Limba noastra - Alexe Mateevici

Afla poezia “Limba noastra”, versuri scrise de Alexe Mateevici.

Limba noastra-i o comoara
In adancuri infundata
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.

Limba noastra-i foc, ce arde
Intr-un neam, ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Limba noastra-i numai cantec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zari albastre.

Limba noastra-i graiul panii,
Cand de vant se misca vara;
In rostirea ei, batranii
Cu sudori sfintit-au tara.

………………………………

Limba noastra-s vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le-nsirate,
Te-nfiori adanc si tremuri.

Limba noastra ii aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spue-n hram si-acasa
Vesnicele adevaruri.

Limba noastra-i limba sfanta,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plang si care-o canta
Pe la vatra lor taranii.

Inviati-va dar graiul
Ruginit de multa vreme,
Stergeti slinul, mucegaiul
Al uitarii-n care geme.

Strangeti piatra lucitoare,
Ce din soare se aprinde,
Si-ti avea in revarsare
Un potop nou de cuvinte.

Nu veti plange-atunci amarnic,
Ca vi-i limba prea saraca,
Si-ti vedea cat e de darnic
Graiul tarii noastre draga.

Rasari-va o comoara
In adancuri infundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.