Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Familia scoala comunitatea parteneri in educatie
Miercuri, 08 Iunie 2011 20:36

FAMILIA, ŞCOALA, COMUNITATEA - PARTENERI IN EDUCAŢIE

 

 

Institutor, Olaru Viorica,

Şcoala cu clasele I-VIII ,,Petre P. Carp”, Localitatea Tufeşti, judeţul Brăila                                                                                                                      

 

 

Informarea si formarea părinţilor în ceea ce priveşte şcolaritatea copilului presupune, cel puţin, ca fiecare părinte să cunoască: obligaţiile legale privind educaţia copilului; drepturile de care dispune pentru educaţia copilului; importanţa atitudinii lui pentru reuşita şcolară a copilului; metodele de colaborare cu şcoala. În acest scop este necesar un dialog între profesori si părinţi; profesorii trebuie să primească o pregătire în materie de relaţie cu părinţii iar competenta lor în această materie trebuie considerată ca o aptitudine profesională; părinţii trebuie să fie pregătiţi pentru a juca rolul lor educativ în cooperare cu profesorii; şcolile trebuie să asigure (asociaţiilor) părinţilor asistenta necesară.

Motivul principal pentru crearea unor astfel de parteneriate este dorinţa de a ajuta elevii să aibă succes la şcoală şi, mai târziu, in viaţă. Atunci când părinţii, elevii si ceilalţi membri ai comunităţii se consideră unii pe alţii parteneri în educaţie, se creează în jurul elevilor o comunitate de suport care începe sa funcţioneze. Parteneriatele trebuie văzute ca o componentă esenţiala în organizarea şcolii şi a clasei de elevi. Ele nu mai sunt de mult considerate doar o simplă activitate cu caracter opţional sau o problemă de natura relaţiilor publice.

           Evoluţiile rapide din viaţa socială generează o cerere de continuare a proceselor de reânnoire a cunoştinţelor, deprinderilor si valorilor pe durata vieţii. Din perspectiva unei analize sistemice, educaţia părinţilor apare ca o dimensiune a educaţiei permanente si Şcoala este un mediu social organizatoric în care universul copilului se extinde depăşind constrângerea dependenţei materne.Educaţia este cea care desăvârşeşte fiinţa umană, educaţie pe care copilul o primeşte în familie, în şcoală şi de la comunitate.

Relaţia şcoală-familie-comunitate este una în care fiecare factor interrelaţionează cu ceilalţi.
            Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o informare reciprocă cu privire la tot ceea ce ţine de orientarea copilului ci şi înarmarea părinţilor cu toate problemele pe care le comportă această acţiune.

Pentru consolidarea unui set de valori stabil şi coerent care sprijină şcoala în formarea la copii a conduitei favorabile, a unui stil de viaţă sănătos mintal, emoţional, fizic şi socio-moral am urmărit implicarea familiei şi a comunităţii printr-un parteneriat. Familia reprezintă elementul cheie în socializarea copilului cu ceilalţi copii din clasă fiind consultată cu privire la activităţile educative( extracurriculare) şi cu privire la activităţile opţionale pe care doresc să le desfăşoare copiii (literatură pentru copii).

 

Motto:

,,Şcoala incearcă să se pună de acord cu noi părinţii;noi familia incercăm să ne punem de acord cu şcoala. Care sunt căile cele mai potrivite?”

În  baza cercetărilor făcute în  şcolile din S.U.A. şi în în unele ţări din Europa, a reieşit faptul că, atunci când şcolile, familiile şi comunitatile colaborează ca parteneri, beneficiarii acestei colaborări sunt elevii. Parteneriatul are un rol deosebit în funcţionarea şcolii, în îndeplinirea obiectivelor acesteia şi se poate realiza astfel:

  • Ajută profesorii în  munca lor
  • Perfecţionează abilităţile şcolare ale elevilor
  • Îmbunătăţesc programele de studiu si climatul şcolar
  • Îmbunătaţesc abilităţile educaţionale ale parinţilor elevilor
  • Dezvoltă abilităţi de lideri ale părinţilor
  • Facilitează legătura dintre familii, personalul şcolii şi al comunitaţii
  • Oferă servicii şi suport familiilor
  • Creează o atmosfera mai sigura în şcoală
  • Ajută la managementul şcolii

Scopul creării unor astfel de parteneriate este dorinţa comună de a ajuta elevii să obţina rezultate foarte bune în acumularea cunoştinţelor la şcoală, ca să poată reuşi să paşească pe treptele superioare ale invaţării şi pentru pregătirea lor de viitori adulţi.

Atunci când elevii, părinţii, comunitatea devin şi se considera parteneri in educaţie, in jurul elevilor se formează o comunitate de suport, care poate funcţiona ca un angrenaj bine pus la punct. Parteneriatele reprezintă o componentă esenţială in organizarea si desfaşurarea activităţii în şcoală şi in clasele de elevi. Ele nu mai sunt considerate doar o simplă activitate opţională sau o problemă de natura relaţiilor publice.

Trebuie avut în vedere că şcolile de toate gradele sunt organizaţii responsabile pentru educaţia formală a copiilor şi a adolescenţilor şi au obligaţia să se achite de această responsabilitate, ca parte a sistemului social ce include şi familiile si comunitaţile.

Istoria societaţii româneşti cunoaşte o lungă perioadă in care familia deţinea,aproape exclusiv rolul de educator social al copilului. Complexitatea sporită a societaţii actuale a dus la diferenţierea factorului educativ, la specializarea lor. S-ar putea crede că această specializare avea drept rezultat, automat, dezvoltarea armonioasă a copilului, indiferent de intersectarea acţiunilor si măsurilor luate. 

Fiecare copil se deosebeşte de ceilalţi, in primul rând prin caracterul său. După cum un tâmplar nu lucrează in acelaşi mod şi bradul si stejarul, tot aşa  şi noi trebuie să ţinem cont de,,lemnul” fiului sau fiicei noastre, elevului sau elevei noastre, adică de elasticitatea şi rezistenţa,,capitalului său biopsihic” pentru a şti ce putem  face din el  fără prea multe riscuri. In ziua de azi educaţia este un fenomen social de transmitere a experienţei de viaţă a generaţiilor adulte şi a culturii, către generaţiile de copii şi tineri, in scopul pregătirii lor pentru integrarea in societate. Factorii instituţionali ai educaţiei sunt şcoala, familia, biserica s.a.m.d., totul educă: oamenii, lucrurile, fenomenele, dar in primul rând si în cea mai mare măsura – oamenii. Între acestia primul loc il ocupă părinţii si educatorii. Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia organizată a tinerei generaţii. Ea este factorul decisiv care contribuie pentru formarea unui om apt capabil sa participe la dezvoltarea societăţii, să ia parte activă la viata, să fie pregătit pentru muncă . Menirea şcolii este nu numai de a inzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, ci şi de a stimula calitatea de om.

Ajungem şi la un alt factor care contribuie la educarea copilului, care este familia. Familia exercită o influenţă deosebit de adâncă asupra copiilor. Primele noţiuni educative pe care copilul le primeşte  sunt cele din familie. In familie se conturează caractere.Atât părinţii cât si educatorii in timpul procesului de invatământ trebuie să intervină in numeroase situaţii pentru a corecta  comportamentul copilului. Odată copilul ajuns la vârsta preşcolară familia imparte intr-o bună măsură sarcina educării lui cu dascălii si pedagogii din şcoală; cei din urmă vor fi chemaţi să şlefuiască ceea ce a realizat familia, să completeze golurile din procesul instructiv-educativ care au scăpat pană la această vârstă şi să-l ajute pe copil, în înţelegerea şi lămurirea unor probleme aşa-zis ,,delicate ”, cum sunt cele legate de sentimentul de dragoste, de viaţa sexuală, etc. Îmbinarea eforturilor educative din familie şi  din şcoala este nu numai recomandabilă ci şi obligatorie, pentru că de multe ori pe măsură ce copiii evoluează, părinţii au de infruntat alte şi alte probleme care  se ivesc la o altă categorie de vârstă  şi care se repetă la generaţiile următoare.

          Dacă cele două medii educaţionale – şcoala şi familia – se completează şi se susţin, ele asigură într-o mare măsură bună integrare a copilului în activitatea  şcolară şi pe plan general în viaţa socială. Binefacerile sunt numeroase, începând cu o mai bună cunoaştere reciprocă si depăşirea stereotipurilor şi continuând cu identificarea intereselor comune în beneficiul copiilor. Cercetările confirmă că indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, când părinţii sunt parteneri cu şcoala în educaţia copiilor lor, rezultatele determină performanţa elevilor, o mai bună frecventare a şcolii, reducerea ratei de abandon şcolar si scăderea fenomenului delicvenţei.

           Iată câteva principii ale colaborării familie şcoală:

  • Copiii  să se implice ca participanţi activi în interacţiunile familie şcoala, centrată pe învăţare;
  • Să ofere tuturor parinţilor oportunităţi de a participa activ la experienţele educaţionale ale copiilor lor, chiar dacă vin sau nu la şcoală,
  • Colaborarea familie şcoala să fie folosită pentru rezolvarea problemelor dificile şi, drept cadru de sărbatorire a realizarilor, a performanţelor deosebite,
  • Relaţia dintre cele doua instituţii atât de importante să constituie fundamentul restructurării educaţionale şi al reinnoirii comunităţii;
  • Eficienţa profesională  a cadrelor didactice, a administratorilor şi a întregului personal al şcolii să fie maximizată prin dezvoltarea unor abilitaţi concrete, esenţiale, conexiuni cu părintii şi comunitatea.

           Scopurile aferente acestor principii ar fi:

  • Să ajutăm şcolile sa privească parteneriatele cu familia ca pe o primă resursă şi nu ca pe un ultim refugiu, în promovarea învăţării şi dezvoltării.
  • Să stabilim colaborarea şcoală – familie la nivel naţional, ca pe un standard al politicilor şi practicilor educaţionale.

Atunci când părintii, elevii şi ceilalti membri ai comunităţii devin şi se consideră parteneri în educaţie, în jurul elevilor se formează o comuniune de suport, care poate funcţiona ca un angrenaj bine pus la punct. Parteneriatele reprezintă o componentă esenţiala în organizarea şi desfăşurarea activităţii în şcoală şi în clasele de elevi. Ele nu mai sunt considerate doar o simplă activitate opţională sau o problemă de natura relaţiilor publice.

În relaţia şcoală-familie pot apărea dificultaţi de ordin comportamental, intalnite atat la părinţi, cât şi la profesori şi la conducerea şcolii, sau de ordin material; relaţia respectivă cere  un surplus de efort din punct de vedere material şi de timp. Aceste dificultaţi pot apărea din părerile divergente  privind  responsabilitatea statului şi a familiei cu referire la educaţia copiilor, libertatea de  alegere a şcolii, de către parinţi, impactul familial asupra rezultatelor şcolare ale copilului, randamentul pedagogic şi datoria parentală, participarea la gestionarea şi procesul decizional din şcoală.

În relaţia şcoală-familie, problema profesionalismului cadrului didactic reprezintă un element esenţial in cadrul serviciului făcut altora, fără a se gândi la avantaje personale, cu alte cuvinte competenţa, servirea clienţilor, un cod de etică profesională.

 Din această perspectivă, se pune întrebarea: ce caştigă profesorul într-o cooperare cu familia? Se apreciază ca acest câştig  poate fi un statut revalorizator in ochii societaţii; cooperarea cu familia poate fi un test profesional şi poate fi considerat ca făcând parte din datoria profesională a profesorului deoarece:

·        Părinţii sunt clienţi ai şcolii; eficacitatea învăţamântului evaluată la şcoală şi profesori poate fi ameliorată prin cooperare între şcoală şi familie;

·        Părinţii sunt responsabili legali de educaţia copiilor lor si pot evalua cu exigenţă rezultatele activităţii şcolare.

In acest context, se pune intrebarea: de relaţiile cu familiile trebuie să se ocupe profesori specializaţi sau tot profesori? Soluţia cea mai potrivită ar fi ca toţi profesorii să aibă relaţii obişnuite de colaborare cu familiile, ei sunt cei care cunosc suişurile sau căderile elevilor, iar consilierii specializaţi - pentru cazuri dificile.

Se prevede că în ţările europene să se treacă la o nouă etapă a colaborării şcolii cu familia, în care accentul să se pună pe un angajament mutual, clar stabilit intre părinţi si profesori, pe un,,contract parental” privind copilul individual, contractul între familie şi şcoală să nu se considere doar un ,,drept opţional” ci un sistem de obligaţii reciproce în cooperarea parinţilor cu profesorii.

            Educaţia răspunde atât cererii sociale cât şi nevoilor şi aspiraţiilor individuale. Presupune eliberare de energiilor lăuntrice, prin implinirea  armonioasă şi creatoare, a insecuritaţii, inferioritaţii şi dependenţei pe care le poate simţi fiinţa umană într-o societate aflată într-o schimbare rapidă.

 

Bibliografie:

1. Robu, Maria, „Empatia în educaţie”, Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008

2. Cerghit, Ioan, Neacşu, Ioan,Negreţ Dobridor Ioan, „Prelegeri pedagogice”, Editura Polirom, Iaşi, 2001

3. Pescaru, Băran, Adina, „Parteneriat în educaţie”,Editura Aramis Print, Bucureşti, 2004

4. Nicola, Ioan, „Tratat de pedagogie şcolară”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000

Ultima actualizare în Miercuri, 08 Iunie 2011 22:10
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Dezvoltarea competentelor cheie citit sc…

DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR CHEIE CITIT-SCRIS PRIN DISCIPLINELE DE STUDIU DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR Competenţe cheie cadrul European   Profesor Rodica Stan   Prezentare generală Reprezintă prima încercare la nivel european de a oferi o listă completă şi...

Read more

Vointa si educarea ei

VOINŢA ŞI EDUCAREA EI   PANAIT ELENA, profesor de limba şi literatura română Şcoala gimnazială „George Ştephănescu”, judeţul Argeş   Voinţa, forţa care învinge imposibilul, cea care te susţine în alegerea si hotărârea faptelor, are...

Read more

Dacii in analele france secolul IX

DACII ÎN ANALELE FRANCE (SECOLUL IX)   Dragnea Mihai     Analele Regatului Francilor (latină Annales regni Francorum, Annales Laurissenses maiores; germană  Reichsannalen) reprezintă o serie de scrieri cu caracter istoric, ce ne informează despre...

Read more

Dezvoltarea culturii emotionale a cadrel…

DEZVOLTAREA CULTURII EMOȚIONALE A CADRELOR DIDACTICE Prof. înv.preșc. Stîna Paula Lucia, Grădinița Căsuţa fermecată, Luduş, Mureş Dezvoltarea culturii emoţionale a cadrului didactic  trebuie să prezinte o prioritate în formarea...

Read more

Influenta emotiilor in comunicarea inter…

INFLUENȚA EMOȚIILOR ÎN COMUNICAREA INTERPERSONALĂ A PĂRINȚILOR COPIILOR CU CES profesor Cristian Chelaru, Școala Gimnazială Specială Pașcani Rezumat Studiul prezentat își propune să...

Read more

Evaluarea nationala 2011

   Evaluarea nationala 2011  ORDIN nr. 4.801/31.08.3010 cu privire la organizarea şi desfăşurarea evaluării naţionale pentru elevii clasei a VIII-a, în anul şcolar 2010-2011 Calendarul de desfăşurare a Evaluării Naţionale pentru elevii...

Read more

Noptile lui Alexandru Macedonski in spir…

 NOPȚILE LUI ALEXANDRU MACEDONSKI ÎN SPIRIT EUROPEAN   Drd. Miron Costina Violeta Prof. la Școala cu cls. I-VIII Tălpaș, Dolj   Nopțile lui Macedonski sunt deschise mereu interpretării, poetica sa beneficiază de o interpretare vastă...

Read more

Securitatea bazelor de date atacuri si m…

SECURITATEA BAZELOR DE DATE – ATACURI ŞI METODE DE CONTROL   Prof. Diana Bărbat                                                                                                C.N.I. “Gr. Moisil” Brașov            Acest articol a apărut în Journal of applied quantitative methods în anul 2009,...

Read more