Univers de copil

A+ R A-


Ziua si noaptea plus miscarea de rotatie a pamantului

Ziua si noaptea plus miscarea de rotatie a pamantuluiIn fiecare zi, soarele rasare, se misca pe bolta cereasca si apoi apune, adica dispare de sub orizont. Timpul, cat soarele e pe cer, deasupra orizontului se numete ziua, iar timpul cat e sub orizont se numeste noapte.

Ceea ce se intampla cu soarele, se intampla si cu luna si cu stelele. Si acestea rasar la rasarit si dispar la apus.

Aceste intamplari ne-ar face sa credem ca soarele, luna si stelele se invartesc in jurul pamantului, de la rasarit la apus. Asa au crezut mult timp oamenii. Azi insa suntem incredintati ca pamantul se invarteste in jurul sau in 24 de ore, de la apus spre rasart. Urmatoarea experienta ne amureste bine, cum se invarteste pamantul si cum, din cauza acestei invartiri, avem ziua si noaptea.

Intr-o camera intunecoasa sa luam o portocala si o lampa, care sa ne infatiseze pamantul si soarele. Sa varam prin mijlocul portocalei o andrea si sa o intepenim vertical intr-o pernita de ace. Sa invartim andreaua cu portocala! Pe portocala sunt doua puncte, pe unde intra si pe unde iese andreaua si care nu se invartesc: le numim poli! Cel de deasupra e polul nord, iar cel dedesubt e polul sud. Linia ce undeste cei doi poli o numim axa. Aceasta e infatisata prin andrea. Sa tragem pe la mijocul portocalei o circumferinta, care sa fie deopotriva departata de cei doi poli. Aceasta circumferinta o numim ecuator. Pe aceasta vom face un semn, care sa ne infatiseze un observator. Sa invartim in asa fel andreaua, incat semnul (observatorul) sa fie drept in fata lampei (soarele). Jumatatea portocalei dinspre lampa e luminata si are ziua, pe cand cealalta jumatate e intunecata si are noapte.

Daca invartim incetisor andreaua, vedem ca dupa un sfert de invartitura, semnul (observatorul) ajunge la marginea partii luminate; inca o mica invartitura si nu-l mai atinge lampa (soarele): apune. Invartind portocala de o jumatate de circumferinta, semnul (observatorul) ajunge iarasi la lumina: lampa (soarele) rasare. Continuand rotirea inca de un sfert de circumferinta, semnul ajunge la pozitia de la inceput.

Tocmai asa se petrece lucrul si cu pamantul: se invarteste ca si portocala, dar nu in jurul unei osii, ci in jurul unei linii inchipuite, ce uneste cei doi poli. Cat timp un loc de pe pamant e in fata soarelui, are ziua; cand, prn invartirea pamantului, ajunge in partea opusa, are noapte.

Si, in final, am putea aminti o ghicitoare:

Sunt doua surori in lume

Neasemenea la nume:

Una-i alba, luminata,

Si-alta-i neagra-ntunecata;

Se gonesc prin lumea lunga

Si nu pot sa se ajunga.

Ghici ghicitoarea mea

Ce este?


Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Paianjenul si melcul

Paianjenul si melcul

Paianjenul si melcul Va oferim spre lectura poezia “Paianjenul si melcul”. Paianjenul: “Melcule, ma mir de tine; Ai o casa in spinare, Cel putin de-ar fi mai mare!

Viata in conditii extreme

Viata in conditii extreme

Viata in conditii extreme In general, viul pretinde oxigen, o temperatura optima, o presiune de 1-1,5 atmosfere, o anumita aciditate, apa si substante hranitoare. Dar viata exista si spre extreme. De...

Plopul din vale

Plopul din vale

Plopul din vale Va oferim spre lectura povestirea "Plopul din vale" scrisa de Gh. N. Trandafir. Cate n-ar spune copacii dac-ar putea sa graiasca! Cate taine si cate intamplari...

Stai sa vezi ce s-a intamplat

Stai sa vezi ce s-a intamplat

Stai sa vezi ce s-a intamplat Va oferim spre lectura versurile poeziei “Stai sa vezi ce s-a intamplat” scrise de Virgil Teodorescu. Ilustratia apartine Stelei Cretu. ...

Versuri despre zapada si maret…

Versuri despre zapada si maretia muntilor

Versuri despre zapada si maretia muntilor   Iata cateva versuri extrem de profunde despre zapada si maretia muntilor, scrise de Al. Cerna-Radulescu. La final, veti gasi si morala si invatatura acestei poezii....