STILURI ŞI STRATEGII DE INTERVENŢIE

ALE CADRULUI DIDACTIC ÎN SITUAŢII DE CRIZĂ EDUCAŢIONALĂ

Prof. Cristina Lorincz

C.T. Iosif Şilimon, Braşov

Articolul pune problema situaţiilor de criză educaţională şi care ar fi stilurile şi strategiile prin intermediul cărora profesorul poate interveni pentru soluţionarea lor.

Stiluri de intervenţie ale cadrului didactic în situaţii de criză educaţional

Daniel Gheorghe Lucian, în lucrarea sa dedicată situaţiilor de criză, arată că “managerii proşti dau faliment, iar managerii deştepţi se îmbogăţesc.”( D. G. Luchian, 1997, apud R. Iucu, 2006, p. 204) la confruntarea cu un asemenea moment. Explicaţia acestui fenomen este găsită de autor, preocupat mai ales de soluţionarea situaţiilor de criză economică, în faptul că “managerul prost este pasiv”, intervenţiile acestuia caracterizându-se prin faptul că stă şi aşteaptă să treacă efectele crizei, critică numai unul sau mai mulţi colaboratori sau pune etiologia crizei pe seama factorilor exteriori sistemului pe care îl conduce. La acestea se adaugă: suportă cu tristeţe şi cu resemnare criticile directe ale subalternilor şi se destăinuie pe un ton lamentabil superiorilor că trebuie să lupte. Caracterizat ca având o atitudine acuzatoare la adresa dificultăţilor care l-au copleşit şi fiind în aşteptarea unor vremuri mai bune, el se înconjoară de subalterni “devotaţi”, însă mediocri şi panicaţi.

Autorul amintit îl caracterizează alegoric astfel: “Este ca un şobolan speriat care stă în vizuina lui, alături de ceilalţi confraţi derutaţi. Consumă ultimele rezerve. Impune confraţilor strângerea curelelor şi un regim de austeritate. Este livid, morocănos şi ofticat.”

În contradicţie cu stilul de intervenţie al mangerului prost, categoria denumită de acelaşi autor “manager deştept” este activă. Caracteristicile acţionale ale acestuia în raport cu situaţia anterioară sunt următoarele: restrânge activitatea organizaţiei la cote minime, delegă responsabilitatea prin numirea unui adjunct la conducere, el fiind disponibil în permanenţă pentru eventuale deplasări în scopuri publice şi de imagine şi focusează potenţialii clienţi cu energii şi motivaţii pozitive. De asemenea,acţionează pe toate planurile posibile pentru redresarea situaţiei: local, regional, naţional, inernaţional. Se pregăteşte pentru activităţi mici, uşor controlabile şi cu şanse mai mari de succes pe termen scurt. Se remarcă prin faptul că atacă inteligent potenţialii colaboratori în soluţionarea crizei şi nu renunţă după primele refuzuri. Motto-ul lui ar putea fi: forţează, insistă, atacă”. La acestea se adaugă următoarele: îşi calculează un profit minim, de criză, încheie înţelegeri ferme pe termene scurte şi motivează subalternii, angajându-i pe toţi în procesul de soluţionare.

Metaforic el “este ca un şobolan deştept şi activ, trimite toţi confraţii în exterior să adune mâncare. Fiecare aduce ce poate în vizuină. Depozitează proviziile. Le gestionează bine. Este grăsuţ, mucalit şi bogat.”

Dincolo de jocul rafinat al cuvintelor, caracterizarea stilurilor de intervenţie ale managerilor în situaţii de criză, în general, şiiale profesorilor în situaţii de criză educaţională, în special, poate conduce la identificarea unei serii de trăsături de personalitate ale intervenientului conforme sau neconforme cu situaţia indicată (şi, implicit, modalităţi de configurare a strategiilor de intervenţie).

Strategii de intervenţie ale cadrului didactic în situaţii de criză educaţională

Încercând să desluşim căile şi modalităţile optime de intervenţie în situaţii de criză, în general şi în situaţii de criză educaţională, în special, ne-am oprit asupra unor propuneri venite din partea domnului Daniel Gheorghe Luchian, în lucrarea “Managementul în perioade de criză” (ibidem), în ceea ce priveşte paşii pe care ar trebui să-i parcurgă managerul (cadrul didactic) în gestionarea şi organizarea intervenţiilor în cazul unor situaţii de criză:

„Primo Tempo”

• scapă de urgenţe, dar:

- nu neglija consecinţele negative pe termen lung;

- nu abandona atingerea obiectivelor importante dar mai puţin urgente;

- nu încălca şi nu ignora restricţiile stabilite anterior;

- nu acţiona sub stres, după inspiraţia de moment;

• ordonează-ţi ideile, dar:

- nu neglija cauzele reale ale problemelor apărute în schimbul efectelor;

- nu acţiona prin supra-reacţie;

- evită amalgamul de probleme, dorinţe, minuni şi lozinci din minte ta;

• nu deveni gorilă:

- răutatea oamenilor se accentuează în situaţii de criză;

- “chiar dacă fierbi pe dinăuntru, stăpâneşte-te în interior”;

- neuronii nu îi poţi recupera, indiferent ce ai face;

• decompresarea:

- nu te pierde în nimicuri;

- subalternii te aproba pe faţă pentru acţiunile minore de succes dar te critica pe la spate (că nu eşti un bun manager, pierzându-ţi timpul cu nimicuri);

- ţine la distanţă subalternii care sunt mereu de acord cu tine;

- apropie-te de subalternii care te critică pe faţă;

• scapă de “hoţii de timp”:

- paradoxul timpului: ai la dispoziţie doar timpul de care dispui;

• anticipează răul:

- regula entropiei: orice acţiune sau eveniment are tendinţa naturală de a evolua în sensul descreşterii eficienţei, cu toate că efortul şi cheltuielile cresc constant;

- nu lăsa acţiunile riscante să se desfăşoare de la sine;

- pregăteşte decizii anticipate, secundare pentru cazurile defavorabile;

- nu te lăsa luat prin surprindere de cazurile negative care pot apărea;

- deşi în interior, într-o asemenea situaţie, eşti pesimist, trebuie să araţi în permanenţă o figură de om mulţumit şi optimist faţă de toţi, etc.

„Secondo tempo”

• fă-ţi feedback-ul:

- dacă laşi lucrurile să evolueze de la sine, ele se vor degrada continuu;

- compară ceea ce ţi-ai propus cu tot ceea ce ai realizat şi calculează abaterile;

- pentru a nu te enerva şi a nu te îmbolnăvi eşti tentat să renunţi la control, fapt care poate minimaliza eficienţa activităţii;

• condu prin excepţie:

- deviza managementului prin excepţie este “nu trebuie să ştii istorie”;

- subordonaţii trebuie să îţi dea informaţii de excepţie;

• relaxează-te:

- nimeni nu te menajează în perioadele de criză;

- trebuie planificate anumite perioade de linişte în timpul activităţii manageriale: şi acestea fac parte din proiectarea iniţială;

• menţine transparenţa:

- de frică să nu pierzi hârtiile, le pui la adăpost; este o mare greşeală;

- regula calvarului: dacă ai nevoie de o hârtie nu o găseşti. Când nu mai ai nevoie de ea, apare brusc;

- organizează activitatea de secretariat;

• renunţă la ciorne:

- trebuie să fii conştient că toate hârtiile ajung, în final şi fără excepţie, la renumitul coş de gunoi;

- trebuie să ai în permanenţă tăria de a te rupe de trecut, păstrând numai documentele importante;

- nu îţi mări stresul;

- nu îţi încărca locul de muncă cu documente şi accesorii inutile;

• schimbă mereu & orice:

- tot ceea ce este prezent este perimat;

- aducând schimbări permanente în sistemul pe care îl conduci, te vei menţine pe linia de plutire a eficienţei;

• fii flexibil:

- durata fiecărei acţiuni trebuie să conţină câte o rezervă;

Bibliografie

Iucu, Romiţă, “Managementul clasei de elevi. Aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de criză educaţională”, Ed. Polirom, Iaşi, 2006

Jinga, Ioan, “Conducerea învăţământului”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993

Popescu, V. Vasile, "Ştiinţa conducerii învăţământului", Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1973