TEMA PENTRU ACASĂ 

Profesor Ene Steluţa

Şcoala ,,Miron Costin” Galaţi

Tema pentru acasă reprezintă o modalitate de exersare prin activitate individuală a deprinderilor dobândite în timpul lecţiei. Deoarece tema trebuie  să fie percepută ca o continuare a activităţii din clasă este necesară corelarea acesteia cu obiectivele urmărite în lecţie dar şi adaptarea ei la nivelul de vârstă, interesul şi posibilităţilor de înţelegere ale elevilor.

Pentru a răspunde la întrebările Cum? Cât? Când? despre tema pentru acasă profesorul trebuie să aibă în vedere următoarele:

- să folosească teme diferenţiate, astfel ca orice elev al clasei să poată aborda, la nivelul achiziţiilor sale, sarcini de lucru cuprinse în lecţie;

- să diversifice cerinţele, de exemplu: propune redactarea sau explicarea în scris a unei probleme rezolvate în clasă; cere elevilor să completeze un enunţ dat, să formuleze ipoteze când concluzia este dată; solicită elevilor să propună probleme în condiţii date, să analizeze consecinţe care decurg ca urmare a modificării ipotezelor unei probleme date;

- să încurajeze elevii să caute mai multe rezolvări, să propună conexiuni şi generalizări;

- să creeze elevilor diferite surprize în propunerea temei. De exemplu, se poate da ca temă: corectarea rezolvărilor din tema unui coleg; evaluarea pe o scală de notare a temei unui coleg; o activitate care presupune decupaje şi colaje; o activitate care presupune explorarea unor proprietăţi prin considerarea unor cazuri particulare (eventual, prin folosirea calculatorului) şi formularea unor generalizări; rezolvarea de probleme pe baza unei documentări suplimentare, dintr-o bibliografie precizată de către profesor;

- temele nonstandard (de exemplu, proiectele) presupun o analiză specială, o planificare a timpului alocat şi avertizarea elevilor asupra specificului şi obiectivelor urmărite;

- să folosească metoda „rezolv şi corectez" (în care fiecare elev, după ce a rezolvat propria temă, corectează tema unui coleg, face comentarii asupra acesteia şi propune o notă) ca o modalitate de dinamizare a activităţii clasei;

- să folosească diverse resurse în conceperea temei - culegeri de probleme, caiete de învăţare dirijată;

- să propună o parte a temei pentru acasă cu exerciţii de tipul itemilor din teste standardizate. În cadrul acestei teme, trebie folosite cât mai multe tipuri de itemi.

- să ţină cont de tipurile de probleme care ar necesita verificarea în ora următoare. Verificarea temei trebuie să se facă succint, acoperind în acelaşi timp principalele obiective ale lecţiei parcurse.

- să ţină cont de principiul: „ceea ce nu se verifică, nu se face!"

- să nu propună teme în vacanţe;se dă eventual, pentru perioada vacanţei, teme de reflecţie sau un proiect.

- periodic, se va verifica tema pentru acasă prin corectarea efectivă a acesteia, în afara orelor de curs;

- temele „pentru a doua zi" trebuie alternate cu teme date pe o perioadă mai lungă de timp;

- la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare, se propune ca temă pentru acasă una-două probleme de sinteză, care acoperă cât mai multe dintre noţiunile specifice unităţii de învăţare parcurse. Este important să fie reunite în cadrul aceleiaşi probleme cât mai multe din noţiunile studiate, pentru a realiza o relaţionare imediată a lor.

- înainte de penalizarea elevului pentru nerealizarea temei, trebuie analizae cu obiectivitate cauzele.

Metode de a verifica rapid şi eficient tema pentru acasă:

a) Teme care presupun rezultate numerice

Se notează rezultatele problemelor pe tablă şi se cere elevilor să confirme, prin ridicarea mâinilor, dacă rezultatul marcat este cel obţinut pe caiet. În cazul în care un număr semnificativ de elevi a obţinut rezultatul corect, se poate trece la exerciţiul următor. În caz contrar, se analizează exerciţiul în clasă şi se verifică rezultate parţiale.

Totuşi trebuie creat un astfel de climat încât raportările pe care le face elevul despre realizarea temei să fie oneste şi să implice responsabilizarea acestuia pentru propria învăţare.

b) Teme care presupun efectuarea de raţionamente

Se selectează din temă una-două probleme, care sunt semnificative din punctul de vedere al metodelor folosite în demonstraţie. Se realizează pe tablă cât mai clar figura problemei (dacă e cazul), eventual cu cretă colorată. Cu ajutorul elevilor se precizează etapele demonstraţiei, fără a intra în toate detaliile. Dacă aceste etape nu au fost parcurse de un număr semnificativ de elevi, se propune reluarea temei pe baza punctelor de sprijin oferite.

Metoda ,,rezolv şi corectez" - reprezintă o metodă spectaculoasă de implicare a elevilor în aprecierea activităţii colegilor. Se propune elevilor o temă pe o perioadă mai mare de timp (de exemplu, o săptămână). Se solicită elevilor ca, după efectuarea temei, să lucreze în perechi şi să-şi corecteze reciproc tema primită. Se evaluează atât efectuarea temei cât şi corectura.

„Corectorii" nu doar verifică şi evaluează tema colegilor, ci formulează şi judecăţi de valoare despre modul de redactare, metodele de rezolvare alese, claritatea explicaţiilor, aspectul general al temei etc. Este important ca elevii corectori să fi avut aceeaşi temă ca şi elevii cărora le corectează tema.

Bibliografie

Singer Mihaela, Voica Cristian, Elemente de didactică aplicată pentru clasa a VIII- a, Editura Sigma, Bucureşti, 2002.