AMINTIREA UNUI MARE SCRIITOR - MARIN PREDA

Prof. Gîju Laura,

Liceul Tehnologic Constantin Brâncuşi, Piteşti

  Rostesc Marin Preda şi deja emoţiile mă cuprind. Deşi pentru unii ar fi doar un anonim pe care-l poţi găsi în cartea de telefoane asociat unui număr, pentru mine e ,,Cel mai iubit dintre pământeni”, vocea ce mi-a încântat copilăria, mi-a luminat adolescenţa şi mi-a ocrotit idealul, convingându-mă: ,,Desigur, viaţa nu e un cal mort, dar e, pentru un scriitor tânăr, o pradă care nu cedează dacă nu ştii de unde s-o apuci. „(M. Preda – Viaţa ca o pradă, p. 70)

      Am închis ochii şi-am văzut ,,un cal mort într-o văgăună, cu o grămadă de căţelandri schelălăind de foame şi de neputinţă care se repezeau în el să-l sfârtece. Dar de oriunde îl apucau, nu reuşeau nimic, calul rezista. “(idem.) Apoi a apărut un copil în haine ţărăneşti, specifice anilor 1930, care avea în braţe o pâine mare şi rotundă pe care o ţinea strâns şi „ca trezit din somn” o pune pe masă. E Marinică al lui Tudor Călăraşu şi al Joiţei Preda, din Siliştea – Gumeşti, sat din Câmpia de Nord a Teleormanului. Vă voi spune mai multe: băiatul e pe deal cu nişte oi. El alerga mai ales după una, Bisisica, care-i scoate peri albi, apoi încălţat cu gumari, merge la şcoală. E mai măricel. A terminat clasa a VII-a şi frumos îmbrăcat, însoţit de învăţătorul Ionel Georgescu, de directorul şcolii, Florea Gheorghe şi de alţi elevi, vin pe jos la şcoală din Ciolăneştii din Deal ca să susţină „examenul pentru obţinerea certificatului de absolvire” (Marin Ciobanu – Marin Preda - Monografie sentimentală, pag. 72).

       Şeful comisiei de examinare ,,care avea mania întrebărilor încuietoare” (M. Ciobanu) l-a promovat pe Marin conform certificatului eliberat la 18 iunie 1937, cu nr. de înregistrare 71 şi media generală pe obiecte 9,75 (M. Ciobanu, pag. 75).

        Mi-era drag Clăndoiu, dar şi Marinică. Îl privesc în gând şi-l văd ca şi Catrina şi-ntreg satul „om mare”: e scriitor din 1942, a debutat cu Pârlitul în Popasuri. Atunci lumea din sat s-a cam alarmat. ,,Pentru ţărani,  cuvântul scris  e  cuvânt sfânt. Toţi se întrebau: "…e, mă, ceva 

de capul ăstuia al lui Pantaghel?... şi cum îl lasă ăştia să scrie ce-a scris, numai minciuni?". (Marian Ciobanu – op. cit., pag., 293). Siliştenii s-au revoltat rău de tot după ce i-a apărut primul volum din Moromeţii. În timp, şi-au conservat instinctele de „bezmetici”. Vă aduceţi aminte ce a păţit bietul Niculae, tânărul comunist în faţa primăriei, la o adunare?! Ei! Aşa-şi  plănuiseră şi acum: la întâlnirea propusă cu scriitorul în sat voiau,, să-l prindă şi să-l bată. Fiindcă nu înţelegeau de ce îi scoate din albia lor,ce are cu ei şi de ce amestecă lucrurile." Păi, când se ducea Paţanghel la Piteşti cu grâu, se ducea cu cutare, nu cu cutare!...ײ”

Între timp, Marin Preda a aflat şi întâlnirea nu a mai avut loc. Şi mult timp după aceea se ducea prin sat foarte rar. Venea cu trenul până la Roşiori, lua de-acolo un taxi, îi vedea pe ai lui de acasă şi pleca imediat, fără să se arate la lume”. (Marian Ciobanu pag. 294)

Mă alătur opiniei domnului Eugen Simion care susţine că “în lumea ţărănească, în valorile ei” Ilie Moromete este un moralist şi un observator lucid, detaşat al lumii rurale, dotat cu o inteligenţă ieşită din comun: sociabilitate, darul de a povesti ceremonios şi de a vedea dincolo de aparenţe, dotat cu darul vorbirii aforistice, cu ironie, umor etc.

            M-a vrăjit…Eram deja îndragostită?! Da! Era iubire pentru Cel mai iubit dintre pământeni. Crescusem sau poate mă născusem cu el în suflet – era Zburătorul meu… Am descoperit cartea lui Mihai Ungheanu Vocaţie şi inspiraţie “în care vechea mentalitate e învinsă de oameni care pun mai presus decât pământul altceva”: Ilie Moromete – păstrarea familiei- stabilitatea deci, Polina – iubirea, Niculae –cartea şi Vasile Boţoghină –valoarea vieţii ca atare. Eu m-am decis: am păstrat iubirea pentru Marin, literatura deci, ca valoare.

            Mai îndărjită l-am căutat pe autorul Risipitorilor  la cursuri, prin biblioteci. Citisem şi eu ce spusese el că “numele unui bărbat este înscris între sprâncenele unei muieri” pe care nimeni n-o înţelege. Poate că eram eu ?… M-aş fi dus din nou în sat, în Siliştea, dar în sala de lectură a facultăţii mi-a tăiat calea cartea lui Marian Ciobanu Marin Preda – monografie sentimentală. Am citit-o pe nerăsuflate.         

            Dragostea mea pentru Preda nu s-a micşorat, ba chiar a crescut din ce în ce mai mare şi mi-am permis să vi-l aduc şi dumneavoastră aici, cam stângaci poate, dar am muşcat şi eu din “viaţa ca o pradă” .

Bibliografie

1. Ciobanu, Marian – Marin Preda. Monografie sentimentală; Ed. Tip Naste, Piteşti, 2003.

2. Mugur, Florin – Convorbiri cu Marin Preda; Ed. Albatros, Bucureşti, 1978.

3.      Manolescu, Nicolae – Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, vol. I, Ed. Minerva, Bucureşti, 1980.

4.      Preda, Marin – Viaţa ca o pradă; Ed. Marin Preda, Bucureşti,1993.

5. Simion, Eugen – Scriitori români de azi, I, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1978.