Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768

Povestea unui om lenes de Ion Creanga, omul nu era lenes ci bolnav de miastenia gravis
Vineri, 08 Octombrie 2010 00:00

  “POVESTEA UNUI OM LENEŞ”, DE ION CREANGĂ:

OMUL NU ERA LENEŞ CI BOLNAV DE MIASTENIA GRAVIS

 

Prof. Drd. Miron Costina Violeta

Şcoala cu cls. I-VIII Tălpaş, judeţul Dolj

 

 

Contrar interpretărilor existente în literatura română, omul din “Povestea unui om leneş” a lui Ion Creangă nu era leneş ci bolnav de o boală cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea “miastenia gravis”, numită şi „boala invizibilă” asemuită lenei.

Cuvinte cheie: boala miastenia gravis”, minţi neştiutoare

 

 

“Scriitori ca Creangă nu pot apărea decât acolo unde cuvântul e bătrân şi echivoc şi unde experienţa s-a condensat în formule nemişcătoare. Era mai firesc ca un astfel de prozator să răsară peste câteva veacuri, într-o epocă de umanism românesc. Născut cu mult mai devreme, Creangă s-a ivit acolo unde există o tradiţie veche şi deci şi o specie de erudiţie, la sat, şi încă la satul de munte de dincolo de Siret, unde poporul e neamestecat şi păstrător.”1

Publicată prima oară în Convorbiri literare, 1878, nr. 7, 1 octombrie, Povestea unui om leneş, chiar din titlu ne anunţă personajul, un leneş, dar dacă citim cu atenţie conţinutul, observăm că la o primă vedere a “leneşului” aruncat într-o căruţă de către consăteni, o cucoană se mileşte văzându-l cât este de bolnav: “Oameni buni! Se vede că omul cel din car e bolnav, sărmanul, şi-l duceţi la vro doftoroaie undeva, să se caute “.

Sătenii îi răspund “cunoscătorişi siguri pe ei că acel om aruncat în căruţă este un leneş fără “pereche în lumeşi îl duc la spânzurătoare “ca să cureţe satul de un trândav”.

“Leneşul” nu poate face niciun gest de împotrivire, nu se poate mişca, vorbeşte cu greu, reacţionează cu greutate, iar la auzul vorbelor că va primi posmagi (pâine uscată), cu greutate întreabă : “muieţi-s posmagii?“.

Cucoana iniţial nu aude ce zice omul căci acesta vorbeşte “cu jumătate de gură, fără să se cârnească din loc”, fiind nevoie să repete sătenii ce a zis aşa zisul leneş. La auzul acestor vorbe, “muieţi-s posmagii?”, cucoana este ofensată căci se oferise să-i dea posmagi  şi eventual pe lângă casa ei să mai ajute la treburi: “Vai de mine şi de mine, zise cucoana cu mirare, încă asta n-am auzit! Da' el nu poate să şi-i moaie?” Deşi la început vede cât este de bolnav şi chiar întreabă dacă este dus la “doftoroaie”, după o scurtă discuţie cu sătenii ce-l duc pe om la spânzurătoare, este influenţată de aceştia, în urma cuvintelor spuse cu greu de către osândit “muieţi-s posmagii?”, fără ca acesta din urmă să mai apuce să pronunţe alte explicaţii, în special că în mintea lui ştia ce înseamnă pâinea uscată în condiţiile bolii lui, în care nu-şi putea folosi nici mâinile.

Ulterior în literatura de specialitate simptomele aşa zisului leneş din Povestea unui om leneş a lui Ion Creangă, aparţin unei boli numite miastenia gravis. Aceasta se confundă la om cu lenea, fiind  numită “boală invizibilă”2 de către specialişti.

Boala "invizibilă", miastenia gravis este o boală cronică neuromusculară care se manifestă prin oboseală severă la repetarea unei anumite mişcări şi slăbiciunea muşchilor voluntari ai corpului, însuşi termenul de “miastenia gravis” se traduce prin “slăbiciune musculară severă”.

Ce înseamnă boală neuro-musculară? Este vorba de un defect în transmiterea impulsului nervos de la nerv la fibra musculară, ceea ce face ca muşchii să-şi piardă tonusul şi forţa până la imposibilitatea de a efectua mişcări. Impulsul nervos nu se mai transmite la muşchi şi aceştia nu se mai contractă. Boala este foarte rară, frecvenţa cazurilor este de una la zece mii de  persoane.

Slăbiciunea se agravează la repetarea mişcărilor şi se ameliorează la repaus. Trebuie să înţelegem că muşchi nu înseamnă numai cei care mişcă braţele şi picioarele, ci tot muşchi sunt şi cei care ne ajută să vorbim, să mestecăm şi să înghiţim mâncarea, să ţinem ochii deschişi, cei care ne coordonează mimica feţei cât şi cei care coordonează respiraţia.

Ciudat nu? Nu seamănă cu nicio boală “obişnuită”.

Oamenii bolnavi de miastenia gravis vorbesc cu voce tare şi la un moment dat nu mai pot pronunţa clar, vocea devine nazonată şi nu se mai înţelege ce spun. De aceea cucoana nu înţelege ce spune omul aşa zis “leneş”, în realitate omul bolnav şi este nevoie de săteni care să repete spusele bietului om, fiindcă aceştia fiindu-le consăteni îl ştiau mai de mult şi începuseră să înţeleagă ce zicea cu greu din cauza bolii şi acest lucru nu din cauză că îi era lene şi ca să vorbească, aşa cum se presupune în text ci din cauză că boala cruntă îi afectase vorbirea.

 Când bolnavul de miastenia gravis mănâncă ceva tare, un covrig, un biscuit, un pesmet, un posmag cum reiese din text, la un moment dat oboseşte să mestece şi mâncarea îi rămâne în obraji, ca la hamsteri. Bolnavul se înneacă, trebuie să bea mereu apă în timpul mesei, să ude în prealabil mâncarea, se înneacă şi cu apă, tuşeşte, apa îi iese pe nas, de aceea personajul central din Povestea unui om leneş a lui Creangă se înspăimântă la auzul vorbelor cucoanei care vrea să-i dea posmagi şi să-l ţină pe lângă  moşia ei şi de aceea îngrijorat întreabă : “Muieţi-s posmagii?”. Intrigaţi de întrebarea aşa zisului “leneş”, sătenii îl mai întreabă : “Auzi, măi leneşule: te prinzi să moi posmagii singur, ori ba? “, la care acesta răspunde consolat cu soarta sa că tot nu poate să lea explicaţii cum se simte şi că oricum este condamnat ca fiind un leneş ce va fi dus la spânzurătoare, omul în cauză este osândit deja la moarte de către boală căci nu mai poate face nimic nici măcar să mănânce cu propriile mâini şi este osândit la moarte şi de către consătenii care nu fac decât presupuneri şi nu cugetă măcar la propriile vieţi, înainte să arunce cu piatra în acel om ce-l duceau cu forţa la spânzurătoare. Sătenii înşişi, firi devenite justiţiare, care condamnă la moarte altă viaţă, un individ ca şi ei, nu sunt în măsură să “arunce primii cu piatra” în celălalt. Omul este singurul care-şi condamnă semenul, nici animalele în sălbăticie nu-şi condamnă semenele aşa cum fac oamenii când ajung în “fruntea trebii”.

 “Trageţi mai bine tot înainte! Ce mai atâta grijă pentru astă pustie de gură!”, răspunde bietul om, care într-un fel preferă spânzurătoarea în locul unei astfel de vieţi.

 Ca să nu-l scoată curat nebun pe leneşul care preferă să fie spânzurat decât să-şi dea silinţa să moaie posmagii, comentatorii l-au declarat sublim. În realitate povestea lui Creangă e o anecdotă fără alt merit decât acela de a fi pus în circulaţie o expresie : Muieţi-s posmagii?3, dar bietul om nu este nici nebun nici leneş, el nu este decât bolnav.

“Valeriu Cristea a scos la iveală cruzimea lui Creangă, în câteva articole şi într-un Dicţionar al personajelor care este, probabil, cea mai minuţioasă descriere a operei”4.

“În poveste totul e simbolic şi universal“5 , iar în cele din urmă bietul om este părăsit şi de cucoana aşa zisă “binevoitoare” să-l ajute, iar sătenii îl duc la locul stabilit cu multă vreme înainte, căci aşa zisului “proces” ce avusese loc în stradă, la care luase parte cucoana i se ştia dinainte verdictul că omul va sfârşi condamnat la spânzurătoare, căci acesta era prea inert ca să se mai apere şi bietul om poate recepta osânda sătenilor şi ca o scăpare mai rapidă de suferinţe.

Acest gest din final poate fi interpretat de către unii ca o învăţare de minte şi totodată ca o ameninţare pentru leneşii care  vor mai “pofti” de-acum încolo în satul acela “dacă le dă mâna şi-i ţine cureaua”, iar de către alţii ca o crimă abominabilă realizată de către nişte săteni împotriva unui om atât de bolnav încât nu putea nici măcar să mai înghită mâncare singur. “Limba lui Creangă este a monologistului şi a eroilor. Naraţiunea are două realităţi concentrice : întâi pe a povestitorului care stârneşte mulţumirea  prin chiar ivirea lui pe scenă, apoi pe aceea a eroilor imitaţi de el. Aceste două realităţi sunt indisolubile. O poveste nespusă de cineva este un scenariu de commedia dellarte nejucat. Eminescu scrie poveşti fără observarea limbajului, acelea sunt numai poeme fantastice”.6

Morala, care reiese din Povestea unui om leneş, a lui Ion Creangă, este anulată o dată cu descoperirea cauzei aşa zisei “lenevii”, ca fiind boala numită miastenia gravis. Până şi titlul poate fi receptat mai degrabă ca Povestea unui om bolnav, condamnat la moarte de nişte minţi neştiutoare, care s-au transformat în făcătoare de dreptate, care la rândul lor ar trebui pedepsite, iar morala ar putea fi Povestea unor proşti, care au condamnat la moarte un om bolnav.

 

 Note bibliografice:

 

G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Vlad şi Vlad, Craiova, 1993, p.488

Euromyasthenia Network, Information on Myasthenia Gravis or patients and their families, 2008, traducerea Dr. Nadia Rădulescu –Asociaţia Naţională Miastenia Gravis România

Nicolae, Manolescu, Istoria critică a literaturii române, 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Piteşti, 2008, p.411

idem, p. 414

G. Călinescu, op.cit., p.484

idem.,  p.481

 

 

Bibliografia:

Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Vlad şi Vlad, Craiova, 1993

Euromyasthenia Network, Information on Myasthenia Gravis or patients and their families, 2008, traducerea Dr. Nadia Rădulescu –Asociaţia Naţională Miastenia Gravis România

Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Piteşti, 2008

 

Ultima actualizare în Sâmbătă, 09 Octombrie 2010 18:14
 

Comentarii 

 
+1 # iosua 25-11-2011 12:42
;-) ce este asta :sad: :sad: :cry:
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
 
 
-3 # Andrei Alexandru 18-08-2012 16:30
În primul rând, felicitări doamnei profesoare pentru modul documentat în care a interpretat această poveste dar nu cred că este cazul să analizăm atât de profund poveștile lui Creangă. Modul în care I. Creangă ne relatează întâmplările trebuie luat ca atare și trebuie să ne bucurăm de hazul de care dă dovadă marele povestitor altfel toate poveștile sale ar deveni tratate științifice. Sănătate maximă și bucurați-vă de universul poveștilor lui Ion Creangă.
Răspunde | Răspunde cu citat | Citat
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Study on subjectivity and feminism_Virgi…

STUDY ON SUBJECTIVITY AND FEMINISM IN VIRGINIA WOOLF’S THE NEW DRESS Part II   Prof. Delia Ilona Cristea Colegiul Naţional Elena Cuza, Craiova It is through the searching for a language...

Read more

Spune Nu drogurilor - tipuri de droguri …

11. Solvenţi   În anii 50, inhalarea de cleiuri a fost larg răspândită în rândul adolescenţilor americani şi suedezi. Adezivii care conţin toluol şi solvenţi volatili erau picuraţi pe batiste (care...

Read more

Lista posturilor didactice catedrelor va…

ANEXA Nr. 1   la metodologie   Lista posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate   Lista care se afiseaza va contine urmatoarele informatii: Specialitatea ........................... (Nr. de posturi didactice/catedre vacante/rezervate pentru ocupare prin concurs)  

Read more

Adaptarea curriculara pentru integrarea …

ADAPTAREA CURRICULARĂ PENTRU INTEGRAREA COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE Prof.Brătilă Cristina-Zonica C.S.E.I. ,,Elena Doamna, Focșani”, județul Vrancea Adaptarea curriculară pentru elevii cu...

Read more

Impactul retelelor electrice asupra medi…

IMPACTUL REŢELELOR ELECTRICE ASUPRA MEDIULUI - EFECTUL CORONA                                                                         Drd. prof. ing. Liliana Cîmpan Colegiul Tehnic “I. Maniu” Şimleu Silvaniei   Rezumat: Această lucrare prezintă cateva aspecte legate de poluarea mediului inconjurător generată de reţelele...

Read more

Scoala sub cupola ecologica

ŞCOALA SUB CUPOLĂ ECOLOGICĂ   Institutor Herczeg Monica Şcoala cu clasele I-VIII Dudeştii-Noi             “Testul major pentru o societate morala este tipul de lume pe care îl lasa pentru copii sai.” (Dietrick Bonhoeffer)           Educaţia...

Read more

Ce rol au cartile in viata omului

CE ROL AU CARTILE IN VIATA OMULUI?                                                    Prof. Marin Georgiana Cocuta                                                           G.P.N Nr. 1 “Pinochio” Buzau   Cuvinte cheie: carte, viata, om, arta, necesar.   REZUMAT   “Ce rol au cartile in viata omului?”   Cartea este in...

Read more

Frumusetile satului Borza

Frumusetile satului Borza

“FRUMUSEŢILE” SATULUI BORZA   Profesor Camelia Veronica Cosma Liceul de Artă “Ioan Sima”, Zalău     Satul Borza face parte din comuna Creaca, judeţul Sălaj. Această comună este aşezată în partea centrală a judeţului, ocupă partea...

Read more