Copilul balbait si personalitatea sa

Are copilul balbait o personalitate diferita? Este in afara de orice indoiala, iar studii clinice si psihosometrice au dovedit ca personalitatea unui balbait nu este deloc univoca. Defectiunea de vorbire il afecteaza si-i influenteaza comportamentul. El devine, uneori iritabil, alteori inhibat, chiar prea inhibat, este instabil, turbulent si incapatanat sau izolat, nu are incredere in el, timid. Dar se pare ca agresivitatea predomina de multe ori, alternand cu reactii puerile. Intre reactii emotive excesive, plange sau rade nemotivat, este hipersensibil la orice stimul afectiv.

Tabloul comportamental se poate completa cu stari de anxietate, de obsesie sau fobie (frica de intuneric sau de animale), tulburari de somn, enurezie, persistenta obiceiului de a-si suge degetul. Evolutia comportamentului este variabila: unii continua sa se izoleze, sa refuze contactul verbal cu ceilalti copii, altii, dimpotriva, depasesc timiditatea si izolarea si cauta permanent tovarasie, ajung sa nu-i mai deranjeze defectul de vorbire.

Bloodstein enumera patru faze ale acestei evolutii:

·         Copilul vorbeste liber, nu e constient de defectul sau de vorbire;

·         Incepe sa-si dea seama ca se balbaie (ceilalti copii nu vor intarzia sa-i remarce acest defect), dar continua sa vorbeasca liber, nu are inhibitie;

·         Devine afectat de defectul sau, agresiv sau inhibat;

·         Reuseste sa depaseasca inhibitia sau, dimpotriva, ramane un handicap.

Studiile psihosomatice au demonstrat ca inteligenta balbaitului este absolut la fel cu cea a copilului normal. De cele mai multe ori si la majoritatea copiilor, balbaiala apare la varsta de 3-4 ani, fiind adesea trecatoare. Evident, se stie ca la aceasta vasta copilul prezinta un ritm accelerat de dezvoltare a limbajului. Mare grija cum tratati copilul si cum abordati problema, deoarece riscul ca aceste tulburari sa sa agraveze este mare, mai ales daca familia si colectivul in care traieste copilul in aceasta perioada prezinta reactii negative fata de el. De asemenea, pot sa apara disfunctionalitati la nivelul sistemului nervos, ca de exemplu: agitatie, tulburari de somn, aparitia unor ticuri, schimbarea culorii fetei, traspiratie, etc. Printre tulburarile care pot sa apara la copiii balbaiti amintim: tulburari de concentrare a atentiei, anxietate, instabilitate afectiva, incapatanare si negativism, tendinta spre izolare, adoptarea unor comportamente antisociale, nevoia de a fi protejati, hiperactivitate etc. Asadar, mare atenti la atitudinea pe care o manifestati vis-a-vis de acesti copii. Daca sunteti exagerati si aveti cerinte mari referitoare la vorbirea copilului, acest lucru va duce la “ïntretinerea” balbaielii. Daca veti opta pentru o atmosfera calda si prietenoasa, fara sa recurgeti des la atentii asupra modului de exprimare, cu siguranta veti remarca efectele pozitive asupra “recuperarii” sale.

Balbaiala, departe de a fi o afectiune unitara, cu o terapie specifica, reprezinta o manifestare cu tot atatea fatete cati balbaiti exista si ca numeroasele incercari si metode terapeutice sunt departe de a aduce o vindecare completa. Fiecare balbait ascunde in el si propriul sau remediu.