TERAPIA EDUCAȚIONALĂ COMPLEXĂ ȘI INTEGRATĂ ÎNTRE PROIECTARE DIDACTICĂ ȘI FUNCȚIONALITATE CONVERGENT- INTERDISCIPLINARĂ

Prof. educator Mureșan-Chira Gabriel

Școala Gimnazială Specială Centru de Resurse

și Documentare privind Educația Incluzivă/ Integrată, Cluj-Napoca

Rezumat: Psihopedagogia răspunde concret și concentrat la solicitările beneficiarului de educație cât și a societății în general. Adresabilitatea curriculumului destinat elevilor cu cerințe educative speciale poate suferi adăugiri sau eliminări după caz; fapt pentru care dinamica educațională specială deține o particularitate deosebită. Adaptarile curriculare și proiectarea activităților didactice (a scenariilor didactice, a situațiilor de învățare) sunt accentuate atât de menținerea standardelor de calitate cât mai ales prin adaptarea și personalizarea acestor intervenții pentru atingerea obiectivelor formulate SMART și HEART. Prin adaptarea la posibilitățile elevului, proiectarea didactică este deosebit de dinamică în structurile și substructurile componențiale, oferind feedback imediat, după fiecare secțiune din proiect. Învățarea trebuie să devină firească, combinând conținuturi științifice, în vederea generării unui pattern de stimulare- învățare, cu un puternic caracter ludic- terapeutic. Dimensiunea ontologică a proiectării didactice integrate elevilor cu specificul dizabilităților cognitive, elimină tipicurile în procesul didactic și propune o conceptualizare ciclică, o rotire a termenilor și facturilor de origine interdisciplinar- integrată.

Cuvinte cheie: operaționalizarea obiectivelor proiectului de activitate, pattern de stimulare- învățare, integrarea conținuturilor curriculare.

a. Preambul

Terapia Educațională Complexă și Integrată reprezintă mult mai mult decât ceea ce se afirmă în studiile de specialitate, acesta depășind concepția organizatoric- modulară (Gherghuț, 2001) sau caracterul intermodular(Mușu, Taflan, 1997), adică, se implică dinamic pe structuri și substructuri inclusiv organizaționale, din punct de vedere al resurselor umane sau, din punct de vedere al raporturilor cu spectrul proiectării activităților didactice. Astfel, Terapia Educațională Complexă și Integrată (T.E.C.I) prin procedurile terapeutice constitutive (terapie ocupațională, socializare, stimulare cognitivă, ludoterapie sau formarea autonomiei personale) intervine atât din punct de vedere modular, cât mai ales specific, prin exploatarea la maximum a conținuturilor curriculare destinate elevilor cu cerințe educative speciale, a caracterului ludic al activităților, căutând finalitatea în spațiul aplicativ- practic, urmărind consolidarea sau formarea la standarde minimale a anumitor deprinderi psihosociale, general- specifice, pe diverse arii, sectoare, secțiuni, sau substructuri.

În aceste condiții, se impune crearea unui amplu cadru integrat- curricular care să răspundă adecvat solicitărilor beneficiarilor de educație, începând cu secțiunea de concepere- proiectare, structurare, funcționalitate- operaționalizare, din punct de vedere al obiectivelor SMART și HEART, a feedback- ului activității didactice. Se remarcă astfel, interdependența accentuată a relației psihopedagogic- interdisciplinară, cu fundamentele și principiile pedagogice, afirmând și promovând conform legislației în vigoare (Anexa 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului, nr. 5234/01.09.2008), libertatea cadrului didactic de a opta pentru efectuarea unor exerciții de învățare sau/ și activități cu puternic caracter terapeutic, corespunzătoare specificului elevilor cu cerințe educative speciale în zona proximei lor dezvoltări. Însă, „Aceste categorii/ tipuri de terapie, deși pot avea fiecare în parte autonomie funcțională proprie, de sine stătătoare conducând la elaborarea de programe educațional- terapeutice distinct, se găsesc și într- o relație de interdependență reciprocă. Această viziune se relevă în mod pregnant în caracterul intermodular (interdisciplinar), fapt ce are implicații metodologice notabile în organizarea și desfășurarea activităților educațional- terapeutice“(cit. în Mușu, Taflan, pag.9, 1997).

b. Funcții integralist- ciclice ale proiectului de activitate didactică aplicate învățământului gimnazial special adaptate elevilor cu dizabilități cognitive

Privind conceptul de dizabilitate cognitivă, există mai multe teorii însă, acest termen indică o particularitate în organizarea arhitecturii cognitive, o carență asupra căreia se concentrează acțiunea recuperatorie care, trebuie să se realizeză în favoarea elevilor. Contruct rămas neterminat, dizabilitatea cognitivă poate reflecta o neterminare în maturarea mnezică, o insuficiență mintală care, de la caz la caz deține o formă particulară ce, indisolubil este conectată și dimensiunii instructiv- educaționale. Numitorul comul al acestei destructurări cognitive este rigiditatea în procesarea informațională, lentoarea și specificitateasistemului cognitiv, nu o boală ci, o caracteristică de unicitate, o tulburare de sistem care influențează indirect toată unitatea funcțională a individului în cauză. (Zazzo, 1973- 1975, Roșca, 1967, Pevzner, 1975, apud Druțu, 1995- 2002).

În aceste condiții, în conceperea modernă și integraționistă a proiectului de activitate în cadrul TECI, avem în vedere pe lângă specificitatea arhitecturii cognitive și o serie de derivate din principiile psihopedagogiei speciale, din medicină, și didactica învățământului special, comparativ cu valențele calității în monitorizarea elevilor din clasă, ca element fundamental în proiectarea didactică de calitate, integrată. Putem aminti câteva derivate aplicate cu succes, aplicații finale rezultate dintr-un lung proces de îmbunătățire calitativă a proiectului de activitate didactică: proiectarea fiind de sorginte integratoare (unificând elemente de sinteză a psihopedagogiei speciale) determină transformarea proiectăriioferind nivele de complexitate în oferirea de informație, o adaptare obligatorie la elevi, pe specificul lor, o prospectare a conținuturilor pe secvențe de predare, învățare și evaluare, cu feedback permanent inclusiv pentru fiecare secțiune structural- operațională a proiectului de activitate, evitând categoric exclusivitatea evaluării de la sfârșitul activității. Un alt aspect este ramarcat prin faptul că, profesorul, pe de o parte continuă unele activități școlare cu debut la profesorii psihopedagogi, iar, pe de altă parte el oferă o integrare ludică a unor activități în concretismul situațiilor de viață, adică: faptului că nu predă o disciplină anume ci un modular disciplinar (socializare, stimulare cognitivă, terapie ocupaționala, favorizează dezvoltarea autonomiei personale, integrează inclusiv conținuturi de aritmetică, fizică, limbă și comunicare) adaptat, integrat, moderat și interactiv, unifică praxiologic și pedagogic toate aceste elemente într- un tot unitar, pe fondul stimulării permanente a elevilor cu cerințe educative speciale. Aproape permanent este pus în postura de a concepe strategii adecvate, de a trece de la competențe generale la competențe specifice, să deriveze din acestea obiective operaționale atât pentru secțiunea de activitate strictă (spre exemplu socializare) cât mai ales să unifice interdisciplinar date, informații și conținuturi din alte arii curriculare (matematică și științe, limbă și comunicare). În structura proiectuluimodern de activitate evită clasicismul și rigurozitatea scenariilor oferind în schimb interdisciplinaritate, fragmentarea monoblocului de informație în faze intermitente, adaptate și personalizate, o dinamică permanentă între actorii scenei educaționale, o stimulare a elevilor în spectrul deficiențelor identificate, o dinamică specială în cadrul structurilor și substructurilor componențiale a proiectului de activitate didactică, corespunzător particularităților bio- psiho- socio- culturale a elevilor cu cerințe educative speciale, care dețin un spectru specific structural- cognitiv.

Integraționismul sesizat în implementarea Terapiei Educaționale Complexe și Integrate depinde în mare măsură de abilitatea cadrului didactic de a surprinde acele conținuturi curriculare ce pot ,,jongla” interdisciplinar, de a trece din teorie în practică, de a reveni la conținuturile mai greu de asimilat, de a extrage concretul, de a unifica predarea cu elemente concrete din viața de zi cu zi. Un proiect de activitate de acest gen trebuie să fie perfectibil, să dețină un grad ridicat de adaptabilitate, să se raporteze permanent la elevi, învățare, la interacțiune, feedback, la crearea plăcerii de a învăța și de a interacționa cu profesorul sau alte persoane invitate să participe la o astfel de activitate.

Bibliografie:

1. Anexa 2 la Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului, nr. 5234/ 01. 09. 2008

2. Alois, Gherghuț. Psihopedagogia persoanelor cu cerințe educative speciale, Editura Polirom, Iași, 2001

3. Ioan, Druțu. Psihopedagogia deficienților mintali (lecții), Universitatea Babeș- Bolyai, Cluj-Napoca, 1995- 2002

4. Ionel, Mușu, Aurel, Taflan. (coord) Terapia Educațională Integrată, Editura Pro Humanitate, București, 1997

5. Tiberiu, Kulcsar. Factorii psihologici ai reușitei școlare, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978.