De vorba cu ceasornicul

“Intrebuinteaza-ti bine timpul!”

Deasupra scrinului, la perete, atarna un ceasornic vechi. Mica Marioara sta inaintea lui si se uita ganditoare la el. In sfarsit ii zise: “Spune-mi ceasule bun si batran, pentru ce esti adica aici? Tu doar nu faci alta, decat tic-tac, si cateodata bim-bim.”

Ceasornicul batran raspunse: “Uita-te bine la mine, fetita mea, eu sunt un obiect foarte folositor si de o insemnatate prea serioasa pentru oameni. Vezi, daca am facut de saizeci de ori tic, tac, a trecut un minut. Am doua degete, unul lung si unul scurt. Cu cel lung arat tot cate un minut mai departe, o bucatica de timp. Daca am aratat saizeci de minute, atunci a trecut o ora, si degetul meu cel scurt, arata o alta ora pe cadran.

- Si, ca oamenii sa nu treaca cu vederea ca a trecut o ora, bat cu un ciocanel in clopot. Din 24 de ore, se face o zi. Din zile se fac saptamani. Din saptamani se fac luni. Din luni se fac ani.

- Asa iti impart tie, mamei tale, tatalui tau si fratelui tau fiecare ceas al vietii. Voi puteti sa vegheati sau sa dormiti, sa lucrati sau sa nu faceti nimic, degetele mele arata si clopotul meu tot suna mai departe.

- Fiecare ora ce o sun, trece pentru totdeauna si nu se mai intoarce. Asa va fac cu fiecare minut mai batrani. Daca nu intrebuintati timpul, sunteti voi singuri de vina. Eu vi l-am dat!!!

Marioara, de ar fi priceput ce-i spune, s-ar fi intrebat: “Oare nu dorm prea mult? Sunt oare in fiecare ora sarguincioasa? Oare nu am trait o zi, fara sa o fi intrebuintat in bine?”

Batranul ceasornic grai mai departe, zicandu-i: “Eu atarnam odata in alta casa. Intr-o zi a venit un cersetor batran inaintea mea si, ingenunchind, s-a rugat, zicand: Ah, ce prosteste m-am purtat! Cand am fost tanar si puternic, am fost un netrebnic. Lucrul mi-a fost o povara. Acum sunt batran si slab, n-am paine si trebuie sa cersesc. Ah, da-mi macar un an tineretea mea inapoi! Eu n-as mai pierde o ora in zadar, ca sa nu mai port acest sac de cersetor!” Asa se ruga batranul.

Ceasornicul i-a raspuns: “Desi mi-este mila de tine, dar nu mai pot sa-ti dau inca odata, ceea ce iti dadusem la vreme.”

-Alta data a stat sub mine un pat, in care se afla un om pe moarte. Acela a ridicat ochii spre mine si a suspinat: “Ah, poate intr-un ceas voi muri. Timpul vietii mele s-a sfarsit si trebuie sa apar inaintea lui Dumnezu. Dar mi-e frica, caci am dus o viata pacatoasa! Om da-mi numai un an din timpul pierdut inapoi. Vreau sa repar totul, vreau sa ma rog, sa lucrez si sa ma feresc de orice pacat! ”

Asa a suspinat omul acela. Dar ceasul i-a raspuns: “Prea tarziu, timpul tau s-a scurs!”

Si Marioarei i-a zis: “Vezi, draga Marioara, ca sunt un lucru de o insemnatate prea serioasa. Intrebuinteaza-ti fiecare ceas al vietii cu intelepciune, caci nici unul nu se mai intoarce!”