UTILIZAREA SOFTULUI EDUCAŢIONAL

ÎN INSTRUIREA COPIILOR CU CES

                                                                        Profesor Psihopedagog Ştefănescu Adreana

                                    Centrul de Resurse şi Asistenţă Educaţională „Speranţa”Timişoara

Rezumat: Integrarea softurilor educaţionale în cadrul sistemului preuniversitar de învăţământ din România vizează achiziţiile şi performanţele cognitive ale copiilor şi totodată creşterea calităţii în educaţie.

Cuvinte cheie: calitate în educaţie, soft educaţional

În ultimul timp utilizarea calculatorului a devenit tot mai frecventă în cadrul activităţilor de instruire în şcoli.

            Astfel aproape toate studiile arată avantajele utilizării calculatorului, în raport cu altă metodă, atitudinea copilului faţă de calculator fiind una pozitivă cu atât mai mult cu cât ajută la reducerea timpului de studiu.

În sens larg prin  „ soft educaţional ” se înţelege un program proiectat care poate fi folosit în instruire/învăţare.

După funcţia pedagogică specifică pe care o au în cadrul procesului de instruire/învăţare, soft-urile educaţionale se clasifică astfel:

• softuri de exersare care sunt prezentate ca un supliment al lecţiei din clasă şi urmăresc exerciţiul individual necesar pentru însuşirea unor informaţii, pentru formarea unor deprinderi specifice, şi care permit totodată copilului să aibă mereu şi o evaluare exactă a răspunsului ;
• softurile interactive care sunt folosite pentru predarea informaţiilor noi, permiţând un dialog între programul respectiv şi copil asemănător dialogului profesor elev din clasă;
• softurile de simulare care permit reprezentări controlate  prin intermediul unui model cu comportament asemănător;
• softurile de testare a cunoştinţelor care sunt diverse deoarece, depind de mai multe elemente cum ar fi, momentul testării, scopul, feedback-ul oferit;
• jocurile educative  sunt softuri cu jocuri ce implică rezolvarea unor probleme de către copil de obicei folosind simularea unui fenomen real;

În învăţământul cu cerinţe educative speciale, utilizarea calculatorului şi a softului educaţional se face în funcţie de posibilităţile de învăţare a fiecărui copil, de interesul pe care acesta îl are pentru munca la calculator şi nu în ultimul rând, se ţine cont de vârsta pe care o are copilul cu ces.

În ultimii ani, studiile făcute au scos la iveală faptul că numărul copiilor de vârstă preşcolară care prezintă probleme comportamentale, ori emoţionale a crescut. De asemenea există mai mulţi copii cu tulburări de limbaj, de atenţie sau hiperactivi cu care trebuie lucrat în mod special. Limbajul reprezintă un element important al adaptării copilului la cerinţele grupului, acesta permiţând copilului să-şi exprime părerile, gândurile, să coopereze cu cei din jur.

Softurile alese în procesul de instruire/învăţare urmăresc atingerea unor obiective clare şi sunt stabilite de către cadrul didactic cu care lucrează, pe înţelesul copilului şi având în vedere un anumit interval de timp. Dezvoltarea limbajului şi integrarea socială reprezintă elemente importante la vârsta preşcolară.

Atât preşcolarii, cât şi elevii trebuie să facă faţă unor informaţii diverse şi uneori abundente, ceea ce poate conduce la o atitudine de refuz din partea acestora de a participa la activităţi, sau mai mult din cauza supraîncărcării transmiterii cunoştinţelor, să apară înţelegeri greşite, confuzii sau chiar epuizare fizică şi motivaţională.

Pentru a fi în acord cu copiii cu care lucrăm este bine să-i ascultăm plini de înţelegere, acesta fiind un mecanism eficient de comunicare, însă puţini sunt cei care îl folosesc, fiind conştienţi de adevărata lui valoare.

Formarea competenţelor copilului prevăzute în programa şcolară, nu depinde doar de metodele tradiţionale de predare, ci şi de folosirea eficientă a instruirii asistate de calculator.

Pentru a utiliza eficient soft-urile educaţionale în primul rând trebuie să existe în instituţia de învăţământ echipamente hard şi soft necesare, apoi cadrele didactice trebuie să cunoască metoda instruirii asistate de calculator, să o accepte şi să o folosească ca pe o alternativă la metodele tradiţionale şi nu în cele din urmă să cunoască bine avantajele şi limitele utilizării acestei metode didactice.

Întregul material format din imaginile unor obiecte reale, prezentate în soft-urile educaţionale, ajută la dezvoltarea imaginaţiei copilului, a gândirii, stimulează memoria, ajută la dezvoltarea spiritului de observaţie cu condiţia ca acesta să ştie să le descrie şi mai apoi să  interpreteze ce a văzut.

Softurile educaţionale se pot folosi cu succes în activităţile corectiv-recuperatorii desfăşurate cu copiii. Astfel CD-uri cu poveşti româneşti şi jocuri interactive, jocurile PitiClic pentru preşcolari şi DubluClic  pentru elevii din clasele I-IV care au avizul MECI, jocurile logice folosind personaje din poveste, Cifrele, Literele, Animalele(domestice şi sălbatice), Logopedics, sunt doar câteva din exemplele de softuri educaţionale care au fost folosite în activităţile cu copiii cu CES şi care au contribuit la stimularea generală a cunoaşterii şi a comunicării, la dezvoltarea abilităţilor ludice în context interactiv precum şi la optimizarea stărilor afectiv-motivaţionale ale copiilor cu CES.

Din experienţa didactică, am observat că, utilizând soft-urile educaţionale ca măsură de recompensă a implicării active a copiilor în sarcina dată pe parcursul unui interval de timp, aceştia pot fi mai uşor dirijaţi spre comportamente dezirabile, decât dacă aş fi cerut acelaşi lucru prin metode tradiţionale. Bineînţeles că am ţinut cont şi de faptul că utilizarea excesivă a calculatorului poate creea o oarecare dependenţă, motiv pentru care folosirea softului educaţional s-a făcut sub supraveghere strictă din partea mea şi doar pe anumite segmente ale activităţilor desfăşurate cu copiii.

În concluzie, folosirea softului educaţional în activităţile cu copiii nu trebuie să fie considerat un moft  ci mai degrabă o modalitate atractivă de predare, modernă şi în conformitate cu „societatea informaţională” în care trăim.

În societatea de azi rolul şcolii dar şi al profesorului s-au schimbat şi se schimbă mereu. Profesorul nu mai este văzut ca o sursă de informaţii care „ştie tot şi poate tot” ci ca un intelectual cu roluri şi funcţii în permanentă schimbare: facilitator al învăţării, un confident al copilului, un model, un mentor, un evaluator, un manager şi multe altele, pe care acesta trebuie să le ocupe  şi să dea dovadă de eficienţă maximă. Lucrând cu alţii înseamnă să lucreze cu cunoaşterea, cu tehnologia, cu informaţia dar mai ales cu şi în cadrul societăţii.

BIBLIOGRAFIE:

http://www.scritube.com/gradinita/SOFTUL-EDUCATIONAL-METODA-MODE23315.php, accesat în 2.07.2012

Domilescu G.&Co., Profesorul facilitator sau cum să fii cu adevărat un profesor mai bun pentru elevii tăi, Eikon, Timişoara, 2012

***Revista Învăţământul preşcolar nr. 3-4/2008, C.N.I. „Coresi”S.A., Bucureşti, 2008