Muflonii corsicani in padurile dobrogene

Cunoscut inca din antichitate pentru carnea sa excelenta, muflonul (Ovis musimon) era raspandit odinioara in toti masivii muntosi ai Mediteranei. In prezent, el traieste raspandit pe o arie rastransa doar la insulele Sardinia si Corsica.

Studiile si observatiile de mai tarziu au aratat ca muflonul se poate adapta in padurile de munte si de ses, dar nu rezista conditiilor severe ale regiunilor inalte cu zapezi durabile. De obicei, muflonii prefera acele locuri in a caror compozitie intra si diferite roci de care se servesc pentru tocirea copitelor.

Pornind de la aceste caracteristici si poreocupandu-se de imbogatirea si diversificarea faunei noastre, chiar si in tara noastra au fost adusi mufloni. Acestia au fost colonizati, pentru aclimatizare, in zona de sus a Dobrogei, unde solul este presarat la suprafata cu stanci, padurile ascund suficiente izvoare de apa, iar clima este apropiata de cea mediteraneana timp de trei anotimpuri pe an. Au fost construite loturi de mulfoni in padurile din zona Baneasa, fondul de vanatoare Negureni si fondul Adamclisi, padurea Talasman.

Acoperit cu blana de culoare bruna, muflonul se recunoaste usor dupa “saua” formata din doua pete de culoare galbuie pe spinare si pe flancuri si dupa “oglinda” de aceeasi culoare aflata pe partea de dinapoi a picioarelor. De la genunchi pana in copite muflonul poarta “cizmulite” albe-galbui, iar pe fata o “masca” a carei marime creste proportional cu varsta si se intinde pana in jurul ochilor.

Coarnele rasucite in spirale sunt striate si ajung la lungimi de 60 cm, alcatuind frumoase trofee vanatoresti.

Si inca un indiciu, de asta data culinar: carnea de muflon este foart gustoasa si se prepara la fel ca cea de berbec sau caprioara.