Grea viata mumiilor - Mumiile si ordinatoarele

De la Roentgen la tomografia computerizata

Tanarul cu care vrem sa facem acum cunostinta se numeste Ankephor si s-a nascut in anul 600 i.Hr. Incepand din anul 1872 el si-a avut resedinta in sarcofagul sau aflat la Muzeul de Arte Frumoase din Boston. Din clipa in care cu secole si secole in urma a fost imbalsamat nimeni nu i-a vazut chipul. Iata insa ca acum, la Spitalul din Boston, oamenii au ocazia sa-l vada cum nu l-a mai vazut nimeni pana acum. Corpul lui – ramas neatins in sarcofag – este fotograful cu ajutorul unor aparate speciale cu care se executa tomografia computerizata.

Cu ajutorul tomografului au fost fotografiate pana acum 50 de mumii. Imaginile clare obtinute au permis doctorilor, egiptologilor si arheologilor sa afle date noi despre viata si moartea oamenilor din tara faraonilor. Rezultatele obtinute le depasesc cu mult pe cele realizate cu ajutorul aparatelor Roetgen si au trezit un interes cu totul exceptional in randul specialistilor. Ca urmare, in prezent, la Muzeul de Arte Frumoase din Boston sunt pregatite acum pentru studiu alte 12 mumii umane, precum si mumii de animale: pisici, caini, serpi etc.

Radiologii de la Universitatea din Minnesota au inceput studierea tuturor celor 78 de mumii aflate la celebrul “British Museum” din Londra. Rezultatele obtinute pana in prezent prin procedeul CT au fost prezentate la un simpozion stiintific organizat de Universitatea din Manchester – Anglia. Cu aceasta ocazie un mare numar de egiptologi au luat pentru prima data cunostinta de faptul ca CT permite obtinerea unor date mult mai exacte si mult mai numeroase decat prin procedeele folosite pana acum.

In Egipt, intre anii 2686 – 2613 i.Hr. cand au inceput sa fie mumificate cadavrele, aceasta se facea numai pentru faraoni, membrii familiei acestora, precum si pentru membrii curtii faraonilor. Mai tarziu a fost permis ca procedeul sa fie folosit si pentru oamenii din paturile inferioare. Mumificarea egiptenilor bogati se facea dupa un procedeu care reclama cunostinte chirurgicale, experienta si practica din partea celui care o executa.

Cum se proceda?

Mai intai era indepartat creierul celui decedat, dupa care se extrageau celelalte organe interne, mai putin inima. Cavitatea obdominala era curatata cu vin de palmier si umpluta apoi cu iarba sau nisip – dupa cum ne asigura specialistii care au examinat aceste mumii. Dupa aceea corpul este lasat sa se usuce timp de patruzeci de zile. In continuare, interiorul era golit din nou si umplut de data aceasta cu panza sau rumegus. Dupa aceea era inchis, acoperit cu un strat de ceara si uns cu substante aromitoare, mirt sau scortisoara si diferite alte substante care permiteau si facilitau intarirea pielei si apararea corpului de patrunderea umiditatii.

Cine tulbura linistea mumiilor

Din pacate, nu toate mumiile s-au bucurat de linistea vietii … de apoi pentru care au fost pregatite. Multe dintre ele au cazut prada jefuitorilor de morminte care au bantuit Egiptul secole de-a randul. Jafurile aveau drept scop insusirea pieselor de aur si a celorlalte obiecte pretioase cu care erau ingropati vechii egipteni.

Dar si oamenii de stiinta au tulburat linistea mumiilor. Ideea de a le analiza cu ajutorul razelor Roentgen este tot atat de veche ca si inventia insasi. In anul 1896, la numai cateva luni dupa ce fizicianul Roetgen a descoperit razele care ii poarta numele, la Muzeul din Frankfurt a fost analizat primul sarcofag. De atunci au fost roentgenizate a devenit o metoda inseparabila pentru studiul istoriei. Prin aceasta s-a reusit sa se obtina date noi despre vechii egipteni. Savantii au aflat astfel bolile de care sufereau acestia, obiceiurile religioase si culturale, ocupatiile lor. Numai ca imaginile obtinute cu aparatele Roenthen conventionale nu erau suficient de clare iar deschiderea mumiilor pentru a fi studiate ar fi adus prejudicii mari ata corpului imbalsamat, cat si sarcofagului. Aceste neajunsuri au fost inlaturate acum datorita procedeului CT.

“Cu ajutorul tomografului am reusit sa aflam o multime de lucruri pe care nu ni le ofereau nici inscriptiile, nici sarcofagele”, spunea doctorul Sue D’Auri de la Muzeul din Boston. “Reusim sa facem acest lucru fara a distruge ceea ce egiptenii au lucrat cu atata precepere si migala”.

Procedeul este identic cu cel pentru examinarea pacinetilor vii. Singura deosebire consta in faptul ca mumia se afla inchisa in sarcofag. Acesta este introdus intr-un aparat, in jurul sarcofagului rotindu-se o sursa de raze Roentgen. Datale astfel obtinute sunt introduse apoi intr-un ordinator care deseneaza vizibil fiecare organ, fiecare os sau alte structuri, ordinator care face foarte distincta diferenta intre diferite tesuturi. Pe parcursul a patru ore, cat dureaza … operatia, mumia este analizata pe portiuni. Fotografiile facute mumiilor seamana perfect cu cele facute fiintelor vii, ceea ce demonstreaza inaltul grad de profesionalitate al mumificatorilor egipteni.

Faceti cunostinta cu tineri egipteni de acum … doua milenii si jumatate

“Fotografiile” lui Ankperfhor au trezit un interes neobisnuit, fiecare dintre cei prezenti la Spitalul din Boston asteptand sa vada ce date noi va aduce CT despre oamenii Egiptului de acum doua milenii si jumatate. Asteptarile nu le-au fost inselate.

Ankpefhor a murit in jurul varstei de 30 de ani, avea oase puternice, dinti completi si mari. Muschii pectorali din dreapta erau mai puternic dezvoltati, fapt care demonstreaza ca era dreptaci. Unele anomalii ale coloanei vertebrale au condus la concluzia ca eroul nostru avea placutele deformate si ca in ultimii ani de viata a suferit de mai multe boli.

“Autopsia” CT a reusit excelent, fapt care i-a facut pe radiologul cardiovascular Myron Mara de la Spitalul din Boston sa declare: “Munca noastra este foarte asemenatoare cu cea a detectivilor. Este reconfortant sa considerati ca bolile lor erau aproape identice cu cele ale oamenilor de astazi. De altfel, nici nu ne asteptam la surprize prea mari”.

Inainte de a-l examina pe Ankpefhor, doctorul Mara a facut … analizele unui oarecare Nasptah. Inscriptiile de pe sarcofagul lui tradau, in afara de nume si indeletnicire, si faptul ca era un umil lucrator la lacasul zeului Amen din Karnak, fosta capitala a Thebei. CT a indicat ca el a murit la varsta de 60 de ani si ca avusese o clavicula rupta. Aparatul nu a putut preciza daca fractura s-a produs in timpul vietii sau dupa aceea. Inetresanta a fost comparraea mumiei lui Nesptah cu cea a sotiei lui, aflata si ea in colectia aceluiasi muzeu, care a fost trecuta si ea prin CT. In timp ce cadavrul lui Nesptah a fost mumificat de specialisti, cadavrul sotiei a fost “lucrat” de un incepator in ale mumificarii, care a facut (se practica inca de pe vremea aceea!) o treaba de mantuiala. Se poate deduce aceasta dupa modul in care in cazul lui Nesptah bratele, picioarele si fiecare deget al acestora a fost badajat separat, spre deosebire de ale sotiei care au fost legate cu bandaje comune.

De un interes si mai mare s-a bucurat mumia unei domnisoare egiptene, fiica paznicului tempului din Theba, pe care arheologii o numesc “lady Tachat”. Fata a trait mai putin de douazeci de ani. Mumia a fost examinata cu CT, care a pus in evidenta mari defromatii ale scheletului, coaste rupte, dar si – si aceasta a fost elementul cel mai socant – un craniu asezat sub bazinul ei. Ce care a incercat sa lamureasca misterul craniului in plus a fost doctorul Derek Norman de la Universitatea din Minnesota. Acesta a tomografiat-o atat pe “lady Tachat”, cat si enigmaticul craniu. El a ajuns la concluzia ca bandajele din jurul corpului fetei nu erau cele originale. In felul acesta s-a adeverit banuiala ca mumia fetei fusese victima jefuitorilor de morminte care au deschis sarcofagul si au furat obiecte de valoare. Mai tarziu preotii sau rudele fetei au reimbalsamat mumia, prilej cu care au pus in sarcofag un craniu nou, pare-se al tatalui domnisoarei, al carui nume este de altfel inserat si pe peretele sarcofagului.

Se apreciaza ca tomografia face adevarate minumi in materie de studiere a mumiilor aducand la iveala detalii interesante despre viata egiptenilor.

Nicolae Nicoara