Choose your screen resolution: Auto adjust 800x600 1024x768


Caracteristici intelectuale ale prescolarilor
Luni, 24 Ianuarie 2011 18:11

CARACTERISTICILE INTELECTUALE ALE PREŞCOLARILOR

 

Educator Stan Luminiţa-Simona

Grădiniţa cu program normal Bălăbăneşti, Galaţi

 

Intelectul, formaţiune psihică deosebit de complexă, cuprinde procese şi activităţi psihice variate şi dificile precum: gândire, memorie, limbaj, imaginaţie, atenţie care îl ajută să se desprindă de stimulul concret, să depăşească exprienţa senzorială. Deşi încă în formare, intelectul, în periada preşcolară, înregistrează importante restructurări.

 

 

Copilul operează cu o serie de constructe care nu sunt nici noţiuni individualizate dar nici noţiuni generale, ceea ce înseamnă că are un caracter preconceptual, cvasiconceptual.

Cu ajutorul cuvântului, care este un simbol, preconceptele câştigă în generalitate şi precizie şi, treptat, se ajunge la construirea claselor logice. Totuşi, gândirea are un caracter intuitiv, rămâne tributară caracteristicilor concrete, senzoriale, este strâns legată de percepţii, de imagine. Însuşirile perceptive sunt considerate ca absolute, nu sunt puse în relaţie unele cu altele. Copilul gândeşte ceea ce vede, raţionamentul lui are încă un curs aderent la sensul unic al percepţiei şi nu organizare de ansamblu.

Gândirea preconceptuală şi intuitivă este o gândire egocentrică şi magică, nereuşind să facă distincţie între realitatea obiectivă şi cea personală, generează egocentrismul, preşcolarul crezându-se centrul universului. Confuzia dintre Eu şi lume duce la caracterul animist al gândirii, prin atribuirea de calităţi umane, obiectelor.

Din egocentrism derivă o altă caracteristică şi anume artificialismul, convingerea că totul este fabricat de om. Treptat, gândirea începe să se desprindă de egocentrism, prin compararea cu gândirea altuia, trece la analiza mai obiectivă a realitţăii, începe să imită lucrurile reale, să ţină cont de partenerul de joc. Totuşi, rămâne la o gândire sincretică, bazată pe relaţionarea la întâmplare a însuşirilor obiectelor, face confuzii între parte şi întreg. Această caracteristică se explică prin caracterul inconsistent al reprezentărilor şi slaba dezvoltare a capacităţii de a raţiona. O altă caracteristică, la fel de importantă, este conturarea primelor operaţii şi organizarea structurilor operative ale gândirii. Copilului îi este greu să treacă peste aspectele de formă, culoare, nu surprinde relaţii privind permanenţa, invarianţa. De ce-urile copilului arată existenţa precauzalităţii intermediare între cauza eficientă şi cauza finală; caută o relaţie, procesele fizice sunt asimilate la acţiunile proprii.

Treptat, precauzalitatea nu se mai asimilează cu acţiunile proprii, ci cu operaţiile, acestea fiind coordonări generale ale acţiunilor. Preşcolarul întimpină, de asemenea, dificultăţi în ceea ce priveşte aprecierea ordinii directe şi inverse.

Limbajul preşcolarului se deosebeşte de cel al adultului prin:

- pronunţarea este imperfectă, mai ales la începutul preşcolarităţii; sunt posibile omisiuni, substituiri, inversiuni de sunete;

- privind structura gramaticală: în utilizarea verbelor cel mai bine se fixează timpul prezent, care se extinde şi asupra altor timpuri. Numărul erorilor scade treptat şi îşi însuşeşte morfologia şi sintaxa în practica vorbirii.

În ceea ce priveşte structura limbajului, încă mai domină limbajul situativ din faza antepreşcolară care are caracter concret, este legat de situaţiile particulare la care participă cei implicaţi. Treptat, se face trecerea spre limbajul contextual. Cele două forme coexistă deşi, ca o tendinţă generală, trebuie semnalată diminuarea caracterului situativ odată cu intrarea în preşcolaritatea mare.

Din limbajul monologat apare treptat, la începutul preşcolarităţii, limbajul interior care are un rol mare în ordonarea, proiectarea şi reglarea acţiunilor. Sub raport cantitativ, vocabularul se îmbogăţeşte substanţial. De la 5-10 cuvinte pronunţate de copil la un an, la 300 - 400 de cuvinte pronunţate la 2 ani, 800 - 1000 de cuvinte pronunţate la 3 ani, 1600-2000 de cuvinte la 4 ani, 3000 la 5 ani, ajunge până la 3500 de cuvinte la 6 - 7 ani, deşi semnificaţiile cuvintelor nu sunt precise.

O altă caracteristică este şi formarea independentă a cuvintelor, inventarea lor pe baza creşterii capacităţii de generalizare a unor relaţii gramaticale deja însuşite corespunzător formării simţului limbii.

Dacă la vârsta antepreşcolară, memoria are un caracter spontan, în preşcolaritate, datorită dezvoltării gândirii şi, mai ales, a limbajului interior, alături de memoria mecanică se dezvoltă memoria logică, alături de cea neintenţionată apare cea intenţionată. Aceasta din urmă se dezvoltă, mai ales, atunci când informaţiile au semnificaţie pentru copil şi în strânsă legătură cu sarcinile de joc.

Datorită dezvoltării progresive a limbajului, memoria începe să capete anumite caracteristici, devenind o memorie pe bază verbală. Atât în planul fixării, păstrării, recunoaşterii şi reproducerii acţiunilor (memorie motorie), cât şi al impresiilor (memorie afectivă) şi al situaţiilor (amintirea), memoria preşcolarului progresează mult şi se caracterizează prin creşterea trăiniciei asociaţiilor.

Jocul, activitatea fundamentală a preşcolarului, creează atmosfera şi condiţiile în care se activează capacitatea de fixare, păstrare, recunoaştere şi reproducere. Fixarea şi'păstrarea au un larg suport afectiv. Reproducerea este mult mai dezvoltată, bazată pe amănunte şi detalii. Predomină memoria involuntară, caracterizată de asociaţii de moment şi nu comparativ- analitice. Condiţiile activităţii în general şi jocul, în special, creează necesitatea căutării şi utilizării unor procedee de reproducere a încercării active a preşcolarului de a-şi aminti.

Memoria este strâns legată de interesele copilului. Conţinutul memoriei este foarte bogat: mişcări, stări afective, imagini, cuvinte, idei. Este semnificativă creşterea intervalului de timp în care devine posibilă recunoaşterea unui material după o singură percepţie. Totuşi, memoria copilului rămâne difuză, incoerentă, nesistematizată.

În interpretarea realităţii copilul manifestă animism şi artificialism; şi una şi alta sunt opera imaginaţiei infantile. Confuzia şi nediferenţierea percepţiilor, saturaţia emoţională îl fac pe copil să nu diferenţieze precis planul realităţii de cel al închipuirii, ceea ce doreşte să aibă de ceea ce are. De asemenea, imaginaţia copilului este mai activă, mai liberă decât a adultului care este mai controlată de realitate, mai disciplinată. Imaginaţia îndeplineşte la copil un rol de echilibrare sufletească; rezolvă contradicţia dintre dorinţele şi posibilităţile copilului.

Pe lângă imaginaţia pasivă, involuntară sub forma visului din timpul somnului, se manifestă imaginaţia creatoare şi imaginaţia reproductivă implicată în procesul de înţelegere a ceea ce i se povesteşte.

Imaginaţia creatoare cunoaşte o largă dezvoltare pe linia unui context tot mai larg, logic, în produsele activităţii. Perioada preşcolară este perioada în care se manifestă, pentru prima dată, capacitatea de creaţie artistică la copil.

Atenţia este capacitatea de orientare, focalizare şi concentrare asupra obiectelor şi fenomenelor în vederea reflectării lor adecvate. În preşcolaritate începe, sub influenţa gândirii şi a limbajului, organizarea atenţiei voluntare; sporeşte capacitatea de concentrare ca şi stabilitatea prin activitate. De asemenea, se măreşte volumul atenţiei care capătă un caracter tot mai selectiv.

Totuşi, în preşcolaritate, predomină atenţia involuntară, de aceea pot fi uşor distraşi de la sarcinile de îndeplinit.

Orientarea şi investigaţia constituie elementele componente centrale ale atenţiei involuntare declanşată de o serie de însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor ca: intensitatea, semnificaţia, durata, noutatea etc. Ca urmare a dezvoltării trebuinţelor de cunoaştere, a curiozităţii, a unor preferinţe şi înclinaţii deosebite, se manifestă şi forme de atenţie voluntară; activitatea de joc crează condiţii şi cerinţe pentru dezvoltarea atenţiei şi a însuşirilor acesteia: stabilitatea, concentrarea, mobilitatea, volumul atenţiei.

Preşcolaritatea este perioada formării iniţiale a personalităţii, a apariţiei primelor relaţii şi atitudini care constituie un nivel superior de organizare a vieţii psihice.

Organizarea şi relativa stabilizare a comportamentelor sunt posibile datorită modificărilor esenţiale care se produc în structura activităţii psihice. Cele mai semnificative elemente ale activităţii care suportă modificări sunt motivele dar ele încă nu sunt conştientizate şi ierarhizate în motive esenţiale şi neesenţiale, mai ales la vârsta preşcolara mică.

Desfăşurarea activăţii pe baza unor motive corelate, care se întăresc reciproc, ierarhizarea şi stabilizarea lor constituie condiţia esenţială a formării personalităţii copilului.

 

Bibliografie

Anca Dragu, Sorin Cristea, Psihologie şi pedagogie şcolară, Ed. Ovidius University Press, Constanţa 2003

 

Ultima actualizare în Miercuri, 02 Februarie 2011 10:07
 

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează

Revista cu ISSN

Utilizarea presei scrise in educatie

UTILIZAREA PRESEI SCRISE ÎN EDUCAŢIE   Prof. Chiţac Mihaela Şcoala ,,Constantin Brâncoveanu” Constanţa     Tema în discuţie ,,Utilizarea presei scrise în educaţie” cautǎ  sǎ surprindǎ în linii mari aspectele pe care elevii trebuie sǎ...

Read more

Cooperarea dintre scoala si familie

COOPERAREA DINTRE ȘCOALĂ ȘI FAMILIE   Prof. Bobariu Liliana, Școala Gimnazială Vidra   Copilul este obiectul acțiunii educative exercitată de școală și familie. Relațiile interpersonale între educatori și părinți au un caracter social. Ele...

Read more

Abordarea SciFiEd

Partea I Abordarea SciFiEd   Sumar executiv al Raportului Transnaţional de cercetare şi Rezumat al abordărilor şi metodelor sugerate   Raportul prezintă rezultatele cercetării de birou (de desk) - un sondaj bibliografic în cadrul fiecărei...

Read more

Determinarea sensibilitatii bacteriilor …

DETERMINAREA SENSIBILITĂŢII BACTERIILOR LA ANTIBIOTICE Prof. Chiroşcă Gabriela Şcoala Gimnazială Horleşti Rezistenţa la antibiotice este o calitate funcţională şi inevitabilă a bacteriilor antibacteriene. Pentru a...

Read more

Rolul familiei in educarea copilului

ROLUL FAMILIEI IN EDUCAREA COPILULUI   Octavian Horia MINDA Şcoala cu clasele I-VIII SINANDREI TIMIŞ                 Atmosfera caldă şi de înţelegere în familie reconfortează şi creează climatul necesar pentru munca intelectuală a şcolarului. Lipsa...

Read more

Notes sur la pragmatique

NOTES SUR LA PRAGMATIQUE   ILIE MINESCU Universitatea de Vest din TIMISOARA   Le terme pragmatique est un terme difficile à définir à cause de ses origines divers. Ceci est souligné par Blanchet (1995 :12-13) de...

Read more

Tipuri de inteligente

TIPURI DE INTELIGENŢE                                                                                            Prof. Popp Loredana                              Colegiul Tehnic “AZUR” Timişoara         Individul “vinovat” pentru identificarea tipurilor de inteligenţe este Howard Gardner, în cartea "Frames of Mind: The Theory of Multiple...

Read more

Campuri abstracte din limba romana si ca…

CÂMPURI ABSTRACTE DIN LIMBA ROMÂNĂ. CÂMPUL LEXICO-SEMANTIC AL AFECTIVITĂŢII Prof. Andra Elena Diaconu, Școala Gimnazială Fitionești, județul Vrancea Descrierea câmpurilor abstracte a fost evitată din cauza dificultăţilor analizei, însă în ultimul...

Read more