STILURI DE INVÃŢARE ŞI INTELIGENŢE MULTIPLE

ÎN PREDAREA LIMBII ENGLEZE

Prof. Simona Pisoi

Colegiul National Carol I, Craiova

Reforma învãtãmântului românesc se realizeazã sub semnul unei noi conceptii cu privire la pregãtirea elevilor, impusã de o societate dinamicã si democraticã. Dacã stilul traditional în predare este restrictiv din punct de vedere formativ, stilul modern permite dezvoltarea personalitãtii elevului si dobândirea unor competente cum ar fi: exprimarea unui mod de gândire creativ în structurarea si rezolvarea problemelor; formarea obisnuintei de a recurge la concepte si metode de tip algoritmic, gândirea creatoare. Aceste mijloace sunt utile pentru cã sunt menite sã sprijine procesul de predare/învãtare prin mijloace moderne, punând la dispozitia dascãlilor un instrument complementar, sã faciliteze procesul de învãtare, sã stimuleze creativitatea si competitia, dar si lucrul în echipã. Modernizarea sistemului actual poate fi consideratã si din perspectiva lui Howard Gardner, prin prisma teoriei inteligentelor multiple avansatã de renumitul profesor american.

Cuvinte cheie: inteligente multiple, stiluri de învãtare, creativitate, flexibilitate

Un vechi proverb chinezesc rostea: Spune-mi, dar s-ar putea sã uit,/ Aratã-mi, si cred cã-mi voi aminti,/ Implicã-mã, si sunt sigur cã voi întelege.

Realizãm, adesea ca profesori ca avem elevi cu potential, dar din pãcate, nu exceleazã la teste, au note sub ceea ce sperãm. De ce oare? Simteam cã elevul nu era slab, dar nici "inteligent" nu era; cãci nu corespundea standardului! În conformitate cu modul în care este mãsuratã inteligenta în sistemul educativ traditional, nu-ti poti da seama dacã acest elev este "inteligent" decât dacã cunosti coeficientul lui de inteligentã, obtinut în urma testelor de inteligentã care examineazã exclusiv aptitudinile lingvistice, matematice si logice ale unei persoane. Desi aceste aptitudini contribuie, într-adevar, la succesul elevilor, ele nu sunt întotdeauna cel mai bun indicator al adevãratelor talente ale unei persoane.

Ce e de facut? Poate ar trebui sa luãm în considerare teoria doctorului Howard Gardner, profesor la Universitatea Harvard. În lucrarea sa, Frames of mind (1983) el a redefinit inteligenta ca "multiplã". Supozitia lui Gardner cã ar exista diferite tipuri de inteligentã ne-ar da posibilitatea nouã, dascãlilor, de a-i intelege si pe elevii care "nu exceleazã", cãci ne-am putea concentra pe ceea ce fac ei bine si nu pe ceea ce nu pot face. Cum priveste Gardner implementarea efectivã a teoriei sale la clasã? El crede cã profesorul trebuie sã ia cu adevarat în serios diferentele dintre elevi, fundamentale fiind interesul real fatã de elevi, capacitatea adultilor de a întelege punctele forte ale elevului, si dorinta de a-i face pe copii sã-si foloseascã bine si eficient potentialul. Prin întelegerea teoriei inteligentelor multiple a lui Gardner profesorii pot sã-i ajute pe elevi sã invete fãrã teama paralizantã de esec si dupã puterea fiecãruia. De asemenea profesorii îi pot ajuta pe elevi sã-si directioneze si formeze stilul optim de învãtare, prin întelegerea si aprecierea acelorasi puncte "forte" si prin identificarea activitãtilor celor mai eficiente în stimularea învãtãrii. Aceasi teorie a fost dezvoltatã cu succes si de M.A. Christison în lucrarea Teaching and learning languages through multiple intelligences (1996), lucrare în care aplicã teoria inteligentelor multiple în studiul limbilor strãine, reliefând importanta inteligentelor în felul cum ne organizãm si desfãsurãm orele de limbi strãine.

Gardner este convins cã oameni extraordinari se formeazã doar din elevi care au învãtat usor si cu plãcere. Teoria inteligentelor multiple ne ajutã ca dascãli sã tintim spre implicarea activã a tuturor elevilor din clasã la modul real. Dacã întelegem cã oamenii au combinatii diferite de inteligente, care le influenteazã modul de a învãta, cãci inteligentele functioneazã în mod complex, realizãm cã unele activitãti se potrivesc mai bine decât altele si pot fi un "succes" tocmai pentru cã încurajeazã utilizarea mai multor inteligente. De ce "Twenty Questions" le place multor elevi? Poate pentru cã este nevoie de mai multe inteligente pentru a duce activitatea la îndeplinire. În "Twenty Questions," elevii au prins de spate numele unui obiect sau al unui animal. Toti vãd cuvântul de pe spate cu exceptia celui ce îl poartã. Dar acesta din urmã poate afla cuvântul plimbându-se printre colegi si punând întrebãri de tipul "yes/no". Elevii folosesc dintr-un foc inteligenta lor lingvisticã, spatialã, interpersonalã, kinestezicã si logicã- matematicã.

Urmeaza o clasificare a activitãtilor folosite frecvent la ora de limbi moderne, din punctul de vedere al teoriei inteligentelor multiple:

În tãri europene, precum Franta, Germania, Olanda, întreg procesul educational, indiferent de disciplinã, este structurat si desfãsurat prin reliefarea inteligentelor individuale ale elevului. Implementarea acestui model are deja o experientã îndelungatã si în S.U.A unde scolile si-au amenajat laboratoare proprii dotate special pentru desfãsurarea orelor conform modelului lui Gardner. Abordarea învãtãrii centrate pe elev implicã si ea remarcarea si exploatarea acestor inteligente specifice fiecãrui individ în parte. În acest fel, procesul instructiv educational devine centrat pe elev, elevul însusi devenind mai motivat si implicat.

În concluzie, prin introducerea teoriei inteligentelor multiple în cadrul orelor se observã cã profesorii câstigã o întelegere profundã a preferintelor de învãtare ale eleviilor, iar elevii câstigã si ei o mai mare încredere în puterile lor; acest lucru conduce la o mai mare implicare din partea lor, pentru cã ei se simt încrezãtori în ei însisi si în acele activitãti ce se potrivesc cu punctele lor forte, cu inteligentele lor. Ne-am convins sperãm cã un mod uniform de a preda si evalua este nesatisfãcãtor când suntem toti atât de diferiti si deci meritã sã încercãm sã abordãm la clasã, fie chiar si numai pentru a varia putin ora, inteligentele multiple ale lui Gardner. Succesul unei astfel de ore îl vom remarca atât noi cât mai ales elevii.

Bibliografie:

1. Armstrong, T. 7 kinds of smart: identifying and developing your own intelligences. New York: Plume Books (Penguin), 1993

2. Armstrong, T. Multiple intelligences in the classroom, Alexandria, ASCD, 2001

3. Christison, M.A. Teaching and learning languages through multiple intelligences. "TESOL Journal, 6" (1), 10-14, 1996

4. Gardner, H. Frames of mind: the theory of multiple intelligences. New York: Basic Books, 1983

5. Gardner, Howard. Intelligence reframed: multiple intelligences for the 21^st century. New York: Basic Books, 1999

6. Larmat, J., Genetica inteligentei, Bucuresti, Editura Stiintific si Enciclopedic, 1977

7. Lazear, D. Seven ways of knowing: teaching to the multiple intelligences. Palatine, IL: Skylight Publishing, 1991