Parinti si tipologii parentale

Exista mai multe modalitati si strategii diferite de raportare a parintilor la proprii lor copii, iar acest fapt duce la conturarea unor efecte educative specifice asupra personalitatii acestora. In literatura de specialitate s-au conturat cateva profile tipologice ale comportamentului parental. Astfel, Rose Vincent, in “Bulletin de psyhologie”, prezinta cateva tipuri de conduita parentala unitara, evidentiind si efectele lor asupra personalitatii copiilor.

1. Parinti rigizi impun copiilor ideile, opiniile, modul de a trai si a vedea, obisnuintele lor, fara nici o abatere si fara sa tina cont de particularitatile individuale ale fiecaruia. Asemenea parinti intiparesc in mintea copiilor repere foarte precise in timp si spatiu, care pot ajuta la intelegerea lumii inconjuratoare. Daca insa rigiditatea se combina cu o ingustime de vederi si de interese, vor aparea drept consecinte in dezvoltarea copiilor unele atitudini de infantilism si renuntare, iar mai tarziu o saracie a personalitatii.

2. Parinti boemi lasa copiii mai mult in seama altor persoane sau in voia lor. Drept consecinte, poate sa apara la copii o lipsa de prezenta care sa provoace o delasare morala, lipsa unor puncte de reper in viata si a unei baze suficiente care sa le garanteze un sentiment de securitate.

3. Parintii anxiosi fac ca asupra copilului sa planeze o presiune, deoarece acesta se simte spionat si strict supravegheat. Deoarece din gesturile sale se naste teama, copilul ajunge la un fel de deposedare de el insusi. Aceasta deposedare este maxima in cazuri extreme, in care copilul devine prilej sau mai curand detinator al tuturor temerilor pe care parintii au reusit mai mult sau mai putin sa le ascunda in subconstient.

4. Parintii infantili refuza sa se autodefineasca in calitate de parinti si se retrag din fata oricarei responsabilitati, fiind, de regula, prea absorbiti de propriile lor probleme de afirmare personala. Aceasta departare se anuleaza uneori brusc, parintii adoptand o pozitie prea apropiata de cea a copilului, printr-o identificare exagerata. Drept consecinta, copilul unor parinti infantili, risca mai tarziu sa fie permanent exclus de la cautarea propriului eu.

5. Parintii incoerenti se caracterizeaza printr-o mare instabilitate privind modul de relationare cu copiii. Activitatea educativa prezinta multiple neregularitati, exigentele cele mai nemasurate alterneaza brusc cu perioade de libertate totala. Daca copilul nu are la indemana un personaj “puternic”, cu care sa poata stabili relatii continue, cum ar fi cazul unui unchi, unei matusi, unui bunic care, fara sa se substituie parintilor, le ofera un model de identificare solid, el va prezenta adesea o stare cronica de descumpanire.

6. Parintii prea indulgenti nu manifesta nici un fel de limita si nici un fel de rezerva in a acorda copilului tot ce acesta isi doreste. Drept consecinta, copilul nu va putea mai tarziu sa suporte nici o frustrare, cultivand totusi un anumit sentiment de vinovatie.

7. Parintii prea tandri creeaza, de regula, un climat prea incarcat de stimulente afective, fiecare parinte revarsandu-si fara nici o rezerva intreaga lui afectivitate. Asemenea atitudini pot favoriza uneori conturarea la copii, pe masura ce cresc, a unor comportamente deviante pe linie sexuala.

8. Parintii zeflemitori considera si il trateaza pe copil ca fiind un mic obiect cu care se amuza. Efectul cel mai nociv al acestei zeflemisiri permanente este formarea la copii a unei atitudini de aparare batjocoritaore care atrage dupa ea o raceala a sentimentelor si a gandirii.