Prietenia dintre oameni şi animale

Un localnic din apropierea pădurilor seculare ale Americii Centrale – aflăm din scrierile naturalistului Parniile – a descoperit o maimuţă care dădea semne de oboseală, poate chiar de boală. El a prins-o cu uşurinţă şi a dus-o la locuinţa sa, unde a îngrijit-o şi a hrănit-o până s-a restabilit, apoi i-a dat drumul în pădure. Ea a rămas însă mai departe lângă ocrotitor. Lipsea uneori ziua, dar seară de seară venea punctuală la noul ei domiciliu.

Într-o zi, în timp ce ocrotitorul ei tăia ramurile unui copac s-a rănit la mână. Maimuţa văzând cum sângele ţâşnea din rană, a dispărut. Rănitul şi-a spălat rana, s-a legat, oprind scurgerea sângelui. După câteva minute, maimuţa a revenit în fugă, aducând câteva frunze de la un copac anume, ştiut numai de ea, i-a prins mâna rănită, i-a desfăcut bandajul şi i-a acoperit rana cu acele frunze. După câteva zile, rana se vindecase fără să lase vreo cicatrice.