TÃRÂMURI MIORITICE: SUNTEM ROMÂNI!

Prof. Popescu Ileana - Alina

Şcoala „Arhitect T. T. Socolescu”, com Pãulesti, jud. Prahova

Profesorul de limba si literatura românã se izbeste de cele mai multe ori, din partea elevilor, de refuzul de a lectura. Ce e de fãcut?

Am recurs la o strategie: m-am gândit cã o expeditie într-un spatiu în care mai întâlnesti, pe drumuri înguste, carul cu boi, condus, de jug, de bãtrânul ce poartã, cu mândrie, cãmasa albã strânsã la mijloc cu brâu lat de piele si serpar, ar putea fi de folos.

Asadar, la sfârsit de iulie 2008, am descins cu „batalionul” meu de elevi gimnazisti, pe peronul gãrii din Sângeorz-Bãi, Bistrita-Nãsãud, în tabãrã.

Bineînteles, nu am gãsit aici carul cu boi, dar pe bãtrân l-am gãsit alãturi de femeia sa: purtau opinci de piele legate cu nojite peste ciorapi grosi de lânã, împletiti de sotie la ceas de liniste si de searã, îmbrãcati în portul românesc, mostenit din bãtrâni. ªi locul era de poveste: am ascultat povesti! Am si cãlãtorit: la 7 km, la Maieru unde a copilãrit marele Liviu Rebreanu- la „Cuibul Visurilor”, cum l-a botezat însusi scriitorul, în Maramures( pânã la Sãpânta) si în Moldova, pânã la Vatra Dornei.

La Maieru, un bãrbat trecut de 70 de ani „ne-a împrietenit” cu Liviu. Se numea Sever Ursa si era mândru cã era finul familiei Rebreanu. Uimea prin modestie.

Spre Maramures, ne-am oprit la George Cosbuc. Aici, într-o casã foarte bine gospodãritã, a trãit numeroasa familie a poetului, fecior de preot. Camerele erau nu foarte înalte, pentru cã nici George nu era „mare de stat”.

Am vizitat Muzeul satului, din Sighet, si am putut urmãri transformãrile în arhitectura caselor (gospodãriilor) din zona Maramuresului si din cea a Bistritei-Nãsãud, de la sfârsit de secol XVII, pânã în secolul XVIII; am aflat de ce era atât de importantã zestre fetelor ce urmau sã se mãrite: dovedea hãrnicie, mãiestrie si avea sã fie podoabã în casã!

De acum drumul ne-a purtat cãtre Mânãstirea Bârsana, colt „de rai” pe pãmânt, liniste si pace în suflet.

În Moldova, mai exact la Vatra-Dornei, am fost martori ai paradei participantilor la Festivalul Cântecului si Portului Românesc( Olt, Bistita, Vatra-Dornei, Bihor). Elevii au rãmas muti în fata costumelor populare ce li se perindau prin fata ochilor, fermecati fiind de cântecele populare si de jocul românesc. Parte din costume le vãzusem si în muzeul Mânãstirii Bârsana...

Dar ce sã mai lungesc vorba? Ea nu poate cuprinde atâta bogãtie câtã este pe aceste minunate meleaguri! E certitudine cã, ai mei copii- dependenti de calculatoare - au uitat cã existã o astfel de inventie, s-au certat mai rar, au zâmbit mai des, si, sper, odatã ajunsi acasã ... se vor repezi sã citeascã!

- Borsa, Cascada Cailor (aprox. 1800 m altitudine)

- Perspectiva din telescaun: sã fi fost oare unul din ciobanii din”Miorita”, ori Nechifor Lipan ... cel din” Baltagul”?

Vã invitãm sã cãlãtoriti si sã descoperiti!