VIOLENŢA ÎN ŞCOALĂ. Agresiunea.

Profesor: Teodorescu Lăcrămioara

Şcoala cu clasele I-VIII Faraoanele

      ,, Atâta timp cât oamenii vor folosii violenţa pentru a combate violenţa, aceasta va exista întotdeauna printre noi ,, Michael Berg 

         În mod tradiţional şcoala este locul de producere şi transmitere a cunoaşterii, de formare a competenţelor cognitive, de întelegere a sensului vieţii şi a lumii care ne înconjoară, de înţelegere a raporturilor cu ceilalţi şi cu noi înşine.

         Violenţa şcolară nu include numai acţiunile explicit violente, care intră în sfera penalului, ci şi o serie întreagă de violenţe mai subtile (intimidări, tachinări, ironii, agresiuni verbale etc.). Sentimentul de siguranţă difera mult de la un elev la altul, la fel ca si normele sau valorile prin prisma cărora un fapt este caracterizat ca violent.

          Fenomenul violenţei şcolare este extrem de complex, iar la originea lui se află o multitudine de factori. Şcoala însăşi poate reprezenta o sursă a unor forme de violenţă, ea reprezintă un loc unde elevii se instruesc, învaţă, dar este şi un loc unde se stabilesc relaţii, se promoveaza modele, valori, se creează condiţii pentru dezvoltarea cognitivă, afectivă şi morală a copilului. Clasa şcolară constituie un grup ai cărei membrii depind unii de alţii, fiind supuşi unei mişcări de influenţare reciprocă de a determina echilibrul funcţional al câmpului educaţional.
           Atunci când se vorbeşte despre violenţa în şcoală se consideră drept surse anumiţi factori exteriori şcolii: mediul familial, mediul social ca şi unii factori ce ţin de individ, de personalitatea lui.

          Violenţa şcolară este asociată, în general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile, acolo unde sărăcia este la ea acasă. De aceea, atunci când se vorbeşte despre violenţă în şcoală, se consideră drept surse favorizante factorii exteriori ai şcolii: mediul familial, mediul social, ca şi factori ce ţin de individ, de personalitatea lui.
          Mediul familial reprezintă cea mai importantă sursă a agresivităţii elevilor. Cele mai grave forme de manifestare a violenţei în cadrul familiei sunt bătaia şi incestul cu consecinţe extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare şi maturizare psihocomportamentală a copilului.
         La rândul său, mediul social conţine numeroase surse de influenţe de natură să inducă, să stimuleze şi să întreţină violenţa şcolară: situaţia economică, slabiciunea mecanismelor de control social, criza valorilor morale, mass-media dar nu în ultimul rând lipsa de cooperare a instituţiilor implicate în educaţie.
         Analiza evidenţiază faptul că violenţa în şcoală nu poate fi explicată, prevenită, ameliorată sau combatută fără a examina şi mediul familial, acesta având un rol esenţial în dezvoltarea copilului şi a mecanismelor de autocontrol a impulsurilor violente. Se constată un anume grad de consens în rândul majorităţii actorilor investigaţi privind existenţa în şcoală a unor probleme ca: dificultăţi de comunicare elevi-profesori, impunerea autorităţii cadrelor didactice, stiluri didactice de tip autoritar ale profesorilor, distorsiuni în evaluarea elevilor. Alte aspecte de natură şcolara identificate drept cauze posibile ale violentei au fost: prejudecatile profesorilor în raport cu apartenenta etnica a elevilor, vârsta si experienta didactica, programe scolare încarcate.
        Multe dintre comportamentele violente ale elevilor se manifestă ca o transgresiune a regulilor şcolare. Clasa este o microsocietate a cărei funcţionare necesită stabilirea unor reguli clare ce se cer respectate de toţi membrii grupului şcolar.. Respectarea regulilor este o condiţie a socializării, care înseamnă a învăţa să trăiască împreună în relaţii de respect reciproc, excluzând violenţa. Regulile şcolare vizeaza ţinuta, efectuarea temelor, prezenţa la cursuri, dar sunt şi reguli de civilitate ce au în vedere limbajul folosit, modalităţile de adresare, respectul faţă de celălalt, păstrarea bunurilor şcolare, toleranţa, solidaritatea, într-un cuvânt maniera de a te comporta astfel încât viaţa în colectivitate să fie cât mai agreabilă.

            Regulile pot fi impuse de către profesor sau sunt negociate cu elevii. Aceştia acceptă mai uşor regulile al căror sens este transparent, iar dacă şcoala este un loc de învăţare a democraţiei, atunci aceasta presupune că şi elevii să participe la eleborarea regulilor civilităţii şcolare: “într-o democraţie, cetăţeanul nu este numai cel care se supune legii, ci şi cel care o elaborează, alături de alţii”.

           Violenţa verbală dă naştere violenţei fizice, motiv pentru care sistemul educaţional ar trebui să intervină prin măsuri de soluţionare a conflictelor şcolare, prin introducerea unor cursuri care să ofere sprijin atât părinţilor cât şi elevilor-problemă. Una dintre aceste soluţii este prezenţa unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu cadrele didactice în vederea reducerii riscului de violenţă.

            Violenţa fizică este o problemă de actualitate atât în rândul cadrelor didactice cât şi în rândul elevilor care învaţă în şcolile româneşti.

Agresiunile întâlnite în şcoală sunt injuriile, jignirile, îmbrâncelile, intimidările, vulgarităţile.Conflictele au de cele mai multe ori o justificare minoră, însă pot culmina cu agresiuni fizice. Altă problemă este aceea a taxelor de protecţie cerute de elevii mai mari sau de persoane din afara şcolii. Elevii nu discută cu profesorii şi preferă să-şi rezolve singuri conflictele ce apar între ei, fără implicarea cadrelor didactice, dar simt nevoia unor ore în care să discute despre problema conflictului, metode şi tehnici de negociere a conflictelor sau despre consecinţele comportamentului violent. Este necesară prezenţa în fiecare şcoală a unui psiholog care să consilieze elevii şi să colaboreze cu profesorii, dar se face simţită şi necesitatea educării părinţilor, mai ales că unele conflicte au fost escaladate tocmai prin implicarea acestora, ajungându-se la ameninţări cu moartea şi bătăi în plină stradă. Situaţia devine problematică atunci când aceste incidente se repetă foarte des, fie când violenţa este foarte puternică sau se manifestă asupra profesorilor. Sunt necesare măsuri pentru întărirea securităţii, respectiv angajarea unor firme de pază şi o mai bună colaborare cu poliţia, instalarea unor sisteme de supraveghere video în curtea şi holurile şcolii.

           Fenomenul violenţei şcolare trebuie analizat în contextul apariţiei lui.  Şcoala poate juca un rol important în prevenirea violenţei şcolare. Şi asta nu numai în condiţiile în care sursele violenţelor sunt în mediul şcolar, ci şi în situaţia în care sursele se afla în exteriorul şcolii.

Bibliografie:

Ilut, P., Valori atitudini si comportamente sociale – Teme actuale de psihosociologie, Iasi, editura Polirom, 2004, p.107-122.

Liiceanu, A., Violenta umana: o neliniste a societatii contemporane, in Ferreol, G., Neculau, A. (coord.), Violenta – Aspecte psihosociale, Iasi, editura Polirom, 2003, p.47-57.

Mitrofan, N., Agresivitatea, in Neculau, A.(coord.), Psihologie sociala, Iasi, Editura Polirom, 1996, p. 427-437.

Salavastru, D., Violenta in mediul scolar, in Ferreol, G., Neculau, A. (coord.), Violenta – Aspecte psihosociale, Iasi, editura Polirom, 2003, p.119-137.