EDUCAŢIA ECOLOGICĂ – O ŞANSĂ PENTRU VIITOR!

                                                Profesor: Miron Steluţa Otilia

Şcoala cu clasele I-VIII Movila Miresii, judeţul Brăila

Rezumat: Educaţia ecologică este o componentă a educaţiei aflată la confluenţa dintre ştiinţele realiste şi cele umaniste, în care ştiinţa se îmbină armonios cu arta, iar noţiunile teoretice sunt zadarnice dacă nu sunt strâns legate de activităţile practice.

Cuvinte cheie: educaţie ecologică, mediu, poluare, protecţia mediului.

Educaţia ecologică trebuie să înceapă încă de la cele mai fragede vârste, în familie, prin exemplul pe care părinţii îl dau copiilor: colectează selectiv deşeurile menajere, reciclează, economisesc apa şi electricitatea, folosesc mijloacele de transport în comun mai mult decât autovehiculul propriu, etc.

Astfel, educaţia ecologică îi ajută pe copii să înţeleagă influenţa comportamentului lor asupra calităţii mediului şi formează sentimentul responsabilităţii, valori şi atitudini necesare construirii unei societăţi durabile.

Într-o societate în continuă dezvoltare şi modernizare, problemele de mediu trebuie să fie o preocupare permanentă a fiecăruia dintre noi. Trebuie să ne facem timp şi să ascultăm strigătul disperat al Terrei: „preţuieste-mă şi iubeşte-mă, omule, fiindcă toate frumuseţile mele, pădurile, văile şi izvoarele, cărările şi crestele, piscurile cu toate vieţuitoarele şi florile ţi le dăruiesc, să te bucuri de ele, să devii mai puternic, mai generos, mai bun” şi să conştientizăm faptul că viitorul Planetei Albastre depinde doar de noi.

Problemele majore care frământă omenirea în prezent, cu privire la resursele de hrană, explozia demografică, poluare, criza energetică, productivitatea ecosistemelor, protecţia şi amenajarea mediului, reprezintă numai o parte din preocupările contemporane pe care educaţia ecologică trebuie să  le abordeze.

La nivelul instituţiei şcolare, problemele de mediu pot fi abordate atât în cadrul disciplinelor şcolare, cât şi prin intermediul activităţilor extracurriculare şi extraşcolare, prin implementarea unor proiecte şi programe sau prin discipline opţionale transcurriculare.

Iată câteva exemple de modalităţi şi mijloace de includere a problemelor de mediu în cadrul diferitelor activităţi extracurriculare şi extraşcolare şi a proiectelor şi programelor pe teme de educaţie ecologică:

-         Acţiuni de ecologizare şi colectare selectivă a deşeurilor în localitatea natală;

-         Acţiuni de conştientizare a comunităţii locale privind problemele de mediu, prin împărţirea de fluturaşi, pliante, afişe;

-         Vizită la groapa de gunoi şi staţia de epurare a apei din localitate;

-         Acţiuni de plantare de arbori în zona localităţii;

-         Confecţionarea şi amplasarea căsuţelor pentru păsări;

-         Expoziţii de fotografie sau desene pe teme ecologice;

-         Concursuri de creaţie literară pe teme ecologice;

-         Expoziţii cu vânzare de mărţişoare, felicitări şi tablouri confecţionate din materiale ecologice (lână, bumbac, seminţe, paie, frunze, flori, scoarţă de copac, pietre, scoici, nisip, etc.);

-         Carnavalul ECO – prezentarea unor costume confecţionate de copii din materiale reciclabile (plastic, hârtie, pet-uri, doze de aluminiu, etc.);

-         Spectacole pe teme ecologice, cu participarea comunităţii locale;

-         Cercuri ale elevilor „Micii ecologişti”.

Toate aceste activităţi pot fi completate de curriculumul la decizia şcolii, opţionalul transcurricular „Educaţie ecologică” care cuprinde teme şi activităţi abordate din punctul de vedere al mai multor arii curriculare şi discipline.

În înfăptuirea unui învăţământ modern, formativ, bazat pe formarea unor competenţe,  predarea – învăţarea interdisciplinară este o condiţie importantă. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte de învăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltarea flexibilităţii gândirii, a capacitaţii lor de a aplica cunoştinţele în practică. Corelarea cunoştinţelor fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele, o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine însuşită.

În sistemul educaţional al societăţii viitoare, este nevoie de stimularea creativităţii şi acest lucru este posibil numai prin promovarea interdisciplinarităţii. Copiii nu tebuie educaţi pentru lumea de azi, deoarece nu se ştie cum va fi lumea lor şi e nevoie să fie învăţaţi să se adapteze.

Bibliografie:

Cucoş C., Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 2008.

Dulamă Maria Eliza, Didactică axată pe competenţe, Editura Presa Universitară  Clujeană, Cluj-Napoca, 2010.

                      Roşu Elisaveta, Educaţie ecologică şi de protecţie a mediului, MECT, Bucureşti, 2007.