Mare expozitie la o ferma

Va oferim spre lectura povestirea “Mare expozitie la o ferma” scrisa de Marin Sorescu. Deci, unde mergem azi? La … o …mare expozitie la o ferma.

Copii, pentru noi e bine ca orice zi e duminica. Prin urmare, o putem tine tot intr-o plimbare. Ieri la baneasa am vazut, dragii mei, septelul nostru de tigri, elefanti si lei.

Dar eu am confingerea ferma ca voi inca nu stiti ce e aia o ferma. Asa ca urcati iute ca o locomotiva.

- Sofer, du-ne la orice gospodarie colectiva.

La ferma, vedeti, animalele nu mai sau in custi, deoarece ele sunt domesticite. Adica toate sunt animale civilizate. Asa ca e bine sa nu va strambati la cai sau sa scoatei limba la oi, ca rad de voi. Ce vedeti la ferma sunt sigur c-o sa va placa. Aici, laptee, untul si branza se prezinta sub forma de vaca. Este un animal foarte folositor vaca, si ce suflet bun are, saraca. Sa va mai spun ca si purcelusii folosesc foarte mult sapun? Ei stiu cu totii mai bine decat unii dintre voi ca nu te poti spala bine cu noroi. Toate oile pe care le vedeti dincoace formeaza o turma (Mirela, iar ai ramas in urma!). Si oile produc lapte, branza si smantana. Dar datoria lor de capetenie e sa ne aprovizioneze cu lana. De altfel, sa va spun drept, lor nici nu le place sa poarte vara cojoace. Singure merg, o data pe an, sa se tunda la cioban, cum mergeti voi cei mai mici la Ciufilici. Numai ca oile nu au pretentia cand le taie latele nenea Stan sa le puna Calare pe un lup sau pe un aeropan. Oile stiu muntii nostril pe dinafara, ca ar putea sa vorbeasca despre ei la scoala.

Auziti vuietul asta ca de gradinita de copi? Ne apropiem de ferma de pasari. Tii! Tii! Ratustele iar se cearta pentru jucarii! Dar pe voi va rog sa fiti cuminti. Puii pe care-i vedeti aici inca nu sunt fipti. Uitati-va bine: cu cata pofta ciugulesc ei vitamine, nu ca Sandu, care plange “oau” de cate ori inghite un “A”! Gaina care se plimba printer ei cu atata fala e o closca, adica o incubatoare naturala. Ea a tot dat ocol cuibarului si are bunatatea sa cloceasca singura ouale, cand se intrerupe electricitatea. Nazdravanul asa rosu, l-ati ghicit, este cocosul. E fudu si penel lui lumineaza ca un bec. Pe vremea lui ion Creabga indeplinea si functie la CEC (Stiti “Punguta cu doi bani”). Gainile il urmaresc pe cocos pas cu pas, pentru ca e singura pasare cu seac. Dar ceaul lui de mana nu se vede, intrucat il poarta undeva in gusa ori in gat. De fapt, e un desteptator mai mare pe care-l pune sa sune cand soarele rasare. Asa. Am ajuns si la lac, unde fac ratele cele batrane “mac-mac” si unde gastele se scalda si fac si ele toate boroboatele. Vedeti gastele si ratele? Arzale-ar focul sa le arza! Stau pea pa ca pe varza! Si toata ziua (Nicusor vezi ca le sperii) beau doar apa, ca soferii. Si pentru ca a venit vorba: unde-o fi masina aia? Ca nu ne-or tot fi luat-o gaia? Dar noua tot nu ne pasa. Avem cu ce merge acasa, sa nu intarziem pe la pranz: incalecam pe cate un manz.