaţiei familiale (pe care l-a avut până la introducerea învăţământului obligatoriu), progresele sociologiei şi psihologiei, precum şi alte cauze au dus la înţelegerea faptului că orice sistem de educaţie rămâne neputincios dacă se izbeşte de indiferenţa sau de opoziţia părinţilor. Şcoala capătă astfel o misiune suplimentară, aceea de intervenţie reglatorie în relaţia familiei cu societatea.

Lumea contemporană prin ritmul şi complexitatea ei pune în faţă omenirii mari şi noi probleme de ordin economic, cultural, ştiinţific, etc. Educaţia, sub toate formele ei, este chemată să găsească soluţii prin care omul să se adapteze rapid şi eficient la societatea viitorului. Acestei societăţi trebuie să-i facă faţă copilul de astăzi şi familia sa. Cunoaşterea particularităţilor dezvoltării personalităţii, a factorilor care contribuie la desăvârşirea acesteia, a problemelor pe care le ridică ea, contribuie în mare măsură la găsirea unor soluţii adecvate.

Familia a fost, dintotdeauna, apreciată ca fiind o importantă instituţie socială, pentru multiplele funcţii pe care le îndeplineşte. A. Berger o consideră chiar “ un soi de personalitate colectivă a cărei armonie generală influenţează armonia fiecăreia dintre părţi”.

Un raport asupra relaţiilor dintre şcoală şi familie în ţările Comunităţii Europene, bazat pe cercetări comparative, documentare şi empirice (prin ancheta de opinie cu chestionare) enumeră patru motive pentru care şcoala şi familia se străduiesc să stabilească legături între ele:

a. părinţii sunt juridic responsabili de educaţia copiilor lor (legislaţia reflectă astfel libertatea părinţilor de a-şi creşte copiii aşa cum doresc;

b. există diferenţe între ţări privind măsura în care părinţii pot alege între diferitele şcoli şi cursuri pe care să le urmeze copiii lor, măsura în care părinţii trebuie consultaţi de responsabilii şcolari etc.);

c. învăţământul nu este decât o parte din educaţia copilului, o bună parte a educaţiei petrecându-se în afara şcolii. Cercetările pun în evidenţă influenţa atitudinii parentale asupra rezultatelor şcolare ale elevilor, în special asupra motivaţiilor învăţării, precum şi faptul că unele comportamente ale părinţilor pot fi favorizate datorită dialogului cu şcoala;

d. grupurile sociale implicate în instituţia şcolară (în special părinţii şi cadrele didactice) au dreptul să influenţeze gestiunea şcolară.

Obstacolele relaţiei şcoală-familie pot fi de ordin comportamental (întâlnite, atât între părinţi, cât şi la cadrele didactice sau administratorii şcolari) sau de ordin material (relaţia şcoală-familie cere un surplus de efort material şi de timp).

Dificultăţile pot rezulta din ideile divergente privind: responsabilitatea statului si a familiei privind educaţia copiilor, libertatea de alegere a şcolii de către părinţi sau unicitatea învăţământului, impactul mediului familial asupra rezultatelor şcolare ale copilului, randamentul pedagogic şi datoria parentală;, participarea părinţilor la gestionarea si procesul decizional din instituţia şcolară.

Se consideră, în general, că problema este de atitudine; „este dificil de pretins, atât la părinţi, cât şi la cadre didactice, că relaţia de colaborare şcoală-familie să nu fie doar un drept de opţiune", afirma dr. Gheorghe Bunescu de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei într-un articol intitulat „Democratizarea educaţiei şi educaţia părinţilor”.

Reproşurile care li se fac părinţilor privind colaborarea cu şcoala sunt: apatia (nu vin la reuniuni anunţate), lipsa de responsabilitate (aşteaptă iniţiativa cadrelor didactice), timiditate (lipsa de încredere în sine), participare cu ingerinţe (critică cu impertinenţă şcoala), preocupări excesive (exclusive) pentru randamentul şcolar (notele copilului), rolul parental rău definit (nu înţeleg corect funcţiile şi rolurile în educaţia copilului), contacte limitate cu şcoala (numai în situaţii excepţionale, de criza în comportarea   copilului), conservatorism (reacţii negative la idei noi).

Reproşurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor sunt similare dar nu identice, inclusiv privind: dificultăţi de a stabili relaţia cu adulţii (tratează părinţii ca pe copii şi nu ca parteneri în educaţia copilului, decizând autoritar la reuniunile cu părinţii), definirea imprecisă a rolului de cadru didactic (oscilează între autonomia tradiţionala şi perspectivele noi ale parteneriatului), lipsa pregătirii privind relaţia şcoală-familie.

Date fiind toate aceste probleme şi revenind la necesitatea educaţiei părinţilor în ideea alinierii la cerinţele şcolii şi cele impuse de idealul socio-educaţional, trebuie remarcate cele trei direcţii de acţiune:

a. sprijinul emoţional (a se da părinţilor ocazia de exprimare a emoţiilor fără critică sau condamnare);

b. sprijinul informaţional ( a li se da părinţilor ocazia de a înţelege propria situaţie şi cea a educaţiei copilului lor);

c. sprijinul instrumental (ajutor în rezolvarea problemelor care ţin de educaţia copilului).

Intensitatea influenţelor educaţiei din familie se explică prin plasticitatea deosebită a scoarţei cerebrale la copiii, mici, care permite imprimare adâncă şi păstrarea îndelungată a acestor influenţe, prin durata experienţei din familie copilul găsindu-se în cea mai mare parte din timp sub înrâurirea familiei şi prin atmosfera familială de dragoste, încredere şi încurajare pe care copilul o găseşte aici, care formează un climat de linişte şi certitudine pentru viaţa lui, pe care n-o poate înlocui sau crea în altă instituţie socială.

 

Bibliografie:

1.     Fetescu, Vasile, Familia şi atitudinea copilului faţă de învăţătură în revista Învăţământul primar, nr.2, 1992;

2.     Vrasmas, Ecaterina Adina, Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura „Aramis”, 2002.

Ultima actualizare în Duminică, 09 Martie 2014 21:09
 

Revista cu ISSN

Pour une definition des documents autent…

POUR UNE DÉFINITION DES DOCUMENTS AUTHENTIQUES   Prof. Chenaru Cristina, Şcoala Gimnazială „P. H. Zangopol” Buzău   Résumé: L’article contient plusieurs définitions données pour les documents authentiques, des informations concernant  les fonctions pédagogiques des...

Read more

Dezvoltarea capacitatilor intelectuale p…

DEZVOLTAREA CAPACITĂȚILOR INTELECTUALE PRIN INTERMEDIUL ACTIVTĂȚILOR MATEMATICE ÎN GRĂDINIȚĂ Ed. Portik Laura Grădiniţa P. P. Nr. 1 Reghin Rezumat ...

Read more

Concepte pedagogice alternative filoso…

CONCEPTE PEDAGOGICE ALTERNATIVE – FILOSOFIA WALDORF ŞI MONTESSORI Prof. Alexandru Colţan Şcoala Gimnazială Săcălaz, jud. Timiş Conceptele şcolii Waldorf şi Montessori au apărut în România odată cu liberalizarea pieţei...

Read more

Flori de primavara in legende - 3

Flori de primavara in legende - 3

Legendele trandafirului   O legendă grecească spune că trandafirul ar fi fost destinat să fie, încă de la naştere, cea mai frumoasă floare. Zeiţa florilor, Chloris, a făcut trandafirul din trupul unei...

Read more

Test geografie clasa a X-a

Test geografie – clasa a X-a     I. Pe harta de mai jos sunt marcate state şi oraşe. - identificaţi statele marcate pe hartă cu cifre de la 1 la 8  (8 puncte) -...

Read more

Studiu de specialitate educatia parintil…

Studiu de specialitate Educaţia părinţilor – o necesitate               Profesor Pătrașcu Elena Crenguța             Liceul Tehnologic I. C. Petrescu Stîlpeni – GPP Stîlpeni, jud. Argeș     Conceptul educației permanente este "în mod...

Read more

Planificare model pentru educatie muzica…

Planificare model pentru educatie muzicala invatamant gimnazial   Incepand cu anul scolar 2011-2012, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului a oferit pentru prima data tuturor cadrelor didactice modele de planificari calendaristice. Iata...

Read more

Infograficele in activitatea didactica

INFOGRAFICELE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ Profesor Bușcă Alexandru Liceul Tehnologic “Lazăr Edeleanu”, Năvodari Rezumat: Articolul de față prezintă noțiunea de infografic, necesitatea utilizării acestuia în cadrul...

Read more