STUDIU PRIVIND IMPACTUL UTILIZĂRII CALCULATORULUI ŞI TELEVIZORULUI ASUPRA CONDUITEI ADOLESCENŢILOR

Andrei Roxana, profesor

Grup Şcolar “Gheorghe Asachi” Galaţi

Studiul de faţă abordează problematica impactului utilizării calculatorului/TV asupra conduitei elevilor. Deşi le împiedică dezvoltarea, gândirea liberă, reflexivitatea, slăbeşte creativitatea şi oboseşte până la epuizare, ecranul este căutat şi iubit de copii şi adulţi. Copiii sunt mai puţin vinovaţi, neconştientizând efectele negative ale acestuia. Ramâne ca noi, părinţii şi profesorii lor, să încercăm să-i păzim de tentaţia evaziunii în spaţiul realităţii virtual, iar aceasta până nu este prea târziu.

SCOP:

Scopul acestui studiu este unul constatativ şi vizează conştientizarea asupra efectelor în plan comportamental datorate consumului necontrolat de timp liber în faţa televizorului/calculatorului.

OBIECTIVE:

- sondarea motivaţiei elevilor pentru alegerea televizorului/calculatorului ca modalităţi de petrecere a timpului liber;

- cuantificarea numărului de ore alocat interacţiunii cu TV/calculatorul în medie, într-o zi;

- identificarea gradului de conştientizare a efectelor în plan comportamental al consumului necontrolat de timp liber în faţa TV/calculatorului;

- identificarea altor modalităţi agreate de petrecere a timpului liber, altele decat folosirea tv/computerului;

METODOLOGIE:

Instrumentul utilizat în investigaţie a fost un chestionar pentru exprimarea atitudinilor si opiniilor, administrat elevilor din clase diferite, aparţinând unor categorii sociale diferite şi provenind din medii diferite. Pentru o mai bună evidenţiere a datelor, acestea au fost grupate pe două categorii de vârstă:14 ani si 17 ani.

Chestionarul a cuprins 15 itemi.

Alegerea elevilor pentru eşantion s-a realizat prin selecţie simplă aleatoare.

Au fost chestionaţi 40 de elevi ai Grupului Şcolar “Gheorghe Asachi” Galati.

PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

Chestionarul a cuprins un set de întrebari menit să evidenţieze factorul de conştientizare a efectelor utilizării calculatorului/tv de către elevi. Din acesta a reieşit, că deşi sunt conştienţi de diferitele efecte negative (oboseală, neatenţie, dependenţă), timpul alocat utilizării computerului/tv în medie, pe zi, nu este unul limitat, conform următoarei reprezentări:

Majoritatea elevilor afirmă că motivele care îi determină să utilizeze televizorul/calculatorul sunt:

Ø Înving plictiseala -14 ani – 55%

Ø Se relaxează – 17 ani – 55%

Utilizarea chat-ului şi messengerului se situează pe primul loc în interesele elevilor privind calculatorul (85% - 17 ani; 75% - 14 ani), fiind urmată de căutarea informaţiilor (35%-17 ani, 40%- 14 ani), pe ultimele locuri, în ordinea preferinţelor, numărându-se rezolvarea sarcinilor pentru şcoală (10%-17 ani, 20%-14 ani) sau desfaşurarea altor activitati(15%-17 ani, 0%-14 ani).

Reacţia familiei faţă de utilizarea computerului/tv este prezentată în următoarea diagramă:

CONCLUZII

Timpul liber petrecut de elevi n-ar trebui sa fie exclusiv problema lor; drept urmare, părinţii ar trebui să intervină şi să supravegheze cum şi cu cine îşi petrec copii lor timpul liber. De asemenea, în cazul în care profesorii identifică anumite activităţi care n-ar trebui să se numere printre preocupările lor, este indicat să existe o comunicare între părinte şi elev, în vederea rezolvării acestor probleme.

Părinţii tind să considere că folosirea computerului reprezintă o modalitate pozitivă pentru tineri de a-şi petrece timpu l- şi poate fi aşa , dacă este folosit judicious. Totuşi mulţi părinţi nu cunosc cum funcţionează un computer. Spre deosebire de alte forme de distracţie ale copiilor, care deseori sunt supravegheate de părinţi, internetul,de exemplu nu este.

Prezentăm mai jos câteva sugestii pentru părinţi pentru a-l ajuta pe adolescent să se “depărteze” de computer:

v Solicitaţi un program al orelor petrecute pe internet

v Stabiliţi limite clare in privinţa numărului de ore pe care elevul îl poate petrece on-line

v Ţineţi computerul într-o zonă comună şi treceţi pe acolo de mai multe ori în timp ce copilul e on-line, pentru ca el să ştie că e supravegheat

v Încurajaţi activităţile în timp real

v Vorbiţi cu profesorii copilului – aceştia pot fi de ajutor prin urmărirea oricăror modificări ale comportamentului copilului, prin ţinerea parintelui la current cu orice lecţii sau teme pentru acasă ce necesită folosirea computerului, prin îndrumarea către psihologul şcolar în anumite cazuri.

Bibliografie:

1. Gheorghe Virgiliu, Efectele micului ecran asupra minţii copilului, Editura Prodromos, Bucureşţi, 2007.

2. Jinga Ioan, Manual de pedagogie, Editura All

3. Nicola Ioan, Tratat de pedagogie şcolara, Editura Aramis, Bucureşti, 2003