DE LA METODE TRADIŢIONALE LA METODE MODERNE

ÎN PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Profesor învăţământ primar Buda Lenuţa

Şcoala Gimnazială ,,Ion Ghica” Tortoman, Judeţul Constanţa

Metodele de predare–învăţare specifice limbii şi literaturii române sunt multiple. Pentru a putea dezbate importanţa unor metode în asimilarea unor deprinderi şi abilităţi, trebuie să cunoaştem semnificaţia conceptului:

,,Privită sub raport funcţional şi structural, metoda poate fi considerată drept un model sau un ansamblu organizat al procedeelor sau modurilor de realizare practică a operaţiilor care stau la baza acţiunilor parcurse în comun de profesori şi elevi şi care conduc în mod planificat şi eficace la realizarea scopurilor propuse.” (I. Cerghit)

,,Înţelegând prin metodă de învăţământ o cale, un drum de străbătut deopotrivă de elevi şi profesori, prin care, conform unor principii (principii didactice) dar şi unor legi (legile învăţării) se înfăptuiesc obiectivele instruirii, adică se însuşesc de către elevi anumite cunoştinţe de bază şi se formează anumite capacităţi intelectuale şi convingeri în vederea integrării progresive în societate.” (Ion Berca)

Dacă în învăţământul tradiţional, principalele metode le constituie conversaţia, expunerea, demonstraţia, metodele centrate pe profesor, transmiterea de cunoştinţe, pasivitatea elevilor, învăţământul modern solicită aplicarea metodelor active şi interactive, a celor care dezvoltă gândirea critică. Fundamentul pentru un nou cadru de predare-învăţare îl constituie proiectul ,,Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice” - proiect iniţiat în România în anul 1996 prin fundaţia pentru o Societate Deschisă şi devenit un program de perfecţionare a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar şi universitar, care promovează metode activizatoare, cu rol esenţial în dezvoltarea personalităţii beneficiarului prin învăţarea acestuia să gândească critic. Aplicarea acestor metode care generează învăţarea activă şi prin care elevii sunt iniţiaţi în gândirea critică nu este simplă ci necesită timp, răbdare, exerciţiu şi este de preferat să se facă de la vârste fragede, la toate disciplinele, însă cu măsură. Acestea trebuie să fie selectate şi utilizate în mod riguros, creativ, în funcţie de obiectivele propuse, de specifcul grupului educaţional şi nu trebuie să constituie un trend sau un moft al cadrului didactic. Metodele active şi interactive au multiple valenţe formative care contribuie la dezvoltarea gândirii critice, la dezvoltarea creativităţii, implică activ elevii în învăţare, punându-i în situaţia de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de a produce idei şi opinii proprii argumentate, de a le comunica şi celorlalţi, de a sintetiza/esenţializa informaţiile, se bazează pe învăţarea independentă şi prin cooperare, elevii învaţă să respecte părerile colegilor.

Descriu, pe scurt, câteva din metodele folosite împreună cu elevii mei şi care au devenit eficiente instrumente de lucru pentru aceştia în cadrul atelierelor de limba şi literatura română.

Brainstorming-ul, în traducere liberă ,,furtună în creier”, este o metodă de lucru interactivă care se bazează pe asaltul de idei pe care îl provoacă o anumită temă, sarcină. Este o metodă ce stimulează creativitatea prin anunţarea spontană a mai multor idei în legătură cu tema dată, îl solicită pe elev să găsească soluţii. Exemple de interogări care să declanşeze brainstorming-ul:
,,Ce învăţătură/mesaj vă transmite textul citit?”, ,,Cum ai fi procedat dacă te-ai fi aflat în situaţia personajului X?” etc.

Metoda cadranelor, metodă a gândirii critice, presupune trasarea pe mijlocul foii a două drepte perpendiculare, astfel încât să se formeze cele patru ,,cadrane” în care elevii vor nota informaţiile solicitate. Se poate lucra individual sau cu clasa împărţită pe grupe şi atunci fiecare grupă va primi câte o fişă. Se pot propune diferite cerinţe în cadrul metodei cadranelor pentru a realiza obiectivele propuse în lecţia respectivă. Propun spre exemplificare o variantă a cadranelor:

Cadranul I: Precizează personajele textului citit.
Cadranul II: Stabileşte şi scrie ideile principale ale textului citit.
Cadranul III: Scrie morala/învăţătura care se desprinde din text.
Cadranul IV: Reprezintă printr-un desen al doilea fragment din text.

Cvintetul este o tehnică ce constă în crearea unei poezii de cinci versuri după reguli precise în scopul de a sintetiza conţinutul unei teme abordate în exprimări concise. Regulile de elaborare sunt:

Primul vers constă dintr-un singur cuvânt semnificativ, care denumeşte subiectul (un substantiv);
Al doilea vers este format din două cuvinte care descriu subiectul (adjective);
Al treilea vers este format din trei cuvinte care arată acţiuni (verbe la gerunziu);
Al patrulea vers este o propoziţie din patru cuvinte care să exprime ce simt ei despre subiect;
Ultimul vers este format dintr-un cuvânt cu rol de constatare sau concluzie care să exprime esenţa subiectului (substantiv). Cuvântul nu trebuie să fie repetat în celelalte versuri.

Cubul - tehnică folosită în condiţiile în care se urmăreşte să se afle cât mai multe informaţii în legătură cu un subiect. Pe cele şase feţe ale cubului, colorate diferit, se notează câte un verb:

Albastru - Descrie: Descrie cum arată personajul X.
Mov - Compară: Compară personajul X cu personajul Y.
Roşu - Asociază: Asociază numele personajului X cu un nume cunoscut de tine.
Verde - Analizează: Spune ce crezi despre faptele personajului X.
Galben - Argumentează: Argumentează pro sau contra de ce s-a întâmplat…
Portocaliu - Aplică: Povesteşte despre personajul principal.
Are avantajul că se poate desfăşura individual, în perechi sau în grup.

Scheletul de recenzie este o metodă care se aplică pentru fixarea cunoştinţelor asigurând astfel feed-back-ul textului citit. Metoda este valoroasă, deoarece îmbină cititul, scrisul, comunicarea orală şi gândirea critică, flexibilă. Pe fişele elevilor sau pe tablă se scriu o serie de cerinţe:
Să scrie într-o singură propoziţie despre ce este vorba în text;
Să scrie într-o impresie ce conţine textul;
Să scrie într-un cuvânt ce conţine textul;
Să precizeze culoarea pe care o asociem cu conţinutul;
Să noteze cel mai important aspect (idee, gând, imagine);
Să realizeze un desen care să surprindă esenţialul.

Diagrama Venn - Se cere elevilor să facă o reprezentare grafică a două obiecte în ceea ce au asemănător şi diferit. Ei vor vizualiza partea comună şi vor evidenţia în spaţii diferite elemente diferite. De exemplu: Prin ce se aseamănă şi se deosebesc personajele X şi Y?

Pot fi utilizate, cu rezultate bune, şi alte metode şi tehnici activ-participative, precum: Ciorchinele, Lectura în perechi, Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat, Metoda pălăriilor gânditoare, Metoda SINELG, Jurnalul dublu, Eseul de cinci minute, Turul galeriei, Benzile desenate, Reportajul.

Metodele şi tehnicile active şi interactive au avantaje şi dezavantaje. Dezvoltarea gândirii critice, caracterul formativ şi informativ, valorificarea experienţei proprii a elevilor, determinarea elevilor de a căuta şi dezvolta soluţii la diverse probleme, evidenţierea modului propriu de înţelegere, climatul antrenant, relaxat, bazat pe colaborarea, încrederea şi respectul dintre învăţător-elev/elevi, elev-elev/elevi sunt câteva dintre avantajele metodelor şi tehnicilor active care fac din lecţie o aventură a cunoaşterii în care copilul participă activ, după propriile puteri. Dintre dezavantaje putem menţiona pe cele de ordin evaluativ, pe cele de ordin temporal, material, de proiectare, se creează agitaţie în rândul elevilor, necesită introducerea de elemente de creativitate pentru a evita monotonia, repetiţia.

Bibliografie:

Ioan Jinga, Elena Istrate, ,,Manual de pedagogie”, Ed. All, Bucureşti,2001
Ioan Cerghit, ,,Metode de învăţământ”, E.D.P., Bucureşti,1973
Constantin Cucoş, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1996
Chereja Florica, ,,Dezvoltarea gândirii critice în învăţământul primar”,Ed. Humanitas Educaţional, Bucureşti 2004