Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Rolul locul si semnificatia compunerilor in invatamantul primar
Luni, 08 August 2011 11:33

                                    ROLUL, LOCUL ŞI SEMNIFICAŢIA COMPUNERILOR

  ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

 

Inst. DOBREA MONICA

Şcoala cu clsasele I-VIII „Înv. N. Pâslaru” Caşin, jud. Bacău

 

 

               „Compunerile reprezintă rezultanta unei activităţi intelectuale complexe, care implică sinteza cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de elevi în lecţiile de citire, gramatică, lectură, precum şi la alte obiecte de învăţământ.” (Silvia Nuţă)

 

               Una dintre responsabilităţile învăţătorului în învăţământul primar este  formarea şi dezvoltarea capacităţii de exprimare corectă (scrisă şi orală) a elevilor. La realizarea acestui obiectiv concură toate disciplinele de învăţământ din ciclul primar, însă limba şi literatura română se dataşează, atât în ceea ce priveşte ponderea deţinută în planul de învăţământ al ciclului primar, cât şi în ceea ce priveşte desfăşurarea concretă a activităţilor.

               Un rol evident în direcţia cultivării capacităţilor de exprimare a elevilor îl au compunerile, cu o contribuţie importantă la formarea lor intelectuală, morală şi estetică.

              Prin intermediul compunerilor se valorifică cunoştinţele elevilor dobândite la celelalte componente ale obiectului limba şi literatura română (citit-scris, comunicare, lectură etc.).

 

 

 

               Este tipul de activitate cel mai personalizat dintre componentele limbii şi literaturii române pentru că în mai mare măsură decât în cazul altor activităţi vizează trăsăturile individuale, atât ca premise, cât şi ca finalităţi.

               Activitatea de compunere contribuie la:

a)      exercitarea de către elevi a actului comunicării, în formă orală şi scrisă;

b)      dezvoltarea capacităţilor intelectuale (selecţia, comparaţia);

c)      formarea şi dezvoltarea capacităţilor de percepţie globală, prin concentrarea în acelaşi tip de

activitate a unor informaţii provenite din surse diferite: experienţă personală, celelalte obiecte de învăţământ;

d)      stimularea imaginaţiei;

e)      afirmarea personalităţii şi cultivarea încrederii în capacităţile proprii.

Compunerea este considerată o activitate cu grad sporit de dificultate, resimţită atât de către învăţător,

cât şi de către elevi. Acest fapt se datorează următoarelor motive:

a)      presupune o experienţă cognitivă în timp (cunoştinţe, activităţi practice, impresii);

b)      implică o prezentare personală a unui obiect determinat (proces, imagine, succesiune de imagini).

Activitatea propriu-zisă de elaborare a compunerii este precedată de pregătirea elevilor pentru aceasta,

care constă în activităţi asupra modelului, respectiv analiza şi imitarea lui. Întâi elevii învaţă să descopere organizarea internă a unui text şi apoi trec la elaborarea textului personal.

                Pregătirea elevilor pentru a ajunge la capacitatea de a redacta în mod independent compuneri se realizează într-un interval mai mare de timp, ca oricare proces prin care se urmăreşte formarea unei deprinderi. Activitatea desfăşurată în cadrul orelor de limba şi literatura română oferă elevilor achiziţiile necesare pentru a elabora compuneri: învaţă să înlănţuie cuvintele în propoziţii, să formeze propoziţii clare şi corecte din punct de vedere gramatical, să desfăşoare ideile în succesiunea lor logică.

               Câteva aspecte asupra cărora învăţătorul trebuie să se oprească:

a)      alegerea temei şi stabilirea conţinutului compunerii. Învăţătorul va avea în vedere particularităţile

de vârstă ale elevilor, sfera lor de preocupări etc.;

b)      gradarea efortului elevilor. A desfăşura activitatea conform acestei cerinţe înseamnă a pleca de la

simplu la complex;

c)      tehnica elaborării. Aceasta presupune orientarea elevilor în adunarea materialului corespunzător

titlului indicat, distribuirea acestui material pe cele trei părţi ale compunerii. Învăţătorul trebuie să asigure înţelegerea de către elevi a temei care urmează să fie prezentată. Stabilirea unui titlu potrivit uşurează elevilor sarcina elaborării compunerii, pentru că le organizează gândirea şi imaginaţia în jurul unei idei clare.

d)      strângerea materialului necesar pentru elaborarea compunerii. Este o operaţie dificilă pentru elevi,

care implică stabilirea a ceea ce va cuprinde textul compunerii, procurarea materialului şi organizarea acestui material în conformitate cu un plan.

În prima fază, învăţătorul sugerează ce trebuie reprezentat, prin întrebări. Apoi elevii sunt aceia care

propun materialul, adică aspecte conţinute de compunere. Ideile propuse de elevi se scriu pe tablă în ordinea în care au fost comunicate de ei. Se citesc pentru a se constata dacă nu sunt unele care se repetă, care nu surprind aspecte esenţiale, care nu se raportează la titlu. Datorită faptului că ele sunt scrise în ordinea emiterii lor, elevii sunt îndrumaţi să le distribuie în ordinea firească. Acest fapt se realizează pe baza întrebărilor învăţătorului (Cu ce aţi începe? Despre ce veţi scrie la început? Ce veţi prezenta apoi? Cu ce veţi încheia?). În felul acesta, elevii vor distribui ideile potrivit structurii compunerii: introducere, cuprins şi încheiere.

e)      redactarea compunerii (transformarea planului în compunere). Accentul se pune pe cuvânt ca

mijloc de exprimare a ideii. În primă fază, elevii vor fi ajutaţi de învăţător. Se propun mai multe variante, dintre care învăţătorul o alege pe cea mai bună şi o va scrie pe tablă, în dreptul ideii din plan. Compunerea se redactează cu participarea tuturor elevilor. Alteori, planul compunerii se redactează în clasă, iar transformarea lui în text se face individual acasă de către elevi.

               Părţile compunerii

               Raportul de dimensiune între părţile compunerii este acesta: introducerea să cuprindă 1/6 din text, iar cuprinsul să fie de 2 ori mai mare decât introducerea şi încheierea luate la un loc.

a)      Introducerea – începutul compunerii. În general arată locul şi timpul (descrierii) sau când are loc întâmplarea povestită (naraţiunea);

b)      Cuprinsul – partea cea mai întinsă a compunerii, prezintă faptele, în ordinea în care s-au petrecut (naraţiunea) sau elementele componente ale unui peisaj (descrierea);

c)      Încheierea – este scurtă, arată sfârşitul acţiunii, sentimentele trăite.

              Formarea şi dezvoltarea capacităţilor de elaborarea a unei compuneri reprezintă un proces îndelungat, în care rolul de îndrumător al învăţătorului este considerabil. Predarea compunerii trebuie plasată în direcţia uneia dintre cele trei funcţii generale ale scrierii:

1.      transcrierea informaţiei (înglobează secvenţa de acţiune care urmează să fie comunicată);

2.      autoexprimarea (prin intermediul scrisului, orice persoană, implicit elevul, comunică o atitudine

personală faţă de cele comunicate);

3.      favorizarea dezvoltării cognitive (în timpul unei elaborări scrise, elevul reuşeşte să privească

realitatea din unghiuri de vedere noi).

În momentul în care învăţătorul propune elevilor să elaboreze o compunere, el trebuie să ştie care este

direcţia pe care doreşte s-o cultive cu precădere, pentru că însăşi evaluarea se va face prin relaţionarea cu aceste direcţii: „Compunerea trebuie să fie apreciată în raport cu scopul sau cu funcţia pe care o îndeplineşte, iar nu după lungimea ei, deoarece, în multe cazuri, pot fi suficiente doar câteva propoziţii.” (L. Klein Marvin)

             Tipuri de compuneri

a.       Forma cea mai simplă de compunere este reproducerea orală a unui text auzit sau citit. Alcătuirea

compunerii pe bază de texte presupune stabilirea unui plan, în care să fie înregistrate momentele principale ale acţiunii, dacă textul respectiv este o naraţiune, sau tablourile, când textul aparţine liricii sau prozei peisagistice.

Rezumatul înseamnă prezentarea pe scurt, în forma orală sau scrisă, a conţinutului unei opere literare.

Elaborarea rezumatului implică delimitarea fragmentelor şi sintetizarea conţinutului lor sub formă de idei principale. Ideile principale pot fi formulate în mai multe variante, în funcţie de experienţa elevilor în acest tip de activitate, de natura textului literar:

-         sub formă de desene (clasa I);

-         sub formă de întrebări (cea mai uşoară formă de elaborare a ideilor principale);

-         sub formă de titluri (texte descriptive);

-         sub formă de propoziţii enunţiative (texte narative);

-         sub formă de citate.

Amplificarea ideilor principale duce la realizarea rezumatului.

b.      Compuneri orale pe baza unei ilustraţii sau a unui şir de ilustraţii s-au realizat şi în perioada

preşcolarităţii. În ciclul primar elevii sunt capabili să stabilească legături între secvenţele reprezentate de ilustraţii, respectiv să completeze golurile între o ilustraţie şi alta.

c.       Benzile desenate se adresează, aproape exclusiv, copiilor şi tinerilor. Sunt formate din text scurt,

esenţial, plasat în „baloane” şi imagini. Compunerea pe bază de benzi desenate are, întotdeauna, un caracter narativ.

d.      Compunerile după un plan dat presupun experienţa unor sugestii sub formă de idei. Rolul de a

formula planul de idei îi revine învăţătorului.

e.       Compunerile pe baza unor cuvinte de sprijin propun elevilor să lucreze pe baza unui suport lingvistic

dat de către învăţător: cuvinte comunicate în ordinea prevăzută să apară în text.

f.        Compunerea cu început dat se caracterizează printr-un mare grad de independenţă oferit elevilor.Lor

li se dă începutul compunerii urmând să continue într-o direcţie presupusă sau inventată de ei.

g.       Compunerile narative în care se introduce dialogul se bazează pe experienţa personală a elevilor, pe

lecturi sau pe capacitatea lor de a inventa. Învăţătorul va explica elevilor că, pe lângă prezentarea unei întâmplări, în compunere va fi utilizat, în mod obligatoriu, dialogul.

h.       Compunerea liberă presupune dreptul acordat elevilor în alegerea subiectului compunerii şi în modul

de tratare a acestuia. Elaborarea unei compuneri libere se bazează pe două premise fundamentale:

-         să beneficieze de un volum de cunoştinţe de care să se folosească în compunere;

-         să aibă capacitatea de a-şi elabora, oral şi scris, ideile.

Realizarea unei compuneri libere parcurge următoarele etape:

-         pregătirea informaţională (invenţiunea);

-         elaborarea planului de idei;

-         redactarea compunerii;

-         analiza compunerilor.

i.         Compunerile – corespondenţă:

Biletul – este forma cea mai simplă de comunicare scrisă.

Telegrama – transmite o informaţie în cuvinte puţine.

Scrierea cărţilor poştale ilustrate cuprinde salutări transmise dintr-o localitate, unde cineva se găseşte în

trecere sau pentru un interval de timp mai mare.

Scrisoarea poate fi scrisoarea familiară sau scrisoarea amicală. Prima vizează membrii familiei

expeditorului, iar cea de-a doua – prietenii de stradă, de bloc sau colegii de şcoală ori de clasă.Este un text prin care se comunică informaţii.

Etapele elaborării unei compuneri:

Când realizăm o compunere, trebuie să respectăm următoarele indicaţii:

1.      Citiţi cu atenţie titlul sau cerinţa temei, până la deplina înţelegere a înţelesului fiecărui cuvânt, precum şi a enunţului complet.

2.      Gândiţi-vă intens ce cunoştinţe puteţi folosi în această compunere - cunoştinţe dobândite prin: experienţa personală, lecturi, studiu, informaţii radio-tv.

3.      Alegeţi din cunoştinţele potrivite cu tema, pe cele mai interesante şi mai semnificative.

4.      Ordonaţi cunoştinţele alese într-un plan de idei, într-o ordine logică.

5.      Alcătuiţi planul compunerii, distribuind ideile în: introducere, cuprins, încheiere şi proporţionaţi părţile compunerii.

6.      Realizaţi compunerea, dezvoltând ideile din plan şi păstrând armonia între titlul şi conţinut, precum şi între părţile compunerii.

7.      Recitiţi cu atenţie compunerea şi corectaţi eventualele greşeli.

8.      Citiţi de cel puţin două ori compunerea, cu voce tare, eventual în faţa oglinzii.Supravegheaţi-vă intonaţia, mimica, ţinuta.

Indubitabil, orele de compunere oferă condiţii optime pentru punerea elevilor în situaţia de a exersa, în

mod sistematic, actul. Rod al unor activităţi independente şi de creaţie ale elevilor, rezultat al unui efort intelectual propriu, compunerile contribuie plenar la formarea capacităţilor şi deprinderilor de exprimare fluentă, corectă, coerentă-verbală şi în scris.

 

            Bibliografie:

1.      Crăciun Corneliu, Metodica predării limbii române în învăţământul primar, Editura Emia, Deva, 2002;

2.      Gherghina Dumitru, Aproape totul despre compunerile şcolare, Editura „Didactica Nova”, Craiova, 2005;

3.      Nută Silvia, Metodica predării limbii române în clasele primare, Editura Aramis, Bucureşti, 2002.

 

 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Viata de student

Viata de student

Viata de student   Pentru studentii noi veniti in Bucuresti trebuie sa fie un soc total primul contact cu capitala, mai ales daca provin dintr-un mediu linistit, de la tara sau din...

Read more

Evaluarea rezultatelor scolare. Metoda c…

EVALUAREA REZULTATELOR ŞCOLARE METODA CUBULUI   Inst. DOBREA MONICA Şcoala cu cls. I-VIII „Înv. N. Pâslaru” Casin   Se pot folosi metode moderne chiar si în tratarea marilor teme din pedagogie....

Read more

Geografi de seama din judetul Vrancea

GEOGRAFI DE SEAMĂ DIN JUDEŢUL VRANCEA   Prof. Ciobotaru Ana-Maria Şcoala Gimnazială Măicăneşti   Rezumat: Ţinutul Vrancei este situat în partea de sud-est a României. Aceste ţinuturi şi-au adus contribuţia la înfrumuseţarea şi îmbogăţirea fondului...

Read more

Cadrele didactice titularizabile in ulti…

Cadrele didactice titularizabile in ultimii 6 ani pot ocupa un post pe perioada nedeterminata   Guvernul Romaniei a aprobat, miercuri - 9 aprilie 2014, modificarile la Legea Educatiei Nationale prin care cadrele...

Read more

Politici europene privind invatarea pe t…

POLITICI EUROPENE PRIVIND ÎNVĂȚAREA PE TOT PARCURSUL VIEȚII Prof. Alexandra Pepelea Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri”, Iaşi În domeniul major al educației, Uniunea Europeană a înțeles că succesul înseamnă asumarea responsabilității...

Read more

Campuri abstracte din limba romana si ca…

CÂMPURI ABSTRACTE DIN LIMBA ROMÂNĂ. CÂMPUL LEXICO-SEMANTIC AL AFECTIVITĂŢII Prof. Andra Elena Diaconu, Școala Gimnazială Fitionești, județul Vrancea Descrierea câmpurilor abstracte a fost evitată din cauza dificultăţilor analizei, însă în ultimul...

Read more

Mostre de unitati SF intercurriculare

PARTEA VI Mostre de unităţi SF intercurriculare   Fiecare partener a proiectat o unitate SF inter-curriculară (cross-curriculară), descriind o serie de lecţii interconectate care utilizează unul sau mai multe texte SF cu scopul...

Read more

Mari matematicieni ai antichitatii

Mari matematicieni ai antichitatii

MARI MATEMATICIENI AI ANTICHITĂŢII   Prof. Popp Loredana Şcoala cu clasele I-VIII SINANDREI   Euclid din Alexandria Euclid din Alexandria originar din Damasc(ca. 325 î. Hr, 265 î. Hr) a fost un matematician grec care a...

Read more