Univers de copil

 Diamantul sintetic

 Minunata piatra pretioasa de care se leaga atatea legende – diamantul – este astazi intrebuintata in electronica, in microelectronica, in tehnica spatiala ca si in prelucrarea industriala a materialelor dure si extradure. Forajul petrolier si exploatarile miniere au putut progresa tot datorita sculelor cu diamante. Se stie, diamantul este cel mai dur material existent in natura.

In intreaga lume, dupa aprecierile specialistilor, se consuma numai in asemenea aplicatii tehnice cantitati de-a dreptul impresionante – de ordinul a multor zici de milioane de carate, in fiecare an!

Dupa cum stim, din spusele unui cercetator roman, “la ora actuala, un zacamant este considerat rentabil daca la fiecare tona de roca extrasa rezulta 0,5 – 1 carat de diamant natural”. Rezervele naturale de diamant sunt nu doar limitate, ci si – dupa cum s-a vazut – tot mai greu exploatabile.

Intre diamant si grafitul din creion nu este din punct de vedere chimic nici o diferenta – ambele sunt alcatuite din … carbon. Aceasta i-a indemnat pe oamenii de stiinta sa incerce o “rearanjare” corespunzatoare a atomilor. Asadar, se poate obtine diamant din … grafit? Da, dar in conditii cu totul speciale de temperatura si presiune care incearca sa reproduca in laborator fenomenele de cristalizare petrecute in adancurile Pamantului.

Romania se numara printre acele putine tari din lume care au capacitatea tehnologica de a produce industrial diamante sintetice. Incorporate intr-o serie de scule si dispozitive, diamantele sintetice romanesti au taiat marmura si travertinul care decoreaza metroul bucurestean, ajuta la realizarea motoarelor de autoturism sau graveaza si slefuiesc sticla ori cristalul. Chiar si pentru prelucrarea rubinelor – fara de care ceasurile mecanice moderne, de precizie, ar fi de neconceput – se apeleaza tot la diamantul sintetic.