Intoxicatiile cu aluminiu si efectele nocive pentru om

Intoxicatiile cu aluminiu au numeroase efecte nocive asupra organismului uman. El devine sigur nociv, acumularile progresive ducand la acele depozite incompatibile cu buna functionare sau chiar supravietuirea celulelor componente.

Astazi stim ca acest element poate sa distruga neuronii sau celulele miocardice, provocand encefalopatii sau cardiomiopatii mortale, ca poate sa compromita hepatocitelem sa provoace anemii si decalcifieri osoase grave. Sa nu ne grabim insa si sa incerca, sa creionam cateva din “relele” cu care ne ameninta aluminiul.

Asadar, la nivel cerebral, complicatiile induse de el, progresive si ireversibile, evolueaza intr-un an sau doi. Acestea au fost studiate cu mare atentie la bolnavii cu insuficienta renala tratati prin dializa permanenta. Astfel, A. C. Alfrey din SUA, masurand procentul de aluminiu, prezent in creier la pacientii decesati, a atribuit aceste encefalopatii unei intoxicatii cu forma sa solubila. A. I. G. McLauglin din Anglia si J. Lapresie din Franta au aratat ca examinarea in microscopie analitica a plamanului sau creierului unui om ce a inhalat, la locul de munca, pudra de aluminiu timp de mai multi ani releva o puternica “imbacsire” pulmonara cu aceasta pulbere si, de asemenea, numeroase concretiuni anormale in substanta cenusie, constituite din aluminiu asociat cu fosfor si fier. Actualmente, toxicitatea aluminiului este evocata pentru a se explica unele demente senile si presenile.

Din pacate, nu exista o proba edificatoare a responsabilitatii acestui metal in distrugerea anumitor organe, creierul, de pilda, fiind necesara recurgerea la prelevarea lor pentru a-l identifica. Aceeasi problema se pune si in ceea ce priveste miocardul, ale carui celule nu se reinnoiesc (la fel ca si cele cerebrale). Acumularile importante de aluminiu in lizozomii acestora provoaca, datorita imposibilitatii eliminarii lor, afectiunile cunoscute sub numele de cardiomiopatii, cu leziuni celulare majore ale muschiului cardiac.

Asemenea depozite se regasesc si in ficat. La nivelul hepatocitelor, responsabilele principalelor sale functii, se constata in lizozomi concentrari si precipitari locale substantiale de aluminiu insolubil. Paradoxal, ele nu afecteaza decat foarte rar fiziologia ficatului, explicatia fiind, fara indoiala, legata de faptul ca, pe de o parte, celulele hepatice se divid si se regenereaza cand sunt distruse, iar pe de alta parte, ele pot sa elimine pe cale biliara elementele stocate. Totusi, in unele cazuri, acumularile intracelulare au o atat de mare dezvoltare incat hepatocitele sunt complet distruse.

Trebuie sa mai amintim aici ca unele anemii sunt, la randul lor, atribuite toxicitatii aluminiului. Maduva osoasa, sediul producerii globulelor rosii, este constituita dintr-un ansamblu de celule, marcofagele fiind inzestrate cu un numar important de lizozomi cu activitate intensa, fapt evidentiat de experientele efectuate pe sobolani. Ori, supraincarcarea cu aluminiu are loc tocmai in aceste celule cu rol esential in metabolismul fierului.

Frecvent, la bolnavii uremici se constata, de asemenea, o decalcifiere osoasa, asociata cu dureri violente si fracturi spontane. Astazi stim ca acesta maladie, insotita adesea de instalarea unei necefalopatii, poate fi legata de o intoxicatie cu aluminiu, indusa, in principal, de apa folosita la dializa. Biopsiile osoase releva o diminuare a procentului de calciu si o neta sporire a elementului incriminat, observat sub forma de cristale submicroscopice distincte in zonele de calcificare.

Desigur, descoperirea toxicitatii aluminiului pentru om este de data recenta pentru ca bilantul intocmit sa fie complet. Oricum, in momentul acutal intelegem mult mai bine caile metabolice urmate de acest element si comportamentul sau la nivel celular. Sa speram ca medicina va da un raspuns tuturor nelamuririlor ce continua sa persiste. Miza este importanta daca tinem seama de numarul mare al acestor maladii, a caror cauza nu se cunoaste inca, si de importanta punerii la punct a unor tratamente preventive eficiente.