Nina, leul si soricelul

Va oferim spre lectura povestirea “Nina, leul si soricelul” scrisa de Dinu Roco.

Rochita albastra, pantofii noi, toate erau pregatite pentru plimbarea de duminica dimineata cu tata. De bucurie, Nina a promis sa ia gustarea gustarea fata mofturi.

- Este un soricel sub dulapul din bucatarie, tipa Nina.

- Vai, in dulap a fost mancarea, spuse tata. Sigur ca soricelul a gustat din ea cu botisorul lui murder, asa ca nu putem sa mancam.

Nina simtea o mancarime de limba, asa ca spuse iar:

- In padurea Baneasa a scapat un leu de la gradina zoologica.

- Pacat, zise tata. In dimineata aceasta voiam sa ne plimbam prin padurea Baneasa. Dar a scapat leul, nu mai putem sa mergem. Azi o sa stam acasa.

S-a dus totrul cu ciocolata, s-a dus plimbarea. Cine a pus-o sa spuna ceea ce nu este? De necaz a inceput sa planga.

- De ce plangi?

- Ma doare stomacul.

- Atunci trebuie sa te sui imediat in pat si mama sa-ti faca repede un ceai de tei, fara zahar, hotari tata.

Nina s-a urcat in pat. Prea era de tot. o sa trebuiasca sa inghita si ceaiul de tei fara zahar. A inchis ochii. Se gandea ce sa faca sa iasa din incurcatura.

Dar iata ca a venit mama cu ceasca de ceai.

- Nu ma mai doare stomacul, striga Nina.

- Foarte bine, zise tata. Atunci ceaiul de tei am sa-l beau eu, insa cu zahar. Poti sa te dai jos din pat.

Asadar, lucrurile s-au mai dres. Hai sa spuna adevarul mai departe. S-a dus sfioasa langa tata:

- Vreau sa-ti spun ceva. Nu a scapat nici un leu din cusca si nu este nici un soricel in bucatarie. Iarta-ma. Imi pare rau ca am mintit.

Fiind lamurite si povestea cu soricelul si ea cu leul, Nina a servit micul dejun fara sa mai scoata un cuvant. Apoi a imbracat rochita albastra si a plecat cu tata spre padurea Baneasa.

Tot e mai bine cand spui adevarul!