Coloana infinitului

Va oferim spre lectura poezia “Coloanei fara sfarsit”. Coloana fara sfarsit este un monument ridicat de sculptorul Brancusi Constantin in cinstea faptelor eroice a populatiei gorjene din timpul primului razboi mondial. Local, coloana este cunoscuta sub denumirea de “Coloana recunostintei fara sfarsit fata de eroii tarii”, “Coloana infinita”.

Fir de infinit, scindand c-un suras Universul,

Izbucnesti – patima vie – din porii pamantului

Privindu-si in piept si pe frunte luna si soarele.

Arc inaltat de morminte, razlete, strabune,

Fulger de aur, zbor solitar spre minune,

Tu ai adunat in impletirea-ti planset de cobze si naiuri,

Te-ai inmladit in flacara de dor a dragostei,

Ai umbrit trup asudat si trudit de popor,

Ai furat aici, la campie,

Ceva din mandria bradului de munte

Si-ai impletit in taina trupului tau

Sunet de clopot, jar aspru scaparat sub steiuri carunte,

Cantec fermecat de pasare maiastra, turle de stele,

Durere si jale si bocet din lacrimile tarii mele …

… Ti-ai scris uriasul strigat pe cer,

Minune de suflet si trup de otel,

Coloana a lacrimilor trecute, a implinirilor prezente si viitoare,

Flacara de aur, tipat de belsug, scara de armonii si visare,

Cantec de soare … vatra de soare … sageata de soare!