Vitiligo - o problema de estetica a pielii

Termenul de vitiligo provine din latinescul vitellus si consta intr-o acronimie dobandita, care apare totdeauna in mod primitiv, deci fara a fi fost precedata de un proces patologic. Datorita unei lipse de pigment (melanina), acromia consta de fapt intr-o modificare a colorarii uniforme a pielii. Populatiile cele mai frecvent atinse de aceasta tulburare a pigmentarii pielii sunt in India si Egipt. In zona geografica a tarii noastre, vitiligo atinge 2-3 la suta din populatie si mai frecvent persoane de sex feminin. Vitiligo se poate declara la orice varsta, mai adesea insa intre 10 si 30 de ani. Tulburarea consta in aparitia unor pete cu forma si contur neregulate, uneori bilaterale si asimetrice. Petele albe apar mai ales pe zonele cutanate, lipsite de protectie vestimentara, precum si in regiunile genitale. Portiunile afectate, respectiv petele albe sunt inconjurate de o areola mai intens pigmentata, firele de par de pe aceste zona sunt, de asemenea, albe. Trebuie precizat insa faptul ca atat consistenta cat si sensibilitatea pielii nu sunt alterate, iar tulburarea de pigmentare nu se asociaza cu nici un simptom subiectiv.

Evolutia depigmentarii este in general lent-progresiva, iar uneori petele pot ramane stationare ani de zile. Mai rar afectiunea cuprine intreaga suprafata corporala, generalizandu-se. In toate cazurile, vitiligo este mai evident vara decat iarna, pentru ca personaele respective au o mare sensibilitate fata de razele solare, si din acest motiv sunt contraindicate curele helio-marine.

Acromia evolueaza in general singura, nefiind intovarasita de nici o lata tulburare mai deosebita a organismului. Analizele de laborator indica uneori o scadere a cuprului din sange sau o scadere a aciditatii gastrice. Studiul microscopic al pielii acromice nu releva decat disparitia completa a melaninei din celulele epidermice.

In aparitia si evolutia vitiligo-ului, cauzele raman insa uneori obscure. Alteori insa se evidentiaza factori de stres, probleme neuropsihice sau unele disgunctii hormonale. Mecanismul, patologia afectiunii, insa insuficient cunoscute, s-ar explica printr-o tulburare a pigentogemezei, fiind in esenta o alterare a metablismului terozinei si a acidului folic.

Majoritatea cercetatorilor din lume nu considera vitiligo o boala, ci numai un defect de pigmentare cutanata. Asadar, aceasta acromie este numai o problema de ordin estetic si cosmetic. La aparitia primelor zone decolorate se recomanda consultarea unui specialist, pentru a se stabili coresct diagnosticul si conduita terapeutica. Rezultatele oarecum imbucuratoare s-au obtinut in vitiligo dupa tratamente pe cale generala cu tiroida, neuroleptice, tripoflavina, saruri de cupru si litiu, corective digestive, etc. Mai recent s-au obtinut unele rezultate prin administrarea prelungita de acid pantotenic si acid paraminobenzoic. De exemplu, in urma administrarii prelungite de Gerovital H3 se observa actiunea antidepresiva, reechilibranta si biotrofica a acestui medicament. In acest sens are indicatie majora in terapeutica vitiligo-ului.

Tratamentul strict individualizat consta in administrarea drajeurilor si injectiilor de Gerovital in serii de 12-18 injectii (o injectie la 2 zile) pe o durata de 2 ani, cu pauze intre serii de cate o luna.

In ceea ce priveste tratamentul local actual, de retinut in primul rand este necesitatea protejarii antisolare a pielii cu produse cosmetice (fotoprotectoare) de tip ecran total. Tratamentul cosmetic de camuflare a petelor albe se face in general cu solutie diluata de permanganat de potasiu prin pensulari repetate. Actualmente, fardurile de tip “covermark”, bine aplicate, rezista apei, caldurii si transpiratiei, fiind, in acelasi timp, inofensive si nealergice. Autorii americani recomanda creme de acoperire si pudre de fond (Dermablend Corrective Cosmetics).

Oricum, problema aparitiei, evolutiei dar mai ales a tratamentului ramane deschisa observatiilor si cercetarilor viitorului.