UN ALT MOD DE ABORDARE A FIZICII

prof. Mihaela Butoi

Colegiul Tehnic “Petru Poni”, Onești

La nivelul fiecărei şcoli a apărut motivaţia implementării noilor tehnologii informatice în procesul educaţional, în vederea dezvoltării creativităţii fiecărui elev. Profesorul este solicitat astăzi, în mod continuu, să promoveze învăţarea eficientă, și nu orice învăţare eficientă, ci una participativă, activă, creativă. Pentru a creşte accesul la resursele educaţionale digitale şi pentru a crea noi medii virtuale de învăţare, elevilor li se propune realizarea de produse informatice care să constituie instrumente IT de predare a cunoştinţelor.

Actualele programe şcolare au fost dezvoltate în spiritul noii paradigme educative centrate pe cel care învaţă. Elevul nu primeşte informaţia ştiinţifică, ci o procesează prin activităţi didactice create de profesor. Elevul este implicat în rezolvarea, aplicarea prin eforturi proprii. Atributul învăţării centrate pe elev este succesul echipei profesor-elev. Profesorul conduce procesul de predare-învăţare-evaluare, proiectează lecţia, ajutând elevul să folosească capacitatea sa de a privi cum să înveţe. Procesul de predare-învăţare trebuie să se realizeze în echipa profesor-elev, trebuie să fie activ şi fiecare activitate didactică să fie autentică, specifică, orientată către o aplicaţie care îl va atrage pe elev.

Învăţarea centrată pe elev în studiul fizicii a pus în evidenţă dezvoltarea de către profesori a proiectelor didactice în funcţie de tipul lecţiei. Strategia didactică constă în dezvoltarea subiectului într-o manieră logică elevul fiind direcţionat prin conversaţia euristică de către profesor. Întrebările sunt adresate întregii clase, iar elevii organizaţi în grupe valorice sau individual caută răspunsul; acesta este drumul spre învăţare şi aplicare în cadrul lecţiei centrate pe elev.

Potenţialul educaţional al internetului precum şi programele educaţionale au determinat impulsionarea activităţii metodico-ştiinţifice la nivelul învăţământului universitar şi preuniversitar. Astfel, putem remarca o caracteristică esenţială a învăţământului preuniversitar şi anume adaptarea la nevoile timpului prezent. La baza strategiilor didactice interactive trebuie să se regăsească principiul - elevii construiesc propriile înţelesuri şi interpretări ale instruirii, iar scopurile instruirii sunt discutate, negociate, nu impuse.

Interactivitatea presupune creativitate, fiind asociată unei învăţări de tip superior, care implică eforturile comune profesor și elev. Strategia cea mai convenabilă pentru o învățare participativă poate să înceapă prin formarea unor echipe profesori – elevi care să realizeze produse multimedia ce pot fi utilizate în cadrul lecțiilor asistate de calculator. O astfel de echipă trebuie să aibă cunoştinţele IT şi cunoştinţele ştiinţifice necesare realizării produselor IT, având în componența sa elevi ce doresc să participe la realizarea de lecţii sau momente didactice ale lecţiilor asistate de calculator.

Pentru a asimila noile tehnologii, pentru a le utiliza eficient, pentru a creşte accesul la resursele educaţionale digitale şi pentru a crea noi medii virtuale de învăţare, elevii sunt antrenați în realizarea de produse informatice care să constituie instrumente IT de predare a cunoştinţelor. Echipa de proiect va realiza următoarele:

• alegerea metodele didactice capabile să stimuleze creativitatea elevilor;

• alegerea metodelor prin care să ofere elevului posibilitatea autoevaluării, deci a autoreglării;

• să stârnească curiozitatea elevului, astfel încât fiecare moment didactic să devină o provocare. Ceea ce se așteaptă ca urmare a muncii de echipă este un produs multimedia care să îndeplinească următoarele condiţii:

• structura lecţiei virtuale să corespundă curriculum-ului naţional;

• scenariul lecţiei de predare-învăţare-evaluare să cuprindă următoarele momente specifice lecţiei:

1. • evaluarea iniţială;

   • activităţi didactice de predare-învăţare mulate pe obiectivele operaţionale;

   • activităţi didactice de autoevaluare/evaluare.

     Prin utilizarea soft-urilor educaţionale se constată următoarele:

• elevul poate lucra individual sau în grupe, acesta învaţă ce înseamnă munca în echipă;

• simulările fenomenelor fizice şi chimice atrag după sine dezvoltarea creativităţii fiecărui elev în parte;

• profesorul urmăreşte fiecare elev în parte, obţinând un feed-back continuu, fapt care îl ajută pe profesor să-şi modeleze strategia didactică, în vederea obţinerii eficienţei lecţiei;

• acest gen de abordare interdisciplinară permite elevilor să-şi restructureze cunoştinţele şi să dobândească mai uşor altele;

• procesul de predare-învăţare-evaluare tradiţional nu poate realiza, decât în mică măsură, modelarea unor fenomene fizice;

• profesorul trebuie să nu ignore experimentul real, care are rolul său specific; perimentul virtual ajută elevul să vadă cu ochii minţii fenomenele interne fizice;

• modelarea virtuală însoţită de explicaţiile interdisciplinare conduce la creşterea calităţii procesului de predare-învăţare-evaluare.

  Dintre aprecierile pentru o lecție realizată în această manieră se pot enumera:

• lecţia interactivă realizată cu ajutorul instrumentelor didactice IT determină elevul să reuşească o concentrare maximă (80% din timpul lecţiei);

• elevul se integrează în munca în echipă în proporţie de 75%;

• peste 50% din conţinuturile ştiinţifice sunt însuşite în lecţiile interactive;

• 45% dintre elevi apreciază evaluarea continuă şi semnificaţia ei.

  Bibliografie:

1. Oprea Crenguţa-Lăcrămioara – Strategii didactice interactive, Editura Didactică şi Pedagogică, București, 2012

2. Neacşu Ioan – Instruirea şi învăţarea, Editura Polirom, București, 2008