STUDIUL-TENDINȚE ECOEDUCAȚIONALE ÎN LUMEA DE AZI

prof. Arjoca Mihaela Maria

Colegiul Tehnic ‘’Ion Mincu’’, Timișoara

Rezumat: Ecologia dezvoltă comportamente și atitudini corecte, față de mediul înconjurător și formele de viată de pe planeta noastră.

Cuvinte cheie: mediul natural, viață, scoală, adaptare, protejare, adaptare, evoluție.

Lumea contemporană are un ritm mai alert,decât în trecut,din orice punct de vedere: economic, politic, demografic,social,ecologic,medical și de ce nu, educațional.Pentru a putea rezista accelerării si dezvoltării actuale a societății umane,trebuie să prevezi educațional cum trebuie să fie omul ‘’ de mâine’’. Pentru acest lucru se conjugă mai multe la un loc,pentru că nu e vorba de a da răspunsul la o ghicitoare, ci de a ști cu precizie ce trebuie să faci în viitor.Iar ca să poți face acest lucru îti trebuie foarte multă informație din domeniile care trag spre vârf societatea si umanitatea. Trebuie să lucrezi cu cei mai buni din toate ramurile,pentru a ști ce să pregătesti. Desigur acest lucru este doar o utopie,căci cei buni în medicină sau tehnică,în informatică,nu au timp sa deslușească ițele încurcate ale educației actuale.

Protecția mediului,prioritate a lumii contemporane,are menirea de a dezvolta gradul de conștiință,simțul responsabilității al tuturor oamenilor fată de mediu și problemele actuale.Prin ecoeducație se vizează asimilarea de cunoștinte,formarea de atitudini și comportamente ,clarificarea unor valori,care poate dobândi forme concrete de realizare .În acest sens,rolul educatiei ecologice și de protecție a mediului înconjurator este evident,astfel că viitorul cetățean este capabil să îsi formeze un punct de vedere obiectiv asupra realității înconjuratoare. Omul va fi activ,va participa pentru propriul viitor,al său și al generațiilor viitoare care depind în mare masură de opțiunile și gândirea sa în prezent.

Educatia pentru mediu este o educatie prin și pentru valori,care poate dobândi forme concrete de realizare,la toate nivelele de școlaritate,dând conținuturi informaționale în model transdisciplinar formal și nonformal. Mediul este dintotdeauna partenerul omului ,el protejează ființa umană în mod pasiv prin acceptarea tuturor efectelor negative ale acțiunii umane sau la poziția de dușman al omului. Omul contemporam își dezvoltă mereu capacitatea de a exploata resursele mediului,ajungând pănă la distrugerea completă a acestuia. În relația sa cu mediul,mai mult sau mai putin conștientă,omul trebuie să înteleagă că distrugerea acestuia însemnă autodistrugerea sa ca ființă și ca specie.

Educația pentru mediu are ca scop:

Conștientizarea pericolului de distrugere a mediului și implicit a speciei umane;

Identificarea mijloacelor și metodelor de apărare a mediului înconjurator la nivel geografic,biologic și uman;

Elaborarea de strategii coerente de protecție a mediului și aplicarea lor la toate nivelele educaționale;

Obiectivele educației ecologice pot și trebuie să fie:

Formarea receptivității și sensibilității pentru abordarea sistemică a problematicii mediului natural ,social ,psihic;

Formarea respectului pentru protecția mediului natural;

Formarea de comportamente specifice de protecție a mediului natural;

Educarea unor competențe de investigare a consecințelor posibile ale acțiunii transformatoare a omului asupra mediului natural;

Finalitățile educației ecologice sunt:

Dezvoltarea capacității de a lua decizii, de a identifica și a pune în practică solutii pentru prevenirea și rezolvarea problemelor concrete legate de relația individului cu mediul său de viată; Pregătirea cetățeanului actual și viitor pentru a influența pozitiv deciziile politice,economice și sociale cu privire la mediu;

În atingerea finalităților educației ecologice trebuie să se țină cont de urmatoarele aspecte:

1.educația ecologică a apărut ca soluție la problemele care amenință omenirea

2.este necasară atât cunoașterea mediului natural geografic și biologic,cât și a celui social pentru a putea interveni într-un mod pozitiv.

3. educatia ecologică trebuie realizată atât prin intremediul educației formale,cât și a educației informale.

4.conținuturile educației ecologice trebuie cunoscute și de către organele de decizie politică aflată la putere ,care pot promova o legislație care vizează protecția mediului.

5. educația ecologică trebuie să facă apel la metode și tehnici care sensibilizează publicul larg din diverse domenii care poate ajuta la încercarile de salvare a mediului;

6. este necesară întelegerea proceselor și a fenomenenlor care au impact major asupra mediului.

Educația ecologică se realizează prin cultivarea trăirilor pozitive privind mediul inconjurator.Ele intră ca un element component în structura convingerilor privind protectia mediului.O idee,o normă de comportare,o cerintă socială care este aociată cu o atitudine emotionalaăpozitivă,mobilizează și dinanmizează pe om în acțiunea sa. Trăirea emoțională susține un viu interes pentru activitatea urmarită și concentrează întreaga energie a omului în atingerea scopurilor sale.

Natura suferă mai mult ca oricând de pe urma atitudinii globale a omului însetat de o dezvoltare iresponsabilă. Conştientizarea prin asumarea de către OM a responsabilităţii acţiunilor sale şi înţelegerea nevoii de protecţie a mediului, precum şi aplicarea soluţiilor de re-echilibrare şi stabilizare a mediului natural reprezintă o nevoie şi o datorie a societăţilor actuale, o provocare globală.

A învăţa populaţia să gândească durabil este în definitiv o bună strategie managerială de a obţine cel mai bun raport cost-beneficiu, în contextul în care costurile reale şi nu neapărat financiare ale societăţilor actuale sunt cu mult peste capacităţile de acoperire a acestora.

Pentru a învăţa populaţia să gândească durabil este nevoie de implicarea tuturor factorilor educaţionali – formali, nonformali şi informali, lucru precizat şi în "Strategia U.N.E.C.E.  pentru Educaţia pentru dezvoltare durabilă" (produs al întâlnirii de nivel înalt a miniştrilor educaţiei şi mediului, întâlnire organizată în 2005, în Lituania, de către ONU).

O astfel de Ecoeducație ar putea avea ca obiective: formarea respectului faţă de Natură, dezvoltarea unei conştiinţe globale, formarea unei atitudini de protecţie a Naturii, stimularea interesului faţă de activismul civic şi implicare socială, studiul fenomenelor şi proceselor naturale, studiul căilor şi metodelor de degradare şi re-echilibrare a mediului, formarea şi dezvoltarea gândirii durabile. În sistemul formal, Eco Educaţia are nevoie de inovaţie şcolară pentru că prin educaţie poţi forma atitudini, caractere, poţi aduce în bagajul celui pe care-l formezi, cele mai importante şi noi informaţii şi pentru că educaţia ia forma pe care creatorul său i-o dă. Poate fi pozitivă sau negativă, completă, complexă, simplă, eliberatoare, bună sau rea.

Cel ce-şi asumă rolul de formator îşi asumă în mod evident rolul de artist, actor, regizor, formator, educat. Este nevoie de o mare pasiune pentru educaţie şi o mare iubire pentru Natură, pentru Oameni şi pentru Viaţă.

Educaţia este un act de iubire ce creează destine şi salvează vieţi!

Este nevoie ca educaţia să devină o prioritate metodologică în protecţia mediului

Bibliografie

[1].Prof.dr.Viorel Lazar- Genesis 11/2006,Publicatie de biologie/Educatia ecologica,Ed.Arves

[2].Viktor Schauberger-‘’Natura ca profesor.O nouă înțelegere asupra legilor naturii’’,Ed.Vidia,2013

[3].Speranta Ianculescu-‘’Managemetul mediului’’,Colectia Protecția Mediului,Editura Matrixrom,